Trocul numit Kövesi. Este furia varanilor un criteriu?

USL nu se va rupe pe chestie de Kövesi, nu acum, dar alianţa nu va mai fi niciodată ce-a fost după acest episod.

Cine nu era încă lămurit cât de mare este miza numirii procurorilor şefi să se uite cu atenţie la varanoii Antenei 3, ieşiţi din minţi, la grimasele chinuite ale lui Crin, atunci când spune că el nu este de acord cu Kövesi, şi la aerul de martir al luptei anticorupţie pe care îl ar­bo­rează Victoraş, numit, ia­tă, în intimitatea acordului de coabitare „prim-mi­nis­tru“. E un spectacol care depăşeşte şi cele mai fru­moase aşteptări, con­fir­mând că testul conducerii parchetelor va fi unul de­ci­siv pentru USL. Pentru prima oară asistăm la un conflict la scenă deschisă în in­te­riorul tripletei Ponta-Antonescu-Voicu­les­cu: puneri la punct, replici acide, ame­nin­ţări cu ruperea USL şi a gâtului. „Îl iau de guler pe Ponta şi îl dau cu capul de bi­rou“, vitupera unul dintre varanoi. Nu e clar de care birou, dar momentul va fi in­teresant, mai ales că până atunci Ponta va pro­ba pe propria piele ce înseamnă cam­panii de linşaj mediatic. Alea de care vor­bea MCV-ul.

USL nu se va rupe pe chestie de Kövesi, nu acum, dar alianţa nu va mai fi ni­cio­dată ce-a fost după acest episod. Unul al cărui mesaj este clar: pactul cu Băsescu, a se citi cu Europa şi Statele Unite, este mai important decât bunele relaţii cu PNL. Coabitarea cu preşedintele este vitală pen­tru partenerii strategici, care cântăresc va­loarea în aur a lui Voiculescu, Antonescu şi toţi anteniştii la un loc. Altfel spus, dis­tinsul plagiator, proaspăt spălat de Mi­nis­terul Educaţiei, inegalabilul comunicator n-are încotro. Vrea să-şi repereze onoarea pierdută la puci, să facă politică de ligă ma­re, strânge din dinţi şi continuă acor­dul cu Băsescu. Dar în USL (dacă Kövesi chiar ajunge la DNA, ca să nu mai vorbim de Călin Nistor, de preferat din punctul meu de vedere), apele se vor despărţi în­tr-un val de noroi şi toate mişcările din ultima perioadă arată asta. Aducerea lui Johannis pe post de tovarăş al lui An­to­nescu şi posibilitatea co­op­tării unei facţiuni din PDL-Blaga într-o alianţă îm­po­triva PSD fiind cele mai im­portante. Pe termen scurt în­să, se va pune batista pe ţambal, pentru că nici Voi­culescu, nici Antonescu nu sunt pregătiţi să denunţe uni­lateral USL, singurul lor bastion fiind Antena 3. Supusă la vot în PNL, ideea ie­şi­rii de la guvernare pe motiv de Kövesi-Pon­ta-Băsescu ar cădea cu brio.

Scandalul iscat de posibilitatea unei în­ţe­legeri între Ponta şi Băsescu de a o numi pe Kövesi la DNA poate fi şi un joc subtil al celor doi. În primul rând, Ponta poate po­za în faţa partenerilor europeni în omul raţional, dispus să respecte cutumele, să reziste presiunilor venite din partea ne­de­mocratică şi nefrecventabilă a USL, dis­tru­gând astfel şi mai mult imaginea externă a lui Antonescu. În al doilea rând, poate sus­ţine oricând că a fost presat de „in­te­re­sul naţional“, care, nu-i aşa?, acum se nu­meşte stabilitate, acceptând singura for­mu­lă care putea debloca situaţia de la DNA. Mai mult, îşi pune omul la Parchetul Ge­neral, despre care ne spune că „e mai im­portant decât şeful la DNA“. Cu CSM a re­zolvat-o Mona Pivniceru, iar, în final, to­tul poate fi doar o etapă tranzitorie, până în 2014, când scapă oricum de Băsescu. Din punctul de vedere al preşedintelui, trei sunt avantajele: pune la DNA un om care îi conferă minima garanţie că nu va schim­ba procurorii aduşi acolo de Morar, arată că mai deţine forţă şi autoritate şi subminează USL, mai vechiul proiect. În plus, demonstrează propriilor susţinători că rămânerea la Cotroceni are şi altă ra­ţiune decât aceea de a se amesteca în bor­hotul PDL. Şi cam atât. E maximum ce poate, deocamdată, obţine.

Întreaga afacere are însă o zonă cu mult mai neplăcută: lupta uneia dintre părţi - Tra­ian Băsescu - pentru transparenţa nu­mirilor la parchete şi a alteia - Ponta-An­to­nescu–Voiculescu - pentru opacitatea pro­cesului a eşuat într-un troc între po­liticieni. Nu se mai aude nimic de criteriile în virtutea cărora se face selecţia can­di­daţilor la nivelul Ministerului Justiţiei, adi­că a lui Ponta, cine face parte din co­mi­sia de evaluare, nu se ştie nici măcar câţi candidaţi sunt înscrişi în cursă (şi, vai, câte văicăreli s-au auzit pe tema asta: la pri­ma tragere au fost puţini candidaţi din cauză că procesul nu a fost transparent). Ci­ne sunt aceştia, ce CV-uri au, ce dosare mari de corupţie au rezolvat, cât sunt de integri? Că Ponta instaurează omerta nu miră, surprinzător este că nici Băsescu nu mai ridică problema. Mai grav, în spaţiul public s-a insinuat versiunea că s-ar fi ob­ţinut acceptul Comisiei Europene pentru acest târg. De unde până unde? În scri­soa­rea din 25 februarie trimisă Monei Piv­ni­ce­ru de Catherine Day se spune clar că pro­cedura pentru aceste numiri trebuie să fie „transparentă, cinstită şi riguroasă“, iar postul de procuror şef al DNA trebuie să fie ocupat de o persoană „cu expertiză, in­tegritate şi performanţă în activitatea an­ticorupţie“. În plus, scrisoarea atrage aten­ţia că, înainte de a începe procesul de se­lecţie, trebuie să existe o „înţelegere între minister şi CSM“. S-a schimbat ceva între timp? A spus cumva Comisia că renunţă la aceste criterii şi la transparenţa proce­de­u­lui?

Toată discuţia se axează strategic pe nu­me­le lui Kövesi. De ce? Răspunsul îl au Ponta şi Băsescu, nu şi opinia publică. Nu şi Co­mi­sia. Şi, până la urmă, este Kövesi cea mai bună variantă? Daniel Morar declara în interviul pe care i l-am luat pentru re­vista 22 că la Parchetul General sunt pro­curori care se cred la „sanatoriu“, mulţi din­tre ei au primit nejustificat, pe prie­te­nie, calificative de „foarte bine“, că se lu­crează „slab în ce priveşte activitatea de urmărire penală“, iar şefii, „băieţi buni“, nu şi-au utilizat aşa cum trebuie pre­ro­ga­tivele de evaluare. Păi, ăsta nu era par­che­tul condus de Kövesi? Ce vreau să spun este că la DNA ar trebui pus un om din DNA. Că formula „Kövesi îi turbează pe va­rani“ chiar nu este un criteriu. //