De același autor
Mai toate predicțiile negre făcute cu mult înaintea campaniei s-au împlinit în mare măsură. Profeții dezastrului au avut dreptate. Dreapta a rămas divizată, candidații s-au măcelărit între ei, voturile se canibalizează, mai rău, au format împreuna cu PSD o „coaliție anti-Iohannis“, cum bine a spus Andrei Cornea, folosind aceeași retorică și aceleași căi de atac. Mai sunt câteva zile până la primul tur și nu știm, probabil că nici nu vom afla vreodată, dacă Ponta a fost ofițer acoperit al SIE. Nu ştim nici dacă Iohannis este incompatibil sau nu. Singurul lucru cert este lupta dintre sistemul ticăloșit și cel de justiție - doi adversari pe măsură -, care, cel puțin pe termen scurt, a lovit necruțător PSD. Tăvălugul penal a reușit să fracționeze câteva plăci tectonice ale corupției, să reteze niște piloni centrali, cum este Hrebenciuc, arătând că punga de puroi a politicii românești este localizată în principal la PSD. Nu știm cât va influența cutremurul alegerile și scorul lui Ponta, în condițiile în care dreapta cu trei capete nu pare capabilă să fructifice scandalul, capacitând și coagulând un vot anti-PSD. În linii generale, peisajul de dinaintea primului tur este volatil, există o marjă semnificativă pentru posibile răsturnari de situație. Partida se joacă. Depinde însă de candidații dreptei să n-o rateze cu premeditare.
În primul rând, trebuie remarcat că strategia lui Ponta de a evita orice fel de dezbatere aplicată pe cei peste doi ani de când se află la guvernare este un succes, până la un punct. A reușit, într-adevăr, să evite să dea socoteală pentru ceea ce (nu) a făcut până acum, dar scandalurile „ofițerul acoperit“ și dosarele de corupție l-au obligat, pe de o parte, să intre în defensivă, justificări și sacrificii ritualice, iar pe de alta, să accepte declanșarea războiului pentru putere în partid, care, după stenogramele Hrebenciuc-Șova, nu mai putea fi ținut sub obroc. Împinge însă strategia fugii prea departe. Chiar și pentru electoratul PSD, faptul că Ponta condiţionează cu aroganță dezbaterile din turul unu, impunând o confruntare-zeamă lungă cu toţi cei 14 candidaţi, pentru a evita problemele vitale ale mandatului său de premier și de posibil viitor președinte, faptul că refuză să răspundă acuzelor care i se aduc începe să semene prea mult a frică. Nu poți să dai piept doar cu adulatorii și pupătorii de moaște pesediste, exact când ai interesul să faci transferul de la „pisicuț“ la James Bond. Ce să fie? Stă chiar așa prost în sondaje, nu depășește bariera psihologică, autoimpusă acum câteva luni, de peste 40%? Probabil, din moment ce ne anunță, mai nou, că „obiectivul meu în primul tur este de 37,5%“.
În al doilea rând, dacă la electoratul pesedist au ajuns, cu ajutorul ciracilor lui Ghiță și Voiculescu, doar ecourile manipulate ale cutremurului penal care zgâlțâie PSD, asupra activului de partid planează înfricoșătoare câteva întrebări fundamentale: ne-a vândut Ponta DNA pentru a-și asigura simpatia externă și a curăța partidul de adversari și, dacă-i așa, ce garanții avem că n-o va face și pe mai departe? Nu-i cam riscant să lăsăm partidul și guvernul pe mâna unui intrus cum e Maior, căruia îi datorăm multe dintre dosare? Mobilizarea mașinăriei de vot depinde de credibilitatea răspunsului pe care Ponta îl va da. Dar Ponta nu are cum să răspundă veridic, atâta vreme cât procurorii, numiți de el, după cum se laudă pentru urechi externe, îi înhață pe capete oamenii și îi decimează partidul. Poporul pesedist nu e prea entuziasmat și nici în formă maximă de mobilizare. Ponta știe și el asta.
Demantelarea corupției endemice din PSD are totuși efect și asupra electoratului de stânga, nu doar de dreapta. Sumele vehiculate sunt înfricoșătoare: 300 de milioane de euro doar la retrocedările de păduri, numele dau frisoane, însuși marele Hrebenciuc, combinatorul șef, a căzut în luptă. În dosarul Microsoft sunt băgați până acum cinci foști și actuali miniștri PSD, plus doi afaceriști și un primar - Dorin Cocoș, Nicolae Dumitru (Niro) și Gheorghe Ștefan (Pinalti) -, toți trei plăci turnante de șpagă și afaceri penale între PSD și corupții pripășiți în jurul fostei puteri, toți legați prin fire destul de vizibile de PD, PMP, de Udrea-Băsescu. Anchetele arată în principal că rețelele de corupție sunt transpartinice și au supraviețuit tuturor regimurilor, dar și că PSD nu e cu nimic mai breaz decât ceilalți. Ba din contra, corupția mustește acolo mai dihai decât sub Năstase. Există astfel posibilitatea refacerii conexiunii dintre furtul instituționalizat și vidul din buzunar, așa cum s-a mai întâmplat în 2004 și 2012. Ponta știe și el asta.
Ce face însă opoziția în condițiile în care are muniție cât pentru trei campanii? Ce face pentru a-l impiedica pe Ponta să ajungă la Cotroceni și PSD să înhațe toată puterea? Face exact ceea ce a făcut în ultimul an: se măcelărește. În loc ca partidele și candidații să-și fi unit forțele, fie măcar și printr-un pact de neagresiune, atacând concertat „răul cel mai mare“, s-au coalizat (indirect și cu PSD prin tematică și retorică) pentru
a-l scoate din cursă pe Iohannis. Până la decizia de luni a Înaltei Curți, care a hotărât să judece incompatibilitatea pe 18 noiembrie, după alegeri deci (în fapt, un verdict final va veni mult după această dată), exista, in extremis, o rațiune a demersului: lupta pentru locul 3. Dacă Iohannis ar fi fost scos din cursă, următorul plasat - Macovei sau Udrea - ar fi prins culoarul lăsat liber. În special în cazul Monicăi Macovei era o mare șansă, pentru România în principal. (Personal, o voi vota în primul tur.) Nu va fi însă așa: Iohannis va intra în turul doi. E vinovat pentru situația în care s-a ajuns (citește alături Neamțul Iohannis, treabă românească), dar discuția juridică despre ce se va întâmpla după, în cazul în care chiar câștigă alegerile, devine colaterală acum. Oricum, e suficient că ea este principala cale de atac a lui Ponta, cred că acestui cor nu mai trebuie să i se alăture și vocile de dreapta.
Din acest moment, orice încercare suplimentară de a-l submina și decredibiliza pe Iohannis înseamnă să i se facă jocul lui Ponta. Măcar în ceasul al doisprezecelea, candidații dreptei, Macovei și Udrea, trebuie să înceteze războiul cu Iohannis, mai ales că, de remarcat, acesta nu i-a atacat decât, eventual, cu floreta. Atragerea nehotărâților, cazul Macovei, sau conservarea talibanilor băsiștilor, cazul Udrea, se poate face și fără „antiiohannism“. Ba chiar cu mai mult succes. La rândul său, președintele, căruia i se datorează, cu voie sau nu, o parte din situația dezastruoasă a dreptei, ar trebui să revină la raționalitate politică și să înceteze să mai pună semnul egal între Ponta și Iohannis, îndemnând la boicot în turul doi. E timpul uneia dintre celebrele sale „reevaluări“, mai ales că în cazul Iohannis a mai operat vreo două până acum. Ni se tot repetă că Ponta îl va învinge sigur pe Iohannis în turul doi. Poate, dar nu fără prețiosul ajutor al adversarilor săi de pe dreapta.
Ponta are de ce să fie mulțumit. Deși lovit de scandaluri care ar putea să-l îngroape, coaliția anti-Iohannis îl poate salva. Pe Iliescu l-a făcut președinte disperarea dreptei, pe Ponta îl poate face prostia, orgoliul și utopia aceleiași drepte. Când tragi linie, tot aia e. //
CITIŢI ŞI
