De același autor
Despărţiţi de doar două procente, încleştarea dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană în turul doi va fi cumplită şi va antrena nu doar mecanismele de partid şi televiziunile mogulilor cu întregul lor arsenal manipulatoriu, dar va declanşa trocul pe funcţii şi stipendii. Liderii PSD şi PNL nu au aşteptat nici măcar anunţarea rezultatelor oficiale de la BEC, că s-au şi grăbit să bată palma pentru formarea „Coaliţiei Anti“.
Scenariul era previzibil, dar rapiditatea cu care Crin Antonescu s-a urcat în barca celui care până recent era „trădătorul“, „demagogul“, „iepuraşul“ Geoană arată limitele reperelor sale morale, aşa cum, de altfel, le-a enunţat şi la confruntarea de săptămâna trecută. Sub argumentul „proiectului Johannis“, se ascunde în realitate frustrarea liderilor liberali îndepărtaţi de la resursele bugetare. Se ascunde lipsa principiilor, fiind încununarea unei îndelungate politici a compromisului duse de liderii PNL, începând cu Radu Câmpeanu, trecând prin Călin Popescu Tăriceanu şi terminând, iată, cu Crin Antonescu. Dar, în principal, este pofta ce-a poftit Dinu Patriciu, care împinge de ani buni partidul spre o guvernare cu PSD.
Parafarea „Coaliţiei Anti“ a fost semnalul pentru declanşarea campaniei la televiziunile lui Voiculescu şi Vântu. Coordonatele au fost trasate: demontarea referendumului (validat ca urmare a prezenţei de peste 50%) în care s-a angrenat, cum altfel, Pro Democraţia, cea care îl va contesta la Curtea Constituţională, şi acţiunea de convingere a electoratului liberal că trocul cu PSD este nu doar moral, ci şi o profitabilă investiţie în viitor. Dacă duminică Realitatea şi Antenele au livrat la pauşal cacealmaua „fraudei masive“, luni a fost ziua dedicată proslăvirii „adevăraţilor liberali“.
Unde se află aceştia au explicat şi vor continua să explice non-stop Constantinescu, Ciuvică, Chiuariu, Ciorbea şi alţii din aceeaşi zonă antibăsesciană. Culmea este că în campania cu pricina se implică chiar corifeii PSD, gen Iliescu, Năstase şi Vanghelie, care emit judecăţi de valoare despre direcţia corectă pe care ar trebui s-o apuce liberalii de rând. Când îl auzi pe Iliescu slăvind „realele“ virtuţi liberale în limbajul tezelor de la Congresul XIV, pe primarul din Ferentari vorbind duios despre noii aliaţi „care este“ sau pe Mircea Geoană înfiindu-l pe Johannis cu acte făcute pe genunchi, în timp ce le transmite „partenerilor liberali“ că şi ideile lor se vor regăsi pe undeva printre cele de „solidaritate socială“, te trec frisoane metafizice.
Cele două paliere ale manipulării pentru turul doi sunt, deocamdată, referendumul ca atentat la democraţie şi confiscarea electoratului PNL. Dar aşa cum campania negativă a ultimelor luni nu a dat rezultatul scontat, dovadă prezenţa ridicată la urne, tot aşa este posibil ca excesul de zel în convingerea liberalilor că locul lor în istoria conjuncturală este lângă PSD şi Geoană ar putea avea efectul contrariu. Intoxicatorii de serviciu uită un lucru esenţial: electoratul liberal, divizat între antibăsescism şi antiiliescism, nu are nevoie să i se implanteze neuronii lui Antonescu, Patriciu sau Geoană pentru a judeca. Tentativa de confiscare i-ar putea determina pe liberali să stea acasă în proporţie de 80%, şi nu de 50%, aşa cum arătau cifrele sociologilor.
După ziua de luni a devenit clar că Traian Băsescu se confruntă, în turul doi, cu marea „Coaliţie Anti“, formată din liderii politici antibăsescieni şi din frăţia televizată a mogulilor. Este o luptă inegală. Pentru că această alianţă îi mai înglobează pe toţi aceia care, în ultimii cinci ani, au văzut enervaţi şi nemulţumiţi cum regulile jocului se schimbă sub ochii lor. Aici intră magistraţii care împărţeau dreptatea în funcţie de importanţa telefonului primit sau de grosimea plicului foşnind în buzunare, bugetarii cu salarii sfidătoare care se vedeau pensionari de lux, marea masă a funcţionarilor şi clientelei politice osificată în convingerea că ţara nu mişcă fără ei. Toţi aceştia simt că bătălia care se dă este cea dintre păstrarea statu-quo-ului şi a privilegiilor şi schimbările de care România are atâta nevoie, dar, în urma cărora, vor fi şterşi de pe harta parazitării banului public.
Băsescu are de partea lui electoratul care l-a votat în primul tur, referendumul pe care îl va utiliza fără nicio reţinere ca armă politică, avertizând populaţia că doar el are capacitatea să determine respectarea voinţei populare, şi parte dintre alegătorii celorlalţi candidaţi, care nu vor cădea pradă campaniei negative. Pentru Băsescu vor conta imens confruntările directe cu Geoană, care a demonstrat, în precedenta dezbatere, că nu-şi poate depăşi eticheta pusă de Iliescu şi nici condiţia de prizonier al grupărilor din partid. Asta în situaţia în care Geoană nu va da bir cu fugiţii şi nu se va ascunde în spatele lui Sassu sau al mogulilor. Geoană ştie bine că o confruntare cu Băsescu poate răsturna maşinăria „Coaliţiei Anti“.
Băsescu ar mai putea avea de partea lui timpul. Cele două săptămâni rămase până la turul doi sunt suficiente pentru ca electoratul liberal să facă o evaluare lucidă a situaţiei. Să răspundă, de exemplu, la întrebarea prin ce drept se consideră Antonescu „depozitarul“ voturilor lor şi cine l-a mandatat să le verse în contul PSD. Să găsească explicaţia pentru graba cu care acest lider, venit în fruntea PNL pe valul eşecului la parlamentare, a înfipt săgeata liberală în basca proletară a lui Iliescu, gest umilitor şi lipsit de pragmatismul politic absolut necesar în astfel de situaţii. A fost împins în această direcţie şi nu cumva mâna îi aparţine lui Dinu Patriciu?
Liberalii ar trebui să aibă imaginea viitorului la guvernare alături de PSD şi să se întrebe ce va rămâne din brandul PNL, după nesfârşitul şir de compromisuri pe care vor fi obligaţi să-l facă. Ar mai fi interesant să facă un exerciţiu de imaginaţie şi să vadă cam cum ar fi procedat ţărăniştii lui Coposu într-o asemenea situaţie. Ar fi intrat oare la guvernare cu Iliescu? L-ar fi considerat vreodată frecventabil de o asemenea manieră? Şi, până la urmă, există sau nu în politică limite ale compromisului şi care ar fi numele acestora? Vanghelie, Hrebenciuc sau niciunul? Este, într-adevăr, Traian Băsescu un dictator şi un pericol pentru democraţie, aşa cum îl prezintă la unison mogulii, Antonescu şi PSD? Sau este cineva care încearcă să-i manipuleze şi să le confişte votul? Dar principala întrebare la care ar trebui să răspundă liberalii este aceea referitoare la cum vor rămâne în istorie.
Nu cumva drept cei care au readus stânga la putere şi l-au înscăunat preşedinte pe purtătorul de ştafetă al autorului mineriadelor? Situaţia de acum nu este comparabilă, totuşi, cu cea din 2000.
Traian Băsescu are, desigur, de luptat cu „Alianţa Anti“ cu tot ce presupune ea, dar unul dintre aliaţi ar trebui să fie onestitatea electoratului liberal. Vom vedea ce a rămas din ea. //
