De același autor
Marii câștigători ai alegerilor prezidențiale sunt suveraniștii cu noua lor stea, putinistul Călin Georgescu, iar marii înfrânți sunt cele două partide din coaliția de guvernare, PSD și PNL. Victoria unora și înfrângerea celorlalți sunt legate printr-un cordon ombilical gros ca odgonul. Nimic nu este întâmplător.
Suveraniștilor Simion, Șoșoacă, Georgescu și Terheș li s-a permis în ultimii ani orice derapaj, orice violență de limbaj sau fizică, le-au fost trecute cu vederea declarațiile de glorificare a legionarismului, cele antisemite, antioccidentale și putiniste. Fermele de troli și boți au fost ignorate, iar mesajele toxice lăsate să zburde în voie și să otrăvească mințile înclinate spre conspiraționisme sau autoritarist nostalgice. Instituțiile statului, serviciile secrete, partidele mainstream, președintele, toată lumea a închis ochii complice. De ce? Pentru că suveranismul folosea politic, justifica coaliția PSD-PNL. Să ne amintim cum trei ani Ciolacu, Ciucă și Iohannis au perorat despre „stabilitate” și „pericolul extremismului”. Serviciile secrete, în care probabil există o falangă zdravănă suveranistă, care gândește fix ca Georgescu și Simion, au închis ochii. Acelorași servicii nu le-a mirosit nimic în legătură cu boții și miile de conturi de pe TikTok sau despre o probabilă coadă rusească, așa cum s-a întâmplat în R. Moldova. Nu și-au pus problema de unde are bani independentul Georgescu să plătească o întreagă rețea de postaci.
Dar legătura dintre victoria unora și înfrângerea altora are și alte componente: candidați extrem de slabi, Ciolacu și Ciucă sunt de o găunoșenie dezgustătoare. Unul e un șmecheraș îmbârligat cu tot felul de personaje dubioase, care îi face „mofturi” de zeci de mii de euro fiului, „aroganțe“ plătite de familia Vicol-Ciorbă. Celălalt e un plagiator și profitor de banii publici, din care partidul i-a făcut reclamă pentru o făcătură de carte, care a dus duplicitatea până în pânzele albe stând la guvernare alături de PSD, în timp ce îl porcăia de dimineața până seara.
Să adăugăm campania împănată cu scandaluri și teme derizorii, complet ruptă de realitate, plus miza pe baronimea locală și primari pentru a le băga voturi în traistă.
Dar mult mai important este ce va urma, cum se vor poziționa partidele și liderii lor în perspectiva parlamentarelor și a turului al doilea. Voturile lui Călin Georgescu se vor duce în bună măsură spre AUR și SOS, care împreună pot depăși 30%, devenind a doua forță politică, dacă nu chiar prima, în situația în care PSD va fi lovit la parlamentare de epocala înfrângere a lui Ciolacu. PSD și PNL sunt debusolate. Sunt însă obligate să-și declare rapid susținerea față de Elena Lasconi în turul al doilea de scrutin, dacă chiar vor să-l oprească pe Georgescu să ajungă președinte. În spatele lui Lasconi, cu toate slăbiciunile ei, trebuie să se încoloneze tot electoratul de centru-dreapta, acela care a pus în 35 de ani președinții, dar și electoratul PSD. Ironia sorții: așa cum Ion Iliescu a ajuns președinte în 2000 cu voturile de dreapta, așa trebuie să ajungă acum Lasconi la Cotroceni și cu voturile stângii.
Din toată afacerea sunt șanse să iasă și câteva lucruri bune. Am scăpat de Ciolacu și de Ciucă! Cutremurul care a lovit ambele partide nu putea avea altă consecință. Marcel Ciolacu a anunțat deja că și-a depus demisia și că va mai rămâne doar până la parlamentare, apoi conducerea va fi preluată de un interimar și se vor organiza alegeri. Asta nu înseamnă că în PSD va avea loc ceva mai mult de o schimbare de gardă. Clanurile baronilor așteaptă la cotitură.
În PNL, Nicolae Ciucă, omul de paie al lui Iohannis, va pleca și probabil cu el aceia din conducere care l-au lingușit, deși erau conștienți că nu are nicio șansă la prezidențiale. Personaje precum Daniel Fenechiu, care primea amendamentele de la SRI în plic și care acum l-ar vrea pe Crin Antonescu, coautorul USL, la șefia partidului, trebuie să dispară din prim-plan. La fel și Rareș Bogdan, cu istericalele lui naționaliste și limba lipicioasă pe dosurile șefimii de orice fel. Lista e mult mai lungă. Nici la PNL nu se va putea discuta de vreo reformă, dar se poate spera că marii compromiși vor trece în plan secund și Ilie Bolojan va prelua președinția. La parlamentare, probabil PNL va obține un scor modest, penalizat fiind de contraperformanța lui Ciucă și de anii de coaliție cu PSD. O pedeapsă binemeritată pentru trădarea electoratului de centru-dreapta.
Dacă USR ar fi avut un alt candidat decât Elena Lasconi, probabil că am fi fost scutiți de emoțiile unei nopți albe. Acum Elena Lasconi are șanse reale să ajungă președintă, o pălărie cu câteva numere mai mari, dar măcar există premisele că bine consiliată va evolua, nu va face rău. Foarte important: va menține traseul european al României, poziția pro-atlantistă și susținerea față de Ucraina. În plus, Lasconi va trage partidul după ea, USR putând deveni un partid relevant în jurul căruia se va putea construi o majoritate. Căci marea problemă aceasta va fi: cine va guverna țara. Urmează o perioadă foarte complicată din punct de vedere economic – moștenire lăsată de coaliția PSD-PNL.
În ce-l privește pe Klaus Iohannis, chiar dacă România nu se va procopsi cu un președinte pro-rus și neolegionar, situația în care am ajuns i se datorează în mare măsură. E puțin spus că merită cu prisosință să plece cu coada între picioare pe ușa din spate a Cotroceniului. Singurul lucru bun din toată această poveste sulfuroasă și primejdioasă este dispariția din peisajul politic a trioului Iohannis – Ciucă – Ciolacu. //
