De același autor
Ajunşi la putere, cavalerii urii dau piept cu propria creaţie, fiind nevoiţi să metamorfozeze „oroarea“ în „normalitate democratică şi europeană“. Negrul de odinioară trebuie să devină alb imaculat.
Pe vremea când luptau cu groaznica dictatură băsesciană, USL, Ponta, Antonescu, televiziunile mogulilor de partid şi intelectualii spăimoşi de disoluţia democraţiei strigau că ţărişoara e condusă cu ordonanţa de urgenţă, de serviciile secrete şi procurori. Din gurile, scrisorile, protestele, vaietele lor se revărsa un ditamai statul poliţienesc cu iz de Putin şi Lukaşenko, mai rău, Ceauşescu, Stalin, Hitler se reîncarnau tustrei în persoana detestată a lui Băsescu. Spaţiul public a fost infestat ani la rând de atacuri la adresa serviciilor sau a procurorilor care „execută“ adversari la comandă politică şi au „mâinile pătate de sânge“. Imaginea unei ţări aflate sub tirania ascultatului de telefoane, a vieţii private sub asediu, a dosarelor-vendetta, a ocultei care guvernează a fost drumul pe care USL a mers victorios spre putere. Discreditarea, în special, a serviciilor secrete şi a justiţiei, dar şi a multor altor instituţii de luptă împotriva corupţiei, a statului de drept în general, atinsese desăvârşirea. Ajunşi la putere, cavalerii urii dau piept cu propria creaţie, fiind nevoiţi să schimbe partitura, să metamorfozeze „oroarea“ în „normalitate democratică şi europeană“. Negrul de odinioară trebuie să devină alb imaculat. E greu, dar nu imposibil, maşinăria de propagandă lucrează pentru ei. Acţiunile de azi ale procurorilor sau deciziile judecătorilor nu mai sunt semnul unei „justiţii aservite“ dictatorului, ci al unei maxime independenţe, serviciile nu mai sunt „ochiul şi timpanul“ Cotroceniului, ci instituţii aliniate la standarde euroatlantice, ploaia de ordonanţe de urgenţă e mană cerească şi fertilizează guvernarea.
Modul în care politicienii şi televiziunile lor ticăloase s-au repliat era previzibil, dar spectacolul este cu adevărat grandios. Merită toţi banii să auzi cum detractorii de ieri susţin acum că Chevron şi Roşia Montană vor lucra pentru propăşirea neamului, cum lăcrimează de fericire că privatizarea CFR Marfă a pus la îngrăşat o fostă căpuşă a companiei, cum spun că greşelile de la recalcularea pensiilor (sute de pensionari sunt obligaţi să dea bani înapoi) sunt de fapt un generos ajutor social, iar disponibilizările sunt făcute pentru a asigura viitoarele 10.000 de noi locuri de muncă. Ultimele două evenimente: aducerea lui Omar Hayssam în România şi urmărirea cartelelor preplătite, un soi de Big Brother cu normă întreagă la SRI şi SIE, iniţiat, coincidenţă, exact de prietenul lui Ponta şi al serviciilor, mogulul de şcoală nouă Sebastian Ghiţă, ridică însă, aşa cum s-a văzut, câteva probleme de marketing. După ce până şi ţaţa Floarea din Matache a fost convinsă că e demnă de atenţia spionilor mondiali, nu doar cotrocenişti, şi i se ascultă mobilul, iar politicienii au fost instruiţi temeinic de simbriaşii lui Felix să schimbe şi telefonul când bagă cartela prepay, nu ca fraierul de Vântu, e greu să-i persuadezi pe toţi că vor fi în siguranţă să dea buletinul la achiziţionarea cartelei cu timpan. Să ne amintim: însuşi Ponta sfătuia populaţia să nu ofere buletinul la recensământul din 2010, căci datele vor ajunge la servicii. Cum să le extragi acum pironul bătut în creier de USL? Propaganda mediatică pe invers riscă să se dovedească neputincioasă în raport cu fobia întreţinută faţă de servicii şi aparatele lor de ascultare. Ce garanţii poate oferi Guvernul Ponta că Big Brother-ul lui e mai bun, mai onest şi mai democratic decât cel al lui Băsescu sau Obama? Niciuna.
La fel, aceleaşi servicii demonizate de politicieni şi sfertojurnaliştii de la Antena 3 au demonstrat cum acestea au fost mână în mână cu preşedintele în răpirea ziariştilor şi fuga lui Hayssam. Ce te faci acum, când e evident că serviciile secrete l-au adus, cum-necum, în ţară şi că Băsescu şi-a ţinut promisiunea, în timp ce Victor Ponta a dat pe goarnă informaţii confidenţiale, doar-doar şi-o trage spuza pe turta lui? Mai poţi spune că Băsescu, de fapt „Profesorul“, că pe asta ai bătut monedă trei campanii electorale la rând, l-a urmărit şi în „gaură de şarpe“ pe Hayssam, doar ca să se autodemaşte în final? Desigur, poţi să-i mai scoţi de la naftalină pe Ciprian Nastasiu şi Angela Ciurea, ambii excluşi din magistratură după cazul Hayssam, ca o încununare a ridicolului teoriei cu „Profesorul“ şi ca măsură de prevenţie în cazul în care sirianul vorbeşte despre relaţiile de afaceri şi politice cu mahării PSD. Sunt totuşi momente în care e greu de tot cu manipularea pe scări.
Simfonia tiraniei băsiste a avut însă câţiva interpreţi mai cu ştaif: intelectualii care propovăduiau dispariţia democraţiei, care gemeau sub povara securismului regimului preşedintelui-jucător, a omniprezenţei serviciilor şi a interceptărilor. În vara lui 2012 scriau la Bruxelles, lui Barosso, clamând constituţionalitatea şi legitimitatea puciului, făcându-se că nu înţeleg încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Cei mai guralivi din lista semnatarilor scrisorii, susţinători televizaţi pe la Antene ai diferitelor campanii mincinoase sau de linşaj, au fost răsplătiţi în funcţie de presaţie: fotolii de parlamentar, funcţii publice, sinecuri de tot felul. O listă prea lungă şi prea ruşinoasă. VEZI AICI SCRISOAREA INTELECTUALILOR. Preţul tăcerii lor se cuantifică în fiecare zi. Nimic despre noname-ul, colaborator al Securităţii, numit la ICR în locul dezastrului Marga, nimic despre Roşia Montană, gazele de şist şi „catastrofa ecologică“ care pândeşte România! Greşelile în calculul pensiilor nu mai sunt, oare, „formă brutală de darwinism social“? Dar ordonanţele de urgenţă nu mai „desfiinţează de facto parlamentul“? Cartelele prepay sunt, probabil, în regulă şi ei, profeţii dictaturii, nu se mai simt ascultaţi, urmăriţi, ameninţaţi. //
