USL caută soluţii să-şi salveze puciul

Invalidarea referendumului cu un scor zdrobitor împotriva lui Traian Băsescu aruncă ambele tabere într-o situaţie aproape imposibilă, care va duce la acutizarea conflictului într-o aşa măsură, încât este greu de spus încotro o vor apuca lucrurile. Poziţiile sunt de acum clare: USL încearcă să transforme înfrângerea în victorie, iar PDL şi Băsescu să minimalizeze importanţa celor 87% care au vrut demiterea. Se joacă tare, necedându-se nicio palmă de pământ.

Ponta, Antonescu şi USL vociferează pe toate tonurile posibile că Băsescu este „mort din punct de vedere politic“, că a fost rejectat de „popor“ şi că ar trebui să-şi dea demisia. Dacă nu vrea, „vom utiliza toate mij­loacele“ pentru a forţa plecarea „ilegitimului“, spun liderii USL. Mijloacele sunt cele specifice noii puteri: presiuni pe Curtea Constituţională care este „obligată“ (de la Iliescu, Drag­nea, Zgonea, Şova, Ni­colăescu, Fenechiu citire) să valideze referendumul atâta vreme cât 7.400.000 de oameni au votat DA. Curtea este ameninţată voalat că „nu se poate pro­nunţa împotriva voinţei poporului“. Înţelegem de aici că prima luptă se va da în această zonă, juriştii pucişti căutând metode de convingere a CCR. În caz de eşec, lupta va fi continuată în parlament, care ar putea să decidă că „procedura de urmat“ este cea a demiterii preşedintelui.

De partea cealaltă, PDL şi Băsescu caută să menţină în centrul disputei modalitatea pucistă în care s-a ajuns la referendum, atacul asupra instituţiilor şi a democraţiei, practicile imorale şi ilegale utilizate până în ceasul al 12-lea de către USL. „Românii au respins lovitura de stat“ este lait­mo­tivul PDL, iar boicotul este, de fapt, un vot împotriva parlamentului şi a USL. Vi­gilenţa electoratului care a înţeles ne­ce­sitatea boicotului şi a celui – 11% – care s-a dus să ştanţeze un NU pe buletinul de vot trebuie menţinută trează, motiv pen­tru care Băsescu şi PDL punctează pe „ce­rem USL să înceteze războiul împotriva instituţiilor statului“. E o strategie mo­bi­lizatoare în vederea alegerilor din toamnă, dar şi împotriva previzibilelor derapaje useliste.

Miza momentului o re­pre­zintă cei 7.400.000 de vo­tanţi po­trivnici lui Băsescu, prin care USL încearcă să se le­gitimize şi să-şi credi­bi­lizeze demersurile vi­i­toa­re. Pentru asta insistă asu­pra corectitudinii plebis­ci­tului şi răspunde arogant sus­­pi­ciunilor de fraudă. PDL, din cauza invalidării, adică a acceptării rezultatului, se fereşte să mai strige în gura mare frauda, scui­pând de trei ori în sân că lucrurile nu au ieşit mai prost. Şi are dreptate. Asaltul fi­nal asupra urnelor, declanşat de USL du­pă ora 21.00, era cel care ar fi trebuit să ri­dice scorul la 52%, aşa cum a promis Şo­va la miez de noapte.

Nebunia urnelor mobile care străbăteau stră­­zile şi uliţele la adăpostul întu­ne­ri­cu­lui, autobuzele descinzând din secţie în sec­ţie pe bază de tabel erau menite să le adu­că în tolbă cele aproximativ 800.000 de voturi lipsă. Realizând că electoratul din Transilvania le trage clapa, lucru de ne­conceput după scorul frumos obţinut la locale, înţelegând că maghiarii nu se lasă impresionaţi nici de ieşirile lui Ponta îm­potriva lui Viktor Orban, nici de sticlirile ucigaşe din ochii celor de la Antena 3, ba din contră, USL a intrat în panică. Şansa rămânea desantul de seară şi doar aşa se poate explica faptul că în trei ore, de la 20.00 la 23.00, în judeţele dominate de USL, prezenţa a sărit şi cu câte 20%. În Olt, de exemplu, în cele trei ore au votat 21,68% dintre cetăţeni, în Te­le­or­manul lui Dragnea, 16,40%, în Mehedinţi - 13,20%, în Giurgiu - 13,67%, iar în Cons­tanţa - 12,12%. Ce s-a întâmplat în aceste ore în care USL şi-a umflat scorul cu mi­nimum 8 procente a fost furt pe faţă. Scă­zând frau­dele, scorul USL de la refe­ren­dum se apropie de cel de la locale, adică undeva în jur de 6 milioane. USL ar face bine să nu se îmbete cu apă rece că vo­tanţii de la referendum vor fi vo­tanţii săi din toamnă.

Este clar, aşadar, de ce social-democraţii se agaţă de cifre. În virtutea lor, îşi pot con­­tinua acţiunea de contestare a in­va­li­dării referendumului, a legitimităţii lui Bă­sescu şi ţin nemulţumirea trează şi cu ar­ma la picior. Demersul este însă riscant. În pri­mul rând, Europa nu va accepta o no­uă lo­vitură dată ordinii constituţionale, deja li­derul socialiştilor europeni, Hannes Swo­boda, a transmis că „referendumul nu es­te validat“, iar liderii PPE au cerut gu­vernului să renunţe la agenda ocultă. O al­tă escaladare a tensiunii şi forţarea ne­res­pectării rezultatului referendumului ar pu­tea pune definitiv USL în afara Europei.

Conflictul cu Băsescu este de anticipat că se va purta în zona şefilor de parchete, iar opo­ziţia USL, prin Corlăţean şi Ponta, la numirea lui Daniel Morar la con­ducerea Par­chetului General şi a unui procuror din anturajul acestuia la cea a DNA, va jus­tifica acuzaţiile şi temerile că unul dintre motivele suspendării a fost exact acesta.

USL va avea probleme şi în interior. Chiar dacă la suprafaţă se mimează consensul, atât în ce priveşte justeţea acţiunii, cât şi a căilor de urmat - contestări la CCR, pre­siuni pentru validare, insistenţă pe de­mi­sia lui Băsescu -, în realitate vor urma ră­fuieli. Există lideri PSD care i-au reproşat lui Ponta aventura în care a aruncat par­ti­dul şi care au văzut, ca şi în 2007, riscurile şi consecinţele unui eşec, lideri care sunt convinşi că Ponta oricum e mai mort de­cât Băsescu din cauza plagiatului. Dar principalul reproş este că Ponta a înhămat PSD la remorca poftei de mărire şi putere a lui Crin Antonescu. Cât despre acesta, fap­tul că a dat deja proba Cotrocenilor, un­de a făcut o figură proastă, cu isterii, jig­niri la adresa liderilor europeni şi un auto­ritarism imitativ, îi va scădea din po­pu­la­ritatea şi aşa nu prea ridicată. Eşecul de­miterii, faptul că Băsescu îşi va reocupa locul la Cotroceni, de unde Antonescu va pleca, indiferent de argumente, va duce la slăbirea USL. Decontul pentru un Băsescu întărit şi o dreaptă care a căpătat un balon de oxigen va fi plătit în toamnă.

Cu toate acestea, nu se poate spune că Bă­sescu este într-o postură de invidiat. Mi­lioanele de voturi împotriva sa atârnă greu în balanţă şi, probabil, acesta este motivul pentru care în prima sa declaraţie a vor­bit, cam poticnit, e drept, despre re­con­ci­liere şi acoperirea faliei din societate. Dacă va reuşi să fructifice susţinerea de care a beneficiat la referendum, atenţie necuan­tificată însă, în paralel cu evitarea ten­si­unilor şi a provocărilor inutile, în toamnă, soarta alegerilor parlamentare se va juca în altă paradigmă. Evident, asta dacă PDL va trece la acţiune şi va începe să coa­gu­leze o reală opoziţie de dreapta la USL. Re­ferendumul a fost un bun ferment din punctul acesta de vedere, i-a pus sub ace­leaşi arme pe cei care până acum doar se adulmecau. //