De același autor
Invalidarea referendumului cu un scor zdrobitor împotriva lui Traian Băsescu aruncă ambele tabere într-o situaţie aproape imposibilă, care va duce la acutizarea conflictului într-o aşa măsură, încât este greu de spus încotro o vor apuca lucrurile. Poziţiile sunt de acum clare: USL încearcă să transforme înfrângerea în victorie, iar PDL şi Băsescu să minimalizeze importanţa celor 87% care au vrut demiterea. Se joacă tare, necedându-se nicio palmă de pământ.
Ponta, Antonescu şi USL vociferează pe toate tonurile posibile că Băsescu este „mort din punct de vedere politic“, că a fost rejectat de „popor“ şi că ar trebui să-şi dea demisia. Dacă nu vrea, „vom utiliza toate mijloacele“ pentru a forţa plecarea „ilegitimului“, spun liderii USL. Mijloacele sunt cele specifice noii puteri: presiuni pe Curtea Constituţională care este „obligată“ (de la Iliescu, Dragnea, Zgonea, Şova, Nicolăescu, Fenechiu citire) să valideze referendumul atâta vreme cât 7.400.000 de oameni au votat DA. Curtea este ameninţată voalat că „nu se poate pronunţa împotriva voinţei poporului“. Înţelegem de aici că prima luptă se va da în această zonă, juriştii pucişti căutând metode de convingere a CCR. În caz de eşec, lupta va fi continuată în parlament, care ar putea să decidă că „procedura de urmat“ este cea a demiterii preşedintelui.
De partea cealaltă, PDL şi Băsescu caută să menţină în centrul disputei modalitatea pucistă în care s-a ajuns la referendum, atacul asupra instituţiilor şi a democraţiei, practicile imorale şi ilegale utilizate până în ceasul al 12-lea de către USL. „Românii au respins lovitura de stat“ este laitmotivul PDL, iar boicotul este, de fapt, un vot împotriva parlamentului şi a USL. Vigilenţa electoratului care a înţeles necesitatea boicotului şi a celui – 11% – care s-a dus să ştanţeze un NU pe buletinul de vot trebuie menţinută trează, motiv pentru care Băsescu şi PDL punctează pe „cerem USL să înceteze războiul împotriva instituţiilor statului“. E o strategie mobilizatoare în vederea alegerilor din toamnă, dar şi împotriva previzibilelor derapaje useliste.
Miza momentului o reprezintă cei 7.400.000 de votanţi potrivnici lui Băsescu, prin care USL încearcă să se legitimize şi să-şi credibilizeze demersurile viitoare. Pentru asta insistă asupra corectitudinii plebiscitului şi răspunde arogant suspiciunilor de fraudă. PDL, din cauza invalidării, adică a acceptării rezultatului, se fereşte să mai strige în gura mare frauda, scuipând de trei ori în sân că lucrurile nu au ieşit mai prost. Şi are dreptate. Asaltul final asupra urnelor, declanşat de USL după ora 21.00, era cel care ar fi trebuit să ridice scorul la 52%, aşa cum a promis Şova la miez de noapte.
Nebunia urnelor mobile care străbăteau străzile şi uliţele la adăpostul întunericului, autobuzele descinzând din secţie în secţie pe bază de tabel erau menite să le aducă în tolbă cele aproximativ 800.000 de voturi lipsă. Realizând că electoratul din Transilvania le trage clapa, lucru de neconceput după scorul frumos obţinut la locale, înţelegând că maghiarii nu se lasă impresionaţi nici de ieşirile lui Ponta împotriva lui Viktor Orban, nici de sticlirile ucigaşe din ochii celor de la Antena 3, ba din contră, USL a intrat în panică. Şansa rămânea desantul de seară şi doar aşa se poate explica faptul că în trei ore, de la 20.00 la 23.00, în judeţele dominate de USL, prezenţa a sărit şi cu câte 20%. În Olt, de exemplu, în cele trei ore au votat 21,68% dintre cetăţeni, în Teleormanul lui Dragnea, 16,40%, în Mehedinţi - 13,20%, în Giurgiu - 13,67%, iar în Constanţa - 12,12%. Ce s-a întâmplat în aceste ore în care USL şi-a umflat scorul cu minimum 8 procente a fost furt pe faţă. Scăzând fraudele, scorul USL de la referendum se apropie de cel de la locale, adică undeva în jur de 6 milioane. USL ar face bine să nu se îmbete cu apă rece că votanţii de la referendum vor fi votanţii săi din toamnă.
Este clar, aşadar, de ce social-democraţii se agaţă de cifre. În virtutea lor, îşi pot continua acţiunea de contestare a invalidării referendumului, a legitimităţii lui Băsescu şi ţin nemulţumirea trează şi cu arma la picior. Demersul este însă riscant. În primul rând, Europa nu va accepta o nouă lovitură dată ordinii constituţionale, deja liderul socialiştilor europeni, Hannes Swoboda, a transmis că „referendumul nu este validat“, iar liderii PPE au cerut guvernului să renunţe la agenda ocultă. O altă escaladare a tensiunii şi forţarea nerespectării rezultatului referendumului ar putea pune definitiv USL în afara Europei.
Conflictul cu Băsescu este de anticipat că se va purta în zona şefilor de parchete, iar opoziţia USL, prin Corlăţean şi Ponta, la numirea lui Daniel Morar la conducerea Parchetului General şi a unui procuror din anturajul acestuia la cea a DNA, va justifica acuzaţiile şi temerile că unul dintre motivele suspendării a fost exact acesta.
USL va avea probleme şi în interior. Chiar dacă la suprafaţă se mimează consensul, atât în ce priveşte justeţea acţiunii, cât şi a căilor de urmat - contestări la CCR, presiuni pentru validare, insistenţă pe demisia lui Băsescu -, în realitate vor urma răfuieli. Există lideri PSD care i-au reproşat lui Ponta aventura în care a aruncat partidul şi care au văzut, ca şi în 2007, riscurile şi consecinţele unui eşec, lideri care sunt convinşi că Ponta oricum e mai mort decât Băsescu din cauza plagiatului. Dar principalul reproş este că Ponta a înhămat PSD la remorca poftei de mărire şi putere a lui Crin Antonescu. Cât despre acesta, faptul că a dat deja proba Cotrocenilor, unde a făcut o figură proastă, cu isterii, jigniri la adresa liderilor europeni şi un autoritarism imitativ, îi va scădea din popularitatea şi aşa nu prea ridicată. Eşecul demiterii, faptul că Băsescu îşi va reocupa locul la Cotroceni, de unde Antonescu va pleca, indiferent de argumente, va duce la slăbirea USL. Decontul pentru un Băsescu întărit şi o dreaptă care a căpătat un balon de oxigen va fi plătit în toamnă.
Cu toate acestea, nu se poate spune că Băsescu este într-o postură de invidiat. Milioanele de voturi împotriva sa atârnă greu în balanţă şi, probabil, acesta este motivul pentru care în prima sa declaraţie a vorbit, cam poticnit, e drept, despre reconciliere şi acoperirea faliei din societate. Dacă va reuşi să fructifice susţinerea de care a beneficiat la referendum, atenţie necuantificată însă, în paralel cu evitarea tensiunilor şi a provocărilor inutile, în toamnă, soarta alegerilor parlamentare se va juca în altă paradigmă. Evident, asta dacă PDL va trece la acţiune şi va începe să coaguleze o reală opoziţie de dreapta la USL. Referendumul a fost un bun ferment din punctul acesta de vedere, i-a pus sub aceleaşi arme pe cei care până acum doar se adulmecau. //