De același autor
La adăpostul delirului funerar al celui ce-a fost regizorul casei de filme Ceauşescu & PCR, al melancoliei induse de trecerea vanghelioanelor şi „iacobioanelor“ - turnătoarea Paula Iacob făcând concurenţă serioasă pe RTV cu ale ei cântecele de inimă albastră -, se întâmplă lucruri. Şi încă multe.
Ordonanţă cu ordonanţă, programul Guvernului Ponta continuă cele începute în vară: acapararea completă a puterii, în pregătirea unei domnii lungi şi îmbelşugate pentru USL şi clientela aferentă. Şeful INS a fost demis nu pentru imaginara „eroare“ în calculul PIB din care lipsesc, vezi doamne, vreo 20 de miliarde de lei, ci pentru că astă-vară n-a vrut să scoată din pix cvorumul de 16 milioane de cetăţeni cu drept de vot la referendum, aşa cum îi ceruse Ponta. Scopul este evident: manipularea datelor la INS, dar şmecheriile nu vor înmulţi banii pentru buget decât pe hârtie. La Consiliul de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) se pregăteşte schimbarea şefului şi a legii, miza licitaţiilor şi achiziţiilor publice depăşind cu mult riscul unei noi scrisori de la Comisia Europeană, precum cea din octombrie. Supărarea lui Ponta este de înţeles, în 2010 şi 2011 CNSC a anulat licitaţii publice în valoare de 4 miliarde de euro, majoritatea cu dedicaţie, aşa că utilitatea unui şef al Consiliului numit de parlament şi nişte complete de judecată a contestaţiilor stabilite de acelaşi şef devine pur şi simplu de necontestat.
Românii vor simţi însă „beneficiile“ programului de guvernare Ponta, aşa cum le-a urat mărinimos preşedintele, doar când împărţeala şi politizarea se vor fi încheiat cu brio. Deocamdată, s-a suplimentat numărul de posturi în administraţia centrală cu 13.000, ajungându-se la 72.000, cifră care se apropie de cea fatidică de la finele perioadei Tăriceanu. Evident, sporul important este la directorimea din deconcentrate. Aici, lupta e aprigă. Sunt în joc, aşa cum arată o analiză a Gândul, aproximativ 3.300 de posturi aflate direct la dispoziţia partidelor, vreo 60 de secretari de stat, 120 de preşedinţi de agenţii, fiecare cu consilierii, secretarii şi cabinetele personale, adică alţi 1.250 de clienţi, 85 de prefecţi şi subprefecţi, 160 de şefi la companii naţionale şi peste 1.200 directori în deconcentrate. Pentru restul de 10.000 de sinecuri mai modeste se fac liste, se trag sfori şi picioare în gurile politice adverse. Din acest peisaj nu putea să lipsească Andrei Marga, care a instrumentat un concurs cu dedicaţie pentru a-şi planta clientela la ICR-urile din străinătate, trecând rinocereşte şi peste directiva MAE de blocare a posturilor, şi peste propriu-i nume de cod de la Securitate.
Singurul punct în care programul Ponta are ceva şanse să fie dat peste cap este tot justiţia, bătălia momentului fiind pe controlul CSM. Ideea ca procuroarea Oana Hăineală, una dintre doamnele care i-au făcut viaţa amară lui Ponta în timpul evenimentelor „problematice din punct de vedere constituţional şi al statului de drept“, vorba Comisiei de la Veneţia, pagina 17 din raport, să preia şefia CSM a produs isterie. Miza este uriaşă. Cu un CSM neobedient, reacţionând la derapajele şi presiunile politice, cu forţa de a organiza selecţii transparente pentru şefia DNA şi a Parchetului General, dar şi pentru conducerea Înaltei Curţi, sesizând permanent Comisia Europeană, dosariabilii USL stau mereu cu sabia deasupra capului. Teama este uriaşă, iar faptul că încă nu-i pot controla pe judecători şi procurori îi înnebuneşte. Umăr la umăr, Antenele lui Voiculescu, site-urile manevrate de liberalul-securist Roşca Stănescu (DC News, Lumea Justiţiei, Ghimpele, Corect News), dar şi Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) cu faimoasa Viorica Costiniu la pupitru, Pivniceru şi câţiva băieţi frustraţi din CSM, în frunte cu Horaţiu Dumbravă, acest fost sferto-reformator transformat printr-o grosieră operaţie într-un eunuc cu nostalgii de putere, au declanşat operaţiunea de linşare şi îndepărtare a Oanei Hăineală şi Alinei Ghica. Susţinută de Voiculescu, disperat din cauza dosarului ICA la orizontul căruia se zăresc gratiile, Pivniceru a ieşit la atac la Antena 3: un procuror e doar pe jumătate magistrat pentru că face parte din Minsterul Public şi e subordonat ierarhic, nu poate conduce CSM, care, nu-i aşa?, e al judecătorilor, Daniel Morar e un ilegitim în Consiliu şi nu avea drept de vot, iar respingerea revocării din funcţia de preşedinte CSM a Oanei Hăineală (la un sfert de oră după ce fusese aleasă statutar!) este o „minciună sfruntată“, votul nefiind valabil. Pe-o mână cu prietena şi sfătuitoarea Costiniu, Pivniceru ameninţă cu contestarea în instanţă. Instigată de UNJR, unde preşedinte este Natalia Roman, prietena Cristinei Manda, mâna dreaptă a Monei Pivniceru, Adunarea Generală a Judecătorilor din Râmnicu Vâlcea cere revocarea lui Cristi Danileţ din CSM pe motiv că a participat „la o procedură netransparentă de alegere a Consiliului“.
În mod evident, nicio presiune, ameninţare sau armă nu vor fi omise pentru înlăturarea din conducerea CSM sau chiar din Consiliu a cuplului Hăineală-Ghica, a lui Danileţ şi a tuturor celor care au luat poziţie în timpul puciului din vară. Atunci, răzbunarea a fost doar amânată datorită Comisiei Europene. In extremis, se va apela la măciuca legii, via parlament. O mai veche marotă a Monei Pivniceru, susţinută de unii judecători, dar şi de politicieni, este scoaterea procurorilor din rândul magistraţilor, transformarea lor în simpli funcţionari la cheremul ministrului. Ministerul Justiţiei are deja pregătit un proiect de lege în acest sens, despre care s-a vorbit în toamnă. Nu cred că demersul de subordonare a CSM, DNA, Parchetului General sau a Curţii Constituţionale se va împiedica în pactul dintre Ponta şi Băsescu, în vreun MCV, Barroso sau Reding, dintr-un motiv evident: fără acapararea justiţiei, nu există putere totală. O cer baronii, o cer dosariabilii, o cere Voiculescu prin glasul a trei sferturi din media. Iar, la o adică, o va cere însuşi poporul! Va fi cine să-l manipuleze că beneficiile programului de guvernare întârzie din cauza „procurorilor lui Băsescu“. Acum deviza e „Jos Hăineală!“. Urmează Danileţ. E însă doar începutul. //