USL din CNA, protectorul Antenei 3

Singura instituţie menţionată explicit de Raportul MCV în chestiunea „cam­paniilor mediatice de intimidare şi hăr­ţuire a justiţiei“, a „ame­nin­ţă­ri­lor cu caracter per­so­nal împotriva jude­că­to­rilor şi a familiilor aces­tora“, care ar avea obli­gaţia şi capacitatea le­gislativă de a rezolva ce­va este CNA. Modul în care CNA, mai bine zis USL-ul din CNA, şi-a în­deplinit misiunea de pro­tector al de­ra­pa­jelor me­dia ale trustului Intact se vede clar din nu­mărul şi valoarea sancţiunilor apli­cate, din cazuistica, numărul se­si­ză­rilor nediscutate, dar mai ales din fap­tul că niciuna dintre emisiunile de ca­lomnie şi linşaj la care Raportul CE fa­ce indirect referire nu a fost taxată nici măcar cu o biată somaţie.

(Semnaleaza la sectiunea ContraManipulare derapajele din media)

Concret, ce putea face sau măcar ce intenţionează să facă în viitor CNA în această privinţă? Dacă ne-am raporta la afirmaţiile făcute de unii dintre mem­brii instituţiei la dezbaterea or­ganizată de CNA pe tema, premeditat falsă, a libertăţii de exprimare, reiese că nu poate face nimic. Sau, oricum, n-ar trebui să facă mai mult decât pâ­nă acum, pentru că: MCV cere măsuri „reparatorii“, nu „sancţionatorii“, „CNA nu poate ţine loc de justiţie“ şi „CNA a dat în 2012 peste 300 de sanc­ţiuni, din care 150 amenzi“ (Răs­van Popescu), plus că „MCV a fost fă­cut pripit“ şi „nu putem limita cri­ti­cile, toţi avem dreptul la opinie“ (Chris­­tian Mititelu). Alt­fel spus, CNA e pe de­plin mulţumit de acti­vi­tatea sa şi con­si­deră că Raportul CE e o ne­drep­tate. Şi mai in­te­resant este că noua pre­şedintă a CNA, Laura Geor­­ges­cu, opi­nea­ză că rolul CNA trebuie să fie de „pre­ven­ţie“(cam ca la TBC), şi nu de sanc­ţiune. Dacă ar fi însă să ne luăm după po­liti­ci­eni, adică după So­rin Roşca Stănescu, CNA ar trebui desfiinţat, pentru că es­te un „cancer“ şi a apărut prin „şantaj“.

Cât de preocupat a fost CNA să opreas­că derapajele media, în special cele care depăşesc orice limită, se vede şi din faptul că, în 2012, au rămas ne­luate în discuţie 600 de sesizări. Din acestea, cele mai multe – 232 - vi­zea­ză trustul Intact.

Plângeri formulate de Monica Ma­co­vei - linşată sistematic de Antena 3 -, de Teodor Baconschi, Mihai Răzvan Un­gureanu, Adriean Videanu, Liviu Ne­goiţă, adică de cei din opoziţie, nici măcar nu au fost trecute pe or­dinea de zi de majoritatea USL din CNA. Singurii care au obţinut de la CNA un „drept la replică“ au fost MRU (deşi campania „unguent“ con­tinuă şi în prezent) şi Elena Udrea.

În ce priveşte inimaginabilele cam­pa­nii de calomnie la adresa judecătorilor de la CCR - Iulia Motoc, Augustin Ze­grean, Aspazia Cojocaru –, la adresa membrilor CSM - Cristi Danileţ, Oana Schmidt Hăineală –, CNA nu a dat ni­cio sancţiune. Motivul: majoritatea USL din CNA s-a opus unor sancţiuni mai consistente, aşa cum reiese de pe site-ul instituţiei. La fel, campaniile de calomniere a ICR ca instituţie şi Ho­ria-Roman Patapievici, Mircea Căr­tărescu, în particular, etichetaţi, prin­tre altele, ca fiind plătiţi de serviciile secrete, ca, de altfel, toţi directorii ICR, au scăpat nepenalizate.

Pe de altă parte, se poate spune că sanc­ţiunile date de CNA posturilor An­tena 3 şi Antena 1 sunt mai de­grabă o încurajare a campaniilor de lin­şaj şi calomnie, a atacurilor la per­soană şi intruziunii grobiene în viaţa privată. Antena 3 a primit în 2012 exact 8 amenzi în cuantum de 273.000 de lei (Vezi AICI)  şi 4 somaţii. În fapt, au fost amendate doar câteva dintre zecile de emisiuni pentru care „de­rapaj“ este un termen de alint.

Astfel, amendă au primit 4 emisiuni din Sinteza zilei (5, 8, 20 şi 22 fe­bruarie 2012), o emisiune La ordinea zilei (20 februarie), două emisiuni În gura presei (23 şi 28 februarie) şi una din Ediţie specială (6 februarie), toa­te cumulând 150.000 de lei, la care se adaugă o somaţie pentru emisiunea Su­biectiv din 20 iulie. Restul sanc­ţiunilor vizează, în general, deze­chi­librele putere-opoziţie din timpul cam­paniilor de la alegerile locale, par­lamentare şi referendum, sau pre­zen­tarea de sondaje, declaraţii şi opinii chiar în zilele alegerilor.

Cât priveşte Antena 1, toate amenzile - 5 la număr, în cuantum de 400.000 de lei (Vezi AICI), se referă la emisiunile tabloide Un show păcătos, În puii mei sau Mireasă pentru fiul meu (pe bună dreptate!!!), dar niciuna pentru de­ra­pajele din emisiunile de ştiri sau politice. //

Libertatea de exprimare nu este nelimitată

Dezbaterea românească despre libertatea de exprimare ignoră cu bună-ştiinţă faptul că limitele acesteia sunt definite de articolul 10, alineatul 2, din Convenţia Drepturilor Omului: „Exercitarea acestor libertăţi, ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru (…), protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora (…) sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti“. Limitele libertăţii de exprimare au fost stabilite şi în diferite procese celebre, din care ar merita amintite doar două mai recente: Axel Springer contra Germaniei (7 februarie 2012) şi Mugur Ciuvică contra României (15 ianuarie 2013). (Vezi DECIZIA CEDO)

În cazul Axel Springer Vezi  Cauza AXEL SPRINGER AG împotriva GERMANIEI (nr. 39954/08) – Hotărârea Marii Camere din 7 februarie 2012 (plângere făcută de o jurnalistă, referitoare la interdicţia care i-a fost impusă de a prezenta informaţii privind arestarea şi condamnarea unui actor cunoscut, care încălcase legislaţia privind drogurile, pretinzând că a fost încălcat art. 10 din convenţie), CEDO arată care sunt criteriile relevante pentru a pune în balanţă libertatea de exprimare şi dreptul la respectarea vieţii private (care include imaginea, reputaţia etc.): a) contribuţia la o dezbatere de interes general; b) notorietatea persoanei vizate şi obiectul reportajului; c) comportamentul anterior al persoanei în cauză; d) modalitatea de obţinere a informaţiilor şi veridicitatea acestora; e) conţinutul, forma şi consecinţele publicării.

În mai toate cazurile româneşti incriminate indirect de raportul CE, acţionează toate criteriile, dar în special cel al „veridicităţii“. Iată ce spune CEDO la acest subiect: „Curtea a hotărât deja că garanţia oferită ziariştilor la art. 10, în ceea ce priveşte rapoartele privind probleme de interes general, este subordonată condiţiei ca aceştia să acţioneze cu bună-credinţă, pe baza unor fapte exacte, şi să furnizeze informaţii «fiabile şi precise», respectând deontologia jurnalistică“ (Axel Springer vs. Germaniei) .

Cam despre ce bună-credinţă poate fi vorba în cazul lui Gâdea, de exemplu, care îl acuză pe Danileţ că „îşi lasă părinţii să moară de foame“, deşi chiar părinţii le spuseseră reporterilor Antena 3 că nu au nicio problemă cu băiatul lor, dar punctul de vedere nu a apărut pe post? Cam ce „probă a veridicităţii“ s-a oferit în emisunea Sinteza zilei din 29 august, în care se afirma despre Iulia Motoc, judecătoare la CCR, că „a devenit cunoscută pentru un comportament care a necesitat tratament psihiatric“, chestiunea fiind comentată în platou prin afirmaţii de genul: „Nu poţi să pui toţi dilimandroşii să-ţi decidă soarta!“. Ce să mai vorbim de acuzele nesusţinute de nicio probă sau măcar de poziţia celei în cauză, aduse în aceeaşi emisiune judecătoarei CCR, Aspazia Cojocaru. Victor Ciutacu: „Doamna Aspazia Cojocaru a trecut în tabăra care trebuie în schimbul unor mici favoruri. Unul dintre ele a fost rezolvarea cazului de la CNSAS, altele probabil se găsesc pe microfilme. Microfilme care pot ascunde multe lucruri interesante, inclusiv trecutul de inculpat al doamnei Aspazia Cojocaru“.

Mugur Ciuvică este însă cazul care ar trebui să le dea de gândit jurnaliştilor calomniatori, care calcă în picioare articolul 10. Aviz amatorilor. //