De același autor
Social-democraţii şi-a pregătit terenul să guverneze nu doar fără opoziţie, ci şi fără presă independentă.
Ce îngrijorează la USL şi la premierul Victor Ponta nu sunt atât măsurile populiste, componenţa Cabinetului, aglomerarea instituţiilor statului cu armatele înfometate ale celor trei partide sau semnele incipiente ale unei restauraţii, ci setea de revanşă şi de înstăpânire pe termen lung. Primele erau previzibile. Faptul că guvernul a deschis rapid robinetul populismelor chiar sub ochii FMI, că îşi instalează oamenii în posturile existente, inventând pe deasupra şi altele noi, că vrea să dea la întors puţinele reforme începute şi neterminate în aceşti ani şi că guvernul are faţa ciupită de incompatibili, plagiatori şi dosariabili nu face decât să confirme aşteptările. Alea realiste, nu cele pe care le împachetează acum angajaţii lui Voiculescu sau susţinătorii ardenţi, care îşi freacă mâinile că au scăpat ţărişoara de dictatură. Îngrijorătoare cu adevărat este perspectiva că USL are toate premisele să devină un FSN al veacului. Prin apucături şi dimensiuni. Terenul e gata pregătit şi, deocamdată, el poartă un singur nume: votul uninominal într-un singur tur care va asigura puritatea uselistă a viitorului parlament. Una în care elementele străine vor fi un simplu accesoriu pentru închis gura Bruxellesului şi rău-voitorilor autohtoni. Altfel spus, USL se pregăteşte să guverneze fără opoziţie. Toate calculele şi simulările făcute pe votul uninominal pur arată că USL ar putea domni cu 80% din mandate, precum FSN-ul anilor 1990. Chiar dacă USL va obţine la parlamentarele din toamnă undeva în jur de 50-55%, sistemul „câştigătorul ia totul“ va vărsa în tolba coaliţiei aproximativ 70% din mandate. Din ultimul sondaj realizat de CURS reiese însă că USL este cotată în momentul de faţă, după învestirea Cabinetului Ponta, cu 64%, ceea ce, în perspectiva uninominalului, îi va aduce peste 80%. Indiferent din ce partide va fi formată opoziţia – PDL, PP-DD, UDMR –, ea nu va mai conta în peisaj. Va fi ştearsă pur şi simplu de pe harta politică a României.
Că PDL este iniţiatorul acestei schimbări şi că a susţinut neîmpăcat, cot la cot cu Traian Băsescu, alegerea primarilor din primul tur şi uninominalul pur este adevărat. Intenţiile de la vremea respectivă se înscriau în acelaşi registru al dorinţei de putere absolută cu cele de azi ale USL. PDL a căzut în propria-i groapă şi nu trebuie compătimit. Eşecul planului PDL s-a datorat însă existenţei opoziţiei, care a obligat la compromis. USL a criticat vehement proiectul, a reuşit să-l blocheze în Comisia electorală, ca să nu mai discutăm că, din cauza fragilităţii majorităţii, PDL a fost forţat să ţină cont de pretenţiile UDMR. Venită la putere pe o majoritate confortabilă după căderea Guvernului Ungureanu, USL a ignorat orice voce critică, nu s-a ostenit nici măcar să mimeze consultări cu opoziţia şi şi-a votat legea după pofta-i. Cu 55% din parlament, USL a făcut ce-a vrut!
Social-democraţii şi-au pregătit însă terenul – şi asta nu de ieri, de azi – să guverneze nu doar fără opoziţie, ci şi fără presă independentă. Oricum, în ultimii cinci ani, Voiculescu, Vântu, Ghiţă şi Schwartzenberg, cu ale lor Antene şi Realităţi, au avut „majoritatea“ mediatică, reuşind în final să-şi atingă ţinta şi să aducă USL la putere. Este triumful manipulării, minciunii, şantajului şi nonjurnalismului. Gâtuită de criză, de prăbuşirea Rodipet, presa scrisă aproape a sucombat şi nu sunt perspective să-şi revină. În perioada Năstase, încercările de arondare şi aneantizare a presei au fost, parţial, un eşec, PSD având de înfruntat media active, cu articole de investigaţie şi anchete, care au ţinut permanent sub observaţie Cabinetul Năstase. Situaţia va fi radical diferită în epoca Ponta-Antonescu şi ea deja prinde contur. Televiziunea Română se îndreaptă spre o nouă perioadă Sassu-Nicolau, în care USL nu va mai auzi decât ce-i convine şi se va simţi exact ca în studiourile lui Felix. După cum era de aşteptat, posturile de casă ale USL nu şi-au schimbat atitudinea - linşajul la adresa PDL şi a lui Băsescu este acelaşi, iar „critica puterii“ are forma unei dulci limbi mătăsoase.
Chiar dacă în PSD sunt persoane care înţeleg primejdia puterii absolute, cum ar fi Miron Mitrea, de exemplu, tentaţia ei este mult prea mare. Fără niciun fel de opoziţie, USL poate deveni mai primejdioasă chiar decât FSN. Între timp, băieţii deştepţi şi cu ochi albaştri au învăţat multe. Inclusiv cum să fenteze organismele internaţionale. //
