Veto, acum ori niciodată!

USL pune totul la bătaie, inclusiv aruncarea României de pe orbita europeană, ca să ajungă la putere şi să scape de Băsescu.

Cum desaga cu „trista moştenire“ începea să se golească pe zi ce trece, devenind evident că nici prezentul USL nu arată mult mai bine, iar campania pendula ha­otic între temele livrate de ANI şi DNA, Consiliul Eu­ropean şi bugetul Uniunii au fost înhăţate de USL şi folosite ca baionetă bună de înfipt în coastele lui Tra­ian Băsescu. Fragila coabitare a lui Ponta cu Băsescu s-a sfâr­şit aşa cum a început, adică într-o baie de sânge, doar că acum pretextul es­te sângele albastru euro­pean. „Vrem veto“, pare a fi sloganul ad-hoc al USL, strigat la răspântii exact de cei care au depus şi continuă să depună toa­te eforturile să convingă Europa că Ro­mânia îşi va merita cu vârf şi îndesat un MCV „dezastruos“, care va pune sub sem­nul întrebării separaţia puterilor în stat. Ultimatumul pe care noua putere îl dă pre­şedintelui - ori veto, ori eşti antinaţional şi deci tocmai bun de suspendat - şi care, probabil, va fi consfinţit printr-o hotărâre a majorităţii useliste din parlament, pe ca­re Antonescu a şi început s-o pună la tre­a­bă, ne aşază iarăşi într-o postură de nei­ma­ginat în Europa. Chiar dacă ţările din grupul „Prietenii Coeziunii“, cu Polonia în frunte, şi-au exprimat opinia în ce pri­veşte propunerea lui Rompuy, etichetând-o drept „inacceptabilă“, în niciuna nu se vorbeşte isteric şi cu naţionalismul umflat la maximum (le arătăm noi că nu suntem „colonie“, ci români) despre obligati­vi­ta­tea unui veto. Niciunde tema nu s-a trans­format în ciomăgeală politicianistă ca la noi şi nu a fost pusă pe tapet ca formă de şantaj în loc de negociere. Pentru că ni­ciunde lupta pentru putere nu îmbracă forme atât de paranoice şi nu este purtată de oameni gata să trans­forme „interesul naţional“ într-o ghioagă politică.

Este un Consiliu la care toa­tă lumea e nemulţumită. Rom­puy, care a propus o re­ducere de „doar“ 75 mi­li­arde de euro, se face pur­tătorul de cuvânt al ţărilor puternice – Marea Britanie (cap de afiş în intransigenţă, dar ea e un caz special), Ger­mania (dispusă la o poziţie mai flex­i­bilă), Olanda, Danemarca, Suedia –, care, sub presiunea opiniei publice, cer o di­mi­nuare a bugetului. De cealaltă parte se află ţări precum Franţa, Italia, Spania, lovite de propunerea lui Rompuy în special pe Politica Agricolă Comună şi care ar urma să piardă aproximativ 25 de miliarde de euro. Tot în plutonul nemulţumiţilor de tăieri se află ţările nou intrate, grupate în „Prietenii Coeziunii“, din care face parte şi România, care resping categoric o re­ducere a fondului de coeziune, undeva în jur de 5 miliarde de euro. Este însă Ro­mânia în postura de a ridica strident gla­sul, aşa cum fac acum USL şi liderii săi? Cu cea mai mică rată de absorbţie a fon­durilor structurale din toată Uniunea, de doar 14,7%, şi acelea grevate de suspiciuni şi chiar dovezi de corupţie masivă, motiv pentru care patru programe au fost blo­cate, vociferările belicoase ale României pot fi interpretate ca încă o dovadă a ne­adecvării, cel puţin. Da, poţi să negociezi şi probabil că Băsescu va face asta la sânge, dar să baţi cu pumnul într-o masă pe care n-ai fost în stare s-o onorezi, ba, mai rău, ai jumulit-o cât ai putut, este prea mult.

Demonstraţia uselistă de forţă din pre­ambulul Consiliului European pică ex­trem de prost şi incumbă un risc major pentru România. Financial Times scrie că oficialii UE au început să lucreze la un proiect de buget care exclude Marea Bri­tanie, ţară care a ameninţat cu exercitarea dreptului de veto şi din cauza căreia „dis­cuţiile s-ar fi prăbuşit“. „Se caută o so­luţie financiară şi legală pentru 26 de sta­te“, a declarat o sursă citată de FT. În acest context, faptul că parlamentul ro­mân se grăbeşte să voteze rezoluţia USL în ce priveşte obligativitatea unui veto la Consiliul European şi un mandat în acest sens dat preşedintelui Băsescu arată că se intră în faza acută a inconştienţei. Îşi asu­mă USL riscul ca România să fie exclusă de la masa negocierilor sau pusă într-o situaţie şi mai complicată decât este? Greu de spus, în contextul în care bugetul eu­ro­pean este văzut doar ca armă politică îm­potriva lui Băsescu şi eventual motiv de sus­pendare. Indiferent de consecinţe, Pon­ta & Antonescu nu pot ieşi din această pa­radigmă.

De altfel, toate acţiunile şi mesajele tri­mise de liderii USL în ultimele zile merg în această direcţie, una care nu ajută nici la îndulcirea MCV, nici în negocierea bu­getului european. Ba din contră, vul­ne­ra­bilizează şi mai mult România. În con­tex­tul în care CE vorbeşte tot mai apăsat de înăsprirea reglementărilor legale privitoare la conflictele de interese, cauză a fraudării fondurilor europene, Antonescu şi Antena 3 lansează un atac furibund împotriva ANI, Horia Georgescu fiind linşat sis­te­ma­tic. Însuşi Ponta declară că, dacă românii ar fi ştiut că singurele lucruri cu care se vor alege din aderarea la UE sunt ANI şi DNA, probabil că s-ar fi „gândit de mai multe ori“ înainte. Ministrul liberal Puiu Haşotti, alături de alţi doi parlamentari PNL, se pun în fruntea maselor care cer eli­berarea primarului din Năvodari, ares­tat pentru corupţie, şi presează instanţa cu scrisori ameninţătoare. Norica Nicolai susţine graţioasă eliberarea României „de sub fustele Angelei Merkel“, iar Ponta şi Corlăţean spun că Băsescu se duce la Bruxelles „să-şi plătească datoriile faţă de PPE“, care l-a ajutat să revină în funcţie.

Nu ştim la această oră cum se vor finaliza ostilităţile declanşate cu două zile înaintea Consiliului European şi care va fi con­se­cinţa acestora, dar semnalul, dacă mai era nevoie, este clar: USL pune totul la bătaie, inclusiv aruncarea României de pe orbita europeană, ca să ajungă la putere şi să scape de Băsescu. Situaţie în care, nu-i aşa, cei 400 euro per capita de român, de care vorbea Ponta, vor fi pierduţi la pa­chet. //