Voiculizarea PNL

Acaparat de camarila legată spiritual şi financiar de personaje precum Becali, Felix sau Roşca Stănescu, PNL s-a dizolvat, de fapt, în PSD. Cu electorat cu tot. Nu e vorba de becalizarea PNL, ci de pesedizare şi voiculizare.

Nu e greşeală, gafă sau prostie pe care Ponta şi Antonescu, fiecare în zona şi stilul său, s-o fi ratat încă din momentul în care USL a pre­luat puterea. Singura întrebare care mai poa­te fi pusă este dacă, totuşi, există vreo limită. Des­fă­şu­ra­rea evenimentelor din ultima pe­ri­oadă arată că, cel puţin până când purtătorii virusului Băsescu, unul care le afec­tea­ză fatal circuitele, nu vor fi fie decontaminaţi, fie traşi pe linie moartă, nu este nicio şansă pentru bună gu­ver­na­re, coerenţă politică sau res­pectarea unor minime stan­darde etice. Marcaţi de eşecul puciului, dar şi de problemele individuale de imagine – Ponta de plagiat şi de abandonul chestiunii eco­no­mice timp de patru luni, Antonescu de pres­taţia interimară de la Cotroceni, care l-a în­depărtat de postura de candidat la pre­zi­den­ţiale în loc să-l apropie –, cei doi par intraţi în epoca autodistrugerii lente, dar sigure. A lor, a partidelor pe care le reprezintă, dar şi a României.

Ponta îşi joacă guvernarea şi implict cariera nu din cauza plagiatului, ci din cauza situaţiei economice. „Nu mai avem bani pentru ur­mă­toarele 45 de zile“, adică bani de pensii, de salarii, de tot ce înseamnă funcţionarea sta­tului, spune Ponta arătând acuzator spre PDL. Încercând să câştige puncte activând ma­ni­pu­lator spaima de colaps, premierul se bazează, ca întotdeauna, pe dezinformarea, proasta în­ţelegere şi educaţie a propriului electorat, adi­că exact pe elementele care îl menţin la 50%. Ponta mizează însă prea mult pe efectul goar­nelor anteniste, uitând că elec­toratul pe care îl vizează re­acţionează exclusiv la su­ne­tele burţii, pe care fiecare le in­terpretează după cum îl ta­ie capul, şi nu neapărat după cum îi spune echipa lui Voi­cu­lescu, spre deosebire de lu­crurile care ţin de statul de drept sau de justiţie. Ig­no­ranţa în zona economică are limite mult mai clare. Gu­ver­nul a promis măriri de salarii care au fost înghiţite de inflaţie, a făcut o rectificare bu­getară, având posibilitatea să-şi planifice ba­nii până la finele anului, a ratat o mare pri­vatizare - Oltchim, a tăiat deja din investiţii, toate acestea sunt date greu manipulabile. Dacă Ponta îşi imaginează că electoratul USL chiar va înghiţi găluşca tristei moşteniri la ne­sfârşit, se înşală. Iar adevărul e că guvernul chiar n-are bani, creşterea economică este sub cifrele estimate, atragerea fondurilor eu­ropene la fel, împrumuturile se fac la dobânzi exorbitante din cauza blocajului european, ur­mare a puciului, iar banii din „mai bună co­lectare“ s-au dus deja pe pomenile electorale - mămici, alocaţii, revoluţionari etc. – şi pe re­ferendum. Chiar dacă acum Ponta încearcă s-o dea la întors, spunând că face rost de 1,3 milioane de lei din „realocări“, analiştii eco­nomici susţin că e vorba fie de o in­com­pe­tenţă crasă, fie de un plan politic, calificând situaţia ca fiind „extrem de gravă“. De la ea a început scăderea în sondaje. Circulă deja în USL informaţia că Florin Georgescu este exas­perat: Ponta nu este capabil să se con­cen­treze nici 5 minute când vine vorba de ches­tiuni economice, iar la guvern pare să se fi răsturnat căruţa cu proşti. Are însă mai pu­ţină importanţă dacă Ponta îşi sapă singur groapa politică, problema e că în ea riscă să se prăbuşească, la grămadă, economia.

Antonescu, în schimb, are capacitatea de a distruge orice urmă de onorabilitate a PNL şi mă întreb dacă partidul îşi va mai reveni vreo­dată după epoca lui Crin. Primirea lui Becali pe liste este doar un alt pas spre subsolul igrasios în care este târât PNL de camarila instalată la vârful lui. În fond, Becali nu este cu nimic mai nociv sau mai nefrecventabil decât securişti şi turnători precum Sorin Roş­ca Stănescu, Ioan Ghişe, Dan Voiculescu. Be­cali are doar rolul de a marca diferenţa uriaşă dintre ce a fost odinioară PNL - partid sobru, elegant, cu principii fie şi doar afirmate - şi ce a ajuns sub comanda lui Antonescu. Chiar dacă şi sub Tăriceanu PNL a făcut lucruri greu acceptabile, prăbuşirea efectivă a început în momentul alierii cu Voiculescu, consfinţită prin faimoasa declaraţie a lui Antonescu: „N-a fost un simplu turnător, ci un securist im­portant. E un om bine, deci nu pot decât să mă înţeleg cu el“. Ce a urmat nici nu mai contează. Acum, la „intrarea în bordelul politicii româneşti“, oficiile de gazdă nu le fa­ce „codoaşa bătrână“ Traian Băsescu, ci în­suşi Antonescu, flancat de alte „codoaşe“ tot una şi una. Această camarilă, patronată de An­tonescu, este la fel de antieuropeană, de fanatizat naţionalistă, de vulgară şi anti­inte­lectuală ca şi Becali, Roşca Stănescu, Ghişe sau Fenechiu, de exemplu. Care e diferenţa între Becali înjurându-l pe profesorul Radu Carp („După câte că eşti prost, eşti şi chelios, şi urât. Urât e, prost e. Cine naibii te-a pus pe tine şeful diplomaţiei? Eşti un dobitoc şi un prost.“) şi Antonescu insultându-i pe An­drei Pleşu, Horia Patapievici sau Liiceanu, fă­cându-i „slugi“?

Ca şi în cazul lui Ponta, eşecul PNL nu in­teresează decât din perspectiva mai generală a abdicării unui partid de la liberalism, ono­rabilitate şi consecvenţă în susţinerea statului de drept. Dispariţia PNL dezechilibrează so­cietatea şi întreaga scenă politică, mai ales că ARD nu se conturează încă drept o alter­nativă, nici degrevată de racilele PDL, nici cu şanse reale în alegeri. O fractură a PNL este improbabilă, aşa cum s-a văzut şi la racolarea lui Becali sau Sorin Roşca Stănescu, unde vo­tul a fost în unanimitate. Acaparat de această camarilă, legată spiritual şi financiar de per­sonaje precum Becali, Felix sau Roşca Stă­nescu, PNL s-a dizolvat, de fapt, în PSD. Cu electorat cu tot. Nu e vorba de becalizarea PNL, ci de pesedizare şi voiculizare. //