Vot util pentru penalizarea trădării electoratului

Electoratul de centru -dreapta este într-o situație imposibilă și ingrată: pentru a opri ascensiunea unui extremist este nevoit să aleagă între două rele, Ciucă sau Lasconi, mai mici, e drept, în comparație cu Simion și Ciolacu. Dar tot rele. Nu mai are rost, e prea târziu să discutăm cum s-a ajuns aici- în linii mari e vorba de lipsa de principii a președintelui Iohannis, de slugărnicia PNL și de orgoliile și imaturitatea USR. E moștenirea pe care o lasă aceștia, gradele de vinovăție fiind desigur diferite.

Până cu o zi înainte de alegeri mulți oameni nu au reușit să se hotărască, chiar dacă sunt conștienți de importanța votului util, scoasă în disperare de cauză din joben de PNL și USR. Le e greu să se hotărască pentru că, onest vorbind, nici unul dintre cei doi candidați nu merită votat, darămite să ajungă președinte. E greu și pentru că sondajele care invadează piața dau cifre contradictorii, ierarhii diferite și scoruri foarte strânse. Când Simion, Lasconi și Ciucă sunt despărțiți de maximum 5 procente e clar că orice e posibil. Ultimul sondaj AtlasIntel o arată pe Lasconi cu un punct înaintea lui Simion și pe Ciucă la 2,6% în spatele acestuia.  Totul pare că se joacă în marja de eroare, că e o loterie. Ce decizie rațională poți să iei în astfel de situație? Către cine să-ți îndrepți votul util?

Cred că în situația asta trebuie ținut cont de alte considerente, trebuie un alt tip de judecată. În primul rând, avem prostul obicei să uităm și să-i iertăm prea repede pe politicieni, să le acordăm circumstanțe atenuante și să credem că învață din greșeli, să le acordăm, iarăși și iarăși, credit. Am făcut-o și eu de câteva ori. De fiecare dată am regretat. Să ne amintim perioada 2011- 2014. PNL și PSD au format USL sub înalta oblăduire a lui Crin Antonescu, cel care acum ține lecții de morală și propovăduiește sfârșitul PNL, și a lui Victor Ponta, aciuat sub pulpana lui Marcel Ciolacu de unde mai lansează câte o obrăznicie. A fost o perioadă oribilă, nu mai intru în detaliile loviturii la adresa instituțiilor statului, suspendării lui Băsescu, disprețului la adresa organismelor europene etc. Bună parte din electoratul liberal tradițional s-a simțit înșelat, rușinat și mulți s-au despărțit de PNL. Între timp Crin Antonescu rupe USL din motive rămase obscure până azi, iar până la alegerile din 2016 PNL își reface imaginea, transformându-se în anti-pesedist și își pune cenușă în cap. Electoratul liberal l-a iertat și la alegeri a votat util, cu răul cel mai mic ( nici nu era greu ținând cont că alternativa erau PSD și Ponta).

Peste șapte ani PNL se asociază iarăși cu PSD călcând în picioare pentru a doua oară votul celor au luat în serios lupta cu „ciuma roșie”. PNL și PSD sunt și azi împreună la guvernare și în timp ce Nicolae Ciucă aruncă aceleași justificări răsuflate cu „stabilitatea” cele două partide își împart banii din Fondul de Rezervă.

Sunt convinsă că o vor face și după alegeri, că vor trage cortina peste neplăcutul episod al luptei din campania electorală și vor reface alianța și guvernarea PSD-PNL fără scrupul și fără urmă de rușine. Justificările vor fi aceleași: stabilitatea, contextul geopolitic periculos, războiul din Ucraiana, situația economică, grija față de popor. Aceleași personaje care acum câteva luni ridicau osanale coaliției PSD-PNL și vorbeau de liste comune inclusiv la parlamentare, de tandemul „Nicu și Marcel”, unul la guvern, altul la Cotroceni, care împărțeau puterea și România la masa verde pentru următorul deceniu, se luptă acum cu PSD, devenit peste noapte dușmanul țării, al democrației și bunăstării, un partid de nenorociți și hoți. Aceleași personaje își vor scoate haina anti- pesedistă și vor apărea peste alte două luni să ne recite argumentele pentru refacerea coaliției. Ne vor face cu ochiul: așa-i în politică. Multe dintre aceste personaje sunt fix aceleași care și în perioada 2011- 2014 se pupau pe obrăjori cu PSD.

Nu cred o iotă din avântul anti-pesedist al generalului Ciucă și al  conducerii partidului. Totul e strategie cinică electorală. Sunt convinsă că vor trăda din nou, au făcut-o deja de două ori. Și eu, ca și alții din această zonă electorală nu vreau ca în turul doi să ajungă George Simion, dar nici nu vreau să-mi dau amărâtul de vot util unor trădători de profesie.

 Nu mai pun în discuție personajul în sine, plagiatul și modul jalnic în care îl apără și în care a blocat justiția, panourile nerușinate din bani publici prin care partidul i-a promovat cartea, lipsa de „onoare” a unor astfel de gesturi, sau platitudinile pe care le debitează, slugărnicia de care a dat dovadă în relația cu Iohannis și, în general, lipsa de consistență. Nu le pun în discuție pentru că peste ele s-ar putea trece în situația periculoasă în care ne aflăm. Dar peste fariseism nu se poate trece. Eu nu pot.

Despre Elena Lasconi nu spun decât că e o rușine, o sfidare a USR la adresa propriului electorat. După ce a luat în alegerile europarlamentare 8%, înjumătățindu-și scorul, partidul- speranță, altenativa la mizeria de pe scena politică vine cu un candidat precum Elena Lasconi. Doamna primar nu doar că a fost de la bun început nepregătită și depășită de problemele care intră direct în competența unui președinte, dar nici nu a evoluat pe parcursul campaniei. A spus în repetate rânduri, ca să-și justifice habarnismul, că ajunsă la Cotroceni își va lua consilieri care s-o învețe, s-o ajute să înteleagă, lucru lăudabil. Dar oare nu era bine să înceapă de pe acum, ca să nu se facă de râs înșirând bazaconii? Nu putea să se consulte cu un expert în politică externă, de pildă, sunt destui în jur, care să-i explice cum stă treaba cu războiul din Ucraina, cu Uniunea Europeană, Comisia, cu Israelul și Orientul Mijlociu, cu politica lui Trump față de aceste probleme? Nu așa ar fi fost de bun simț față de alegătorii cărora le ceri votul util?

Elena Lasconi a pendulat populist toată campania, a fost ca o frunză în vânt în mai toate marile chestiuni, nici conservatoare, nici progresistă, nici gospodină pe de-a întregul și nici feministă. A fost de toate pentru toți. Întruchiparea copleșitoare a superficialității. A reușit să debusoleze pe mulți, care nu se pot hotărî să pună ștampila pe ea, deși sunt conștienți că ar trebui s-o facă pentru ca votul lor util să aibă sens. Poate o vor face totuși mâine, pentru că, dincolo de toate, Elena Lasconi are o mare calitate: nu e parte a sistemului politico- mafiot. Și pare onestă.  

Cât despre căderea liberă a lui Mircea Geoană nu cred că ea se datorează în principal scandalurilor în care a fost implicat, ci naturii sale arogante, aerului de superioritate pe care îl afișează permanent. Funcția la NATO nu a făcut decât să-i gonfleze aproape maladiv egoul. În rest, nimic.

Mâine trebuie să mergem la vot, opțiunile nu sunt decât două pentru a împiedica o finală Ciolacu- Simion: Lasconi sau Ciucă. Unul dintre ei e cu certitudine răul cel mai mic, chiar dacă e departe de a avea competențele necesare unui președinte.