De același autor
Istoria votului uninominal este inca o pagina din romanul fluviu al ipocriziei politice. Discutia nu este noua si ea a fost ridicata pe rand de partide, in functie de interesele de moment. Calculele electorale au determinat PSD, PNL si PD sa aduca chestiunea in dezbatere si sa porneasca o negociere inainte de alegerile din 2004. Subiect cu mare priza in randul populatiei, votul uninominal a fost folosit la vremea respectiva doar in scopul atragerii de capital electoral, dar a fost abandonat fara ezitare in momentul in care au fost intelese pe deplin mecanismele si implicatiile asupra partidelor. Sub presiunea societatii civile si a diferitelor ONG-uri, atat Alianta, cat si PSD au cochetat cu ideea, fara o analiza de profunzime a diferitelor sisteme, cu avantajele si dezavantajele fiecaruia. Social-democratii au presat pentru votul uninominal majoritar, aplicat in Marea Britanie, si al carui principiu de baza este faimosul "castigatorul ia totul". Cu alte cuvinte, un partid care obtine, de exemplu, 40% in urma alegerilor, poate ajunge si la 60% prin acest sistem, in special la Senat. El favorizeaza in mod evident partidele mari si asigura stabilitate. In situatia de atunci, era evident ca mandatele Aliantei s-ar fi redus drastic, ca UDMR risca nici sa nu mai intre in parlament, o soarta apropiata putand avea si PRM. Realizand pericolul, Alianta a pledat pentru votul preferential pe liste, un sistem mixt, folosit in multe din tarile europene, in timp ce UDMR si PRM s-au opus vehement..jpg)
In plus, se mai ridica problema redesenarii hartii electorale, adica a reconfigurarii circumscriptiilor, operatie complicata, de durata si pasibila de manipulari in folosul celor aflati la guvernare. Pe baza sondajelor de opinie si a rezultatelor de la alegerile locale, PSD putea decupa noile circumscriptii de asa maniera, incat sa obtina cat mai multe favorabile. Un oras mare, de pilda, cu electorat favorabil Aliantei, putea fi taiat in doua sau trei, fiecarei parti urmand sa-i fie "arondate" zone rurale cu electorat preponderent pesedist. Harta electorala este o chestiune spinoasa oriunde in lume, iar in climatul din perioada 2004 ar fi dat nastere unor discutii, scandaluri si acuze de care PSD a preferat sa se lipseasca in contextul etichetei de partid al coruptilor.
Dar nu acesta a fost principalul motiv pentru care toate partidele au abandonat usurate ideea votului uninominal. PSD nu era pregatit sa renunte la figurile compromise, care ii adusesera proasta faima, mai ales ca ele se aflau chiar la varful partidului, si nici nu avea o rezerva de cadre in esalonul doi, pe a carei fidelitate sa mizeze, cu exceptia baronilor locali, personaje cu o imagine la fel de proasta. La randul ei, Alianta ar fi fost in situatia sa poarte interminabile negocieri pentru fiecare om, fortata fiind sa acorde mai multa importanta personalitatilor necompromise sau atragerii altora noi si mai putina acordarii de sinecuri si indulgente. Fapt este ca partidele nu si-au dorit votul uninominal, asa cum nu si-l doresc nici acum. Motivul este acelasi: el presupune reforma interna, renuntarea intr-o buna masura la sistemul clientelar si de cumetrie.
Dovada a fost facuta in acesti doi ani. Chemate la Cotroceni pentru a-si expune punctul de vedere, partidele au venit cu atatea contraargumente in tolba, cu atatea formule si variante, incat nu s-a ajuns la nici un rezultat. In timp ce comisia care ar fi trebuit sa lucreze la noul Cod electoral a intrat strategic in adormire, partidele se intreceau in a-si anunta diferite proiecte de lege, pe care apoi le bagau precaute la sertar. PSD, de exemplu, sustinea votul uninomial mixt, PNL voia in primul rand republica parlamentara - motiv pentru care a elaborat pe picior un proiect de revizuire a Constitutiei -, si mai apoi un vot uninominal cu compensare pe liste. PC pleda pentru un soi de struto-camila izvorat din putul gandirii voiculesciene, UDMR si PRM au ramas ferme in refuz, iar PD avea grija sa anunte periodic ca are o prioritate legislativa din votul uninominal, neprecizand insa clar de care.
Tergiversarea si boicotul au durat insa pana saptamana trecuta, cand presedintele a consultat parlamentul in vederea organizarii unui referendum exact pe aceasta tema. La comanda, toate partidele si-au descoperit amorul neimpartasit pentru votul uninominal. Ca prin farmec, au inceput sa fie fluturate proiecte de legi peste care se asternuse de doua degete praful si in care nici autorii nu prea mai stiu despre ce e vorba. PSD, care anul trecut baiguia ceva despre sistemul mixt, acum spune raspicat ca vrea sistemul in doua tururi, pe motiv ca se aplica si la primari si cetatenii il vor intelege mai bine. Ce uita sa marturiseasca PSD este ca acesta favorizeaza tot partidele mari si obliga pentru turul doi la intelegeri oneroase cu partidele mici, cam de genul celor care se poarta pentru alegerea presedintilor consiliilor judetene, practica in care insa PSD este mare maestru.
Unite impotriva lui Traian Basescu, partidele din noua coalitie majoritara sunt manate in lupta de un singur scop: acela de a lasa referendumul fara obiectul muncii si de a-si putea vedea linistite de suspendare, biletele fabricate si comisii de ancheta menite a-l decredibiliza pe presedinte. Intrebarea care se ridica este daca totusi acest scop va prevala si daca ura impotriva lui Basescu va determina partidele sa ajunga la consens asupra sistemului de vot uninominal. Lucrurile sunt mai complicate decat lasa sa se intrevada flamboaiantele declaratii oficiale. UDMR si PRM se vor opune oricarei schimbari, Voiculescu se va gandi de trei ori inainte si va incerca sa se asigure de o alianta ca sa intre in parlament, iar PNL se supune unui risc major daca accepta varianta PSD. Presate de data impusa de presedinte pentru referendum, partidele vor negocia la botul calului. Un lucru e cert, votul uninominal nu mai poate fi evitat la urmatoarele alegeri, cu sau fara referendum. Aici este de fapt marele succes si marea razbunare a lui Basescu, ii obliga pe multi din actuala coalitie sa-si semneze cu propria mana ferparul.
