De același autor
Ceva mai mult de 6 luni, pentru ca am fost instalat ca primar pe 24 iunie 2004. De atunci am invatat foarte multe lucruri, am si facut foarte multe. Partea cea mai dureroasa pentru mine este ca unele lucruri pe care le fac nu sunt vizibile imediat. Dar important e ca se fac.
Pericolul conductelor de apa facute din azbociment
Atunci, sa ramanem in sectorul 1. Dati-mi un exemplu de lucruri facute sau in curs de a fi facute.
S-au facut o serie de strazi, v-as da exemplu Sos. Chitilei, o artera importanta care la ora actuala este in reparatie capitala, urmand ca asfaltul si liniile de tramvai sa fie complet refacute. Deja pe partea dreapta se poate merge corect. Mai trebuia facut un lucru, pe care si l-a asumat Primaria Sectorului 1 in anii anteriori, dar care nici n-a fost bugetat, nici licitat. E vorba de o conducta de apa potabila de diametru mare care trebuie sa mearga de la Podul Constanta, intersectia cu Bd. Bucurestii Noi, pana la Str. Laminorului. Pe o distanta de aproape 3 km trebuia inlocuita actuala conducta de apa de pe Sos. Chitilei. In momentul de fata, vechea conducta, suprasolicitata, nu mai poate satisface nici macar necesarul de apa al locuitorilor din jurul Sos. Chitilei, daramite dezvoltarea la nord a Bucurestiului. Am gasit 6-700.000 de euro (o suma foarte mare pentru bugetul Sectorului 1) si am demarat procedurile legale pentru o licitatie. Inca se lucreaza la aceasta conducta, care urmeaza sa fie terminata in cursul acestui an. Dar, fara ea, s-ar fi inchis soseaua si, ca sa se faca ulterior aceasta conducta, ar fi trebuit sparta candva strada proaspat asfaltata. Am prins in ceasul al 13-lea aceasta lucrare si am reusit sa o facem. Aceasta conducta va permite alimentarea corecta cu apa a unor cartiere care, altminteri, intr-un an, doi, ar fi inceput sa aiba o lipsa de presiune la apa la anumite ore. Lucrarea o sa fie sub pamant, n-o s-o vada nimeni, dar efectele ei sunt reale. V-am dat un exemplu, ca sa intelegeti ca de multe ori faci anumite lucruri mai putin vizibile, mai putin spectaculoase, dar de calitate si cu eficienta pe termen lung. In acelasi sens, v-as mai da un alt exemplu, strada Somesul Rece. Pe strada asta, prevazuta spre asfaltare, spre modernizare, dupa ce am ajuns primar, am constatat ca o conducta de apa este facuta din azbociment, material interzis in Uniunea Europeana. Nu puteam sa las ca o conducta veche, din anii '50, cu azbest in ea, cancerigena, sa ramana in functiune. Azbestul e unul din cele mai cancerigene materiale create de om. Am oprit lucrarile de asfaltare, am declansat procedurile de licitatie pentru a pune si conducta de apa. Chiar daca exista nemultumiri, justificate, ale cetatenilor ce locuiesc pe aceasta strada, pentru intarzierea asfaltarii, consider ca am luat decizia corecta, in beneficiul lor pe termen lung. De prea multe ori in Romania lucrurile s-au facut de mantuiala si cu scop strict electoral.
Coordonarea reparatiilor retelelor de apa cu utilitatile
Reteaua de apa a Bucurestiului este veche si ridica multe probleme, nu-i asa?
Reteaua de apa a Bucurestiului e o constructie foarte haotica. Intre 1992-'96, cand am fost consilier municipal PNL, am aflat cu surpriza ca in centrul Bucurestiului exista strazi pe care reteaua de apa dateaza de la inceputul secolului. Sunt zone unde reteaua e chiar mai veche, la propunerea lui Caramfil ar fi trebuit schimbata prin anii '30, pe urma n-au fost bani, a venit razboiul, au venit comunistii, s-a uitat, s-au facut interventii punctuale doar acolo unde au crapat tevile si a fost nevoie efectiv de o interventie. Din pacate, e facuta din materialele perioadei respective si acum se fac, la fel, interventii punctuale cand crapa cate o teava. Inlocuirea retelei are un cost mare, ea fiind sub pamant, la o anumita adancime; interventia inseamna de fapt de umblat si la partea de acoperamant asfaltic, poate ca si la alte retele, gaz, electricitate, care pot fi deranjate. De aceea, interventiile la retelele de apa sunt foarte complicate. Si decizia care s-a luat este ca atunci cand se umbla la o strada veche sa se ceara furnizorilor de utilitati sa schimbe tevile pe care le au. E rau ca aceasta coordonare e greoaie. Va dau un exemplu. Cei de la Electrica au programul de interventii pe strazi facut din luna august 2004 pentru 2005. Eu am discutat despre programul de strazi pentru 2005 abia in luna decembrie cu furnizorii de utilitati, cu Distrigaz, cu Apa Nova, cu Electrica. Mai sunt si telecomunicatiile. Partea proasta e ca furnizorii de utilitati nu depind de primarie. Noi le-am dat lista de strazi pe care vom umbla si i-am rugat sa ia masuri. Am si discutat problema retelelor de azbociment cu Apa Nova, dar sunt o serie de strazi, in special cele de legatura, neasfaltate. Cautam solutii si sper sa gasim buna intelegere la ceilalti furnizori pentru a ne coordona lucrarile si a face impreuna ca strazile sa arate mai bine si serviciile oferite pe sub asfalt - apa, canal, electricitate s.a. - sa ramana de calitate. Asta este abordarea corecta astazi, cand trebuie sa revii si sa refaci in fiecare an cate putin din ce nu s-a facut de 50-60 de ani sau s-a facut, dar nu cu cele mai bune materiale, nu cu cele mai bune solutii, intr-o anumita perioada.
Dar cel putin sectorul 1 are strazile din vechiul centru!
Exista in sectorul 1 o multime de strazi fara apa curenta pe ele. Sectorul 1 nu are inca infrastructura normala a unui oras, pe o mare parte din suprafata lui care este astazi construita si locuita. Sunt oameni care, in Vatra Noua si in Straulesti, platesc impozite de 50-60 de ani, dar nu au inca apa, canal si asfalt. Ei traiesc de fapt intr-un fel de sat, dar platesc impozitele ca la oras. Ca atare, in cursul anului 2005 voi continua efortul de asfaltare, voi face partea de Vatra Noua, voi incepe partea de Straulesti, pe care o voi termina sigur in 2006, si voi continua lucrarile in Giulesti, Chitila, Bucurestii Noi, Pajura, Damaroaia, astfel incat in zona care acum e periferia orasului sa elimin aceste diferente dintre sat si oras. Sigur ca apa si canal mai trebuie puse si in zonele unde se dezvolta azi Bucurestiul. Si, evident, nu vom uita asfaltarile din zona centrala, unde exista numeroase strazi cu probleme. .
Zona de nord a Bucurestiului este cea care se extinde cel mai spectaculos in acest moment si o parte intra in sectorul dvs. .
Asta e o alta mare problema. Deja avem o conducta de canalizare facuta de municipalitate care vine de la Buftea, de la Sos. Mogosoaia, intra pe Sos. Bucuresti-Targoviste pe la Doi Cocosi, de la Doi Cocosi o ia pe Ionescu-Sisesti, continua pe Ionescu de la Brad si intra pe reteaua normala de canalizare. Ea poate prelua cartierele care se dezvolta acum de-a lungul Sos. Ionescu-Sisesti - tot Straulestiul, Vatra Noua etc. De asemenea, muncipialitatea a licitat o conducta cu fonduri europene de-a lungul DN 1, care urmeaza sa mearga pana la Otopeni, o prima parte va fi facuta de la Aeroportul Baneasa pana la Padurea Baneasa, Sos. Privighetorilor, care va putea prelua dezvoltarea orasului de-a lungul DN 1, e chiar pe directia nord. Mai trebuie sa alimentam cu apa partea Ionescu-Sisesti pana la Doi Cocosi, apoi de la Doi Cocosi pana la intrarea in Mogosoaia, Sos. Odai, Soseaua de centura. E o lucrare a Primariei Capitalei, dar ma intereseaza in cel mai inalt grad, pentru ca eu trebuie sa asigur aceasta utilitate publica normala locuitorilor din cartierele respective. Acestea sunt cateva probleme ale sectorului 1, dar ele se regasesc la nivelul fiecarui sector in parte. Pentru ca Bucurestiul sa arate ca un oras european, volumul de investitii de care are nevoie este enorm in partea de infrastructura. Eu nu pot sa consider Bucurestiul oras european, atata vreme cat mai exista locuitori fara apa curenta, canalizare si asfalt pe strazile unde locuiesc. .
Ca sa nu vorbim de felul in care se inunda Bucurestiul in timpul ploilor. .
Sectorul 1 are doar doua zone mai sensibile in caz de ploi mai abundente. Una dintre ele este Pasajul Jiului, Bd. Poligrafiei, unde reteaua de canalizare actuala nu permite preluarea unui volum foarte mare de apa. En-gros-ul existent acolo nu are un sistem de preluare a apelor pluviale si am dispus acum sa-i oblige sa faca lucrul acesta. Toate apele care intrau partial in pamant acum vin pe suprafata betonata si se adauga apelor care ajung de pe sosea in jos. S-au montat niste pompe care sa scoata apa care s-ar aduna acolo, dar, cand sunt ploi foarte abundente, pompele nu mai fac fata. Este o situatie complicata, care va fi rezolvata probabil peste 2-3 ani. O alta zona care se inunda este pe Calea Floreasca langa lac. Iesirile spre lac trebuie decolmatate tot timpul cu pompele speciale pe care le are acum in dotare Apa Nova. Inspectorii de teren, cum observa un canal de apa infundat, sesizeaza imediat Apa Nova sa le desfunde. In anumite locuri au aparut brusc baltiri dupa asfaltarea unor strazi si am constatat ca, de fapt, firmele care au asfaltat au acoperit, in viteza, canale de scurgere. Dupa ce au fost curatite de asfalt, baltile au disparut. Sau: s-a asfaltat o strada importanta cum este Dorobanti, iar strazilor laterale nu li s-a facut un racord lin, in asa fel incat apa sa se duca la canal, si au ramas mici locuri unde se aduna apa de la ploi si acolo ramane. Intamplarea face sa fie chiar la trecerile de pietoni, ceea ce e foarte neplacut. Am dispus sa se ia masurile pentru corectarea lor. Sigur, acolo unde e cazul, vom instala guri noi de canal, astfel incat sa corectam locurile unde mai balteste apa din cauza lucrarilor facute prost. .
Dar nu este sectorul 1 cel mai afectat de ploi, am vazut ce se petrece in Pantelimon, Balta Alba. Sunt probleme grave, dar nu cred ca in sectorul nostru, pentru ca si eu locuiesc in sectorul 1. .
Doamna, toate sunt probleme grave. Mai sunt strazi pe care canalul colector nu a mai fost curatat de ani de zile. Eu m-am nascut in casa bunicului, pe str. Paris, tin minte de cand eram copil, veneau niste mesteri o data pe an, cu niste masinarii pe care le puneau pe gurile de canal, si curatau tuburile de canal cu tot felul de lanturi si cabluri. Scoteau reziduuri mai mari, crengi, curatau canalul de lucrurile care ar fi putut sa-l blocheze. Nu era cea mai moderna metoda, dar se facea o data pe an sau la doi ani. Insa nu s-a mai facut de prin anii '70 si sigur ca aceste conducte s-au colmatat in foarte multe locuri. Au mai cazut caramizi de la constructii, a fost cutremurul din '77, care a mai dislocat anumite lucruri. Este nevoie de o curatire sistematica si continua a acestui sistem, sunt chestiuni tehnice, poate ii plictisesc pe cititorii revistei 22, care asteapta altceva de la acest interviu.
Avertizarea locuitorilor din cladirile cu risc la cutremur
Dar sunt problemele orasului, care ii chinuie de ani de zile! Ati pomenit de cutremur. Cat de vizat ar fi sectorul 1 in cazul cutremurului despre care se tot vorbeste?
Sectorul 1 este poate unul dintre cele mai vizate, pentru ca este foarte mare si acopera vechiul centru. Toate blocurile mai importante, marea majoritate a celor facute intre cele doua razboaie, multe dintre ele au bulina rosie. Eu n-am vazut pe Bd. Magheru decat trei constructii in consolidare. Or, la ora actuala, ar trebui sa fie toate in diverse faze de consolidare. Marea problema e ca proprietarii nu se inteleg sa ceara Primariei Sectorului 1 sa inceapa formalitatile sa fie trecuti pe programul de expertiza, proiectare, ca sa se ajunga la partea de finantare. Fiecare an ce trece nu face altceva decat sa ne apropie de un cutremur foarte puternic, asemanator sau poate mai puternic celui din 1977. Ca atare, eu am trimis o scrisoare asociatiilor de proprietari din blocurile vizate, inca din august, i-am informat asupra legislatiei in vigoare, asupra posibilitatilor oferite, sa ceara la Primarie inceperea procedurilor pentru ca, dupa un an sau doi, sa intre in faza lucrarilor efective de consolidare. Rezultatul este aproape egal cu zero. Sunt numai cateva asociatii care au venit pana acum si nu inteleg de ce. Sper ca in final ratiunea sa triumfe in fata inertiei si sa ajunga totusi sa beneficieze de aceste prevederi legale, in special cei carora lucrarile le sunt preluate integral de stat. In anumite situatii, unii nici macar nu trebuie sa se mute din apartament. Depinde cum e facut proiectul de consolidare. Sunt credite pe termen lung, cu dobanzi mici, nu vad de ce nu ar beneficia de ele.
In ce ne priveste pe noi, Consiliul local al Sectorului 1 are in administrare 103 cladiri de gradinite si scoli, dintre care circa 40 sunt in grad de risc I si II. Noi le-am trecut pentru 2005 in lucrari de expertiza pentru inceputul consolidarilor. Vom incepe lucrarile la toate aceste scoli si gradinite, un efort financiar foarte mare, dar pe care trebuie sa-l facem. De asemenea, avem 8 spitale si mai multe policlinici si dispensare care necesita consolidari. O serie de spitale intra in consolidare pe niste bani veniti pe un program international, un imprumut facut de stat, si sper ca cel mai tarziu anul viitor sa inceapa efectiv lucrarile; la celelalte cladiri incepem noi lucrarile. Mai avem de consolidat cele doua cladiri ale Primariei, cea din Banu Manta si cea din Piata Amzei, care, in plus, sunt si monumente istorice. Si unele dintre scoli sunt monumente istorice si au un regim special, pentru ca acolo se face consolidare cu restaurare, e mai complicat si costa mai mult. In afara de asta, am hotarat sa incepem un program de consolidare a bisericilor, care, chiar daca cele ortodoxe tin de Patriarhie, sunt totusi cladiri publice, iar Primaria, printr-un parteneriat cu Patriarhia, poate sa investeasca in consolidarea lor. Am detectat vreo 20 de biserici care au probleme de structura. E vorba de multi bani. In mandatul meu, pana in 2008, voi continua in fiecare an investitiile, inclusiv in biserici. Va dau alt exemplu: Biserica Boteanu, o biserica frumoasa, aflata in centrul Bucurestiului turistic, a avut niste turle foarte frumoase, la cutremurul din '40 i-au cazut toate cele trei turle, la ora actuala are turle facute in pripa si ar trebui de fapt adusa la forma initiala.
Concursuri de arhitectura pentru monumentele istorice bucurestene
Bucurestiul e un oras mult mai fragil decat credeam.
Bucurestiul a fost construit fragil, pentru ca, in momentul in care au construit orasul, oamenii nu au avut memoria cutremurelor. Primul razboi a sters din memorie cutremurul anterior, de la 1900, care adusese multe pagube. In '40 a venit celalalt razboi si apoi s-a construit cum s-a construit. Cred ca si multe din blocurile facute pana in '77 pot sa aiba probleme de structura. Ce s-a construit din '78 incolo a fost solid construit. Trebuie luate masuri de consolidare si punere in valoare a cladirilor frumoase ale Bucurestiului. Spre exemplu, Spitalul Davila, intre Cal. Grivitei catre Cal. Victoriei, va intra pe programul cu bani din afara, care va incepe, sper, anul acesta. Langa el se doreste construirea unei aripi noi. Fiind monument istoric, am decis sa facem un concurs de arhitectura, impreuna cu Ordinul Arhitectilor. Am lasat concursul sa fie organizat chiar de Ordin, tocmai ca sa aduca cat mai multe solutii, pentru ca aceasta cladire noua sa respecte statutul de monument istoric al cladirii spitalului. Si Casa Monteoru, sediul Uniunii Scriitorilor, din Cal. Victoriei, este tot monument istoric. Nu trebuie sa transformam Bucurestiul intr-un oras supramodern, fara nici o regula si nici un respect pentru cladirile noastre frumoase. Daca e frumos gandita si conceputa, o constructie noua poate pune in valoare si monumentele istorice din jurul ei, dar e nevoie de specialisti si concursuri. Legat tot de Bucurestiul frumos pe care il iubesc si doresc sa-l punem in valoare, vreau sa fac un concurs de solutii de Plan Urbanistic Zonal, pentru intreaga Piata a Amzei, pentru a reda intreaga aceasta piata Bucurestiului. La ora actuala, Piata Amzei este o amestecatura de bazar cu oras, un loc care nu face cinste unui oras european. E o piata care ar putea fi foarte frumoasa, are in mijloc cladirea Primariei, care e monument istoric si ar trebui reparata si consolidata, pentru ca sa devina o cladire reprezentativa a intregii zone. Iar daca intreaga piata va fi sistematizata, daca blocurile noi, din anii '60, vor fi aranjate sa arate mai bine, mai ramane de amenajat partea de piata. Din pacate, ea arata oribil cu lazile de tabla care nu fac cinste unui oras si sunt facute de niste oameni care nu iubesc Bucurestiul. O spun cu toata seriozitatea si responsabilitatea. Cei care au proiectat, care au aprobat asemenea cladiri in mijlocul Bucurestiului sunt niste oameni care nu iubesc Bucurestiul.
Dar eu sper ca prin acest concurs sa redam zona, sa o facem frumoasa, partial pietonala, cu o circulatie fluenta de masini. Acolo sunt cateva cladiri foarte frumoase, monumente istorice, de pilda, cladirea unde a fost la un moment dat notariat si pe urma judecatorie. O astfel de casa se poate restaura si poate arata superb. Mai exista cladirile Ambasadei Frantei, una a fost o casa a lui Marghiloman. De ce sa nu le punem in valoare? Le ascundem in niste lazi de tabla! Aceasta arata batjocura la care a fost supus Bucurestiul de oameni pentru care banul reprezinta mai mult decat Bucurestiul, dar care ar trebui sa se reintoarca in mana unor oameni care-l iubesc, daca vrem intr-adevar ca in Bucuresti sa fie turism si turistii sa aiba ce vedea.
Nu cred ca Bucurestiul trebuie sa aiba in centru un Manhattan
Stiti insa ca unii ingineri specialisti in constructii seismice, vorbind despre costurile consolidarii cladirilor vechi din Bucuresti, au spus ca poate ar merita mai degraba sa fie daramate si sa fie construite altele noi.
Bucurestiul e un amestec de arhitectura din diverse surse, un amestec de influente, care fac ca arhitectura sa fie foarte variata. Luati o strada, oricare, din Bucurestiul interbelic sau mai vechi, si o sa vedeti ce frumoasa este, daca poti sa ti-o imaginezi reparata si cu fatadele caselor curate, cu gardurile aranjate. O casa veche n-o repari cu geamuri din termopan bagate in plastic, ci o repari cu geamuri din termopan puse in lemn, in asa fel incat sa-i lasi caracterul de casa veche. Nu arunci usa din stejar masiv sculptata ca sa o inlocuiesti cu o usa din aluminiu, ceva modern, repede. Cand repari o casa pe care o iubesti, exista intotdeauna o solutie care sa-i dea un plus de valoare, insa cum a fost ea gandita atunci; si, in acelasi timp, sa-i dai utilitatile moderne in interior. Ma uitam la niste case din cartierele mai vechi, unde s-au grabit unii sa puna termopane din plastic alb, ca-i ieftin. Si pe la scoli si gradinite avem unele unde reparatiile s-au facut prost. In anul acesta, acolo unde casa e monument istoric, reparatia, consolidarea se va face pastrandu-i-se caracterul si materialele folosite acolo, in asa fel ca sa nu se distruga aceste bijuterii si sa-i atragem pe straini sa vada ceva ce n-au cum sa vada in alta parte. Nu cred ca Bucurestiul trebuie sa aiba in centrul lui un Manhattan. Daca vrem sa construim un Manhattan, sa-l construim acolo unde e posibil, dar nu neaparat in actualul centru al Bucurestiului, cu zgarie nori, cum era proiectul acela, Bucuresti 2000. Se gaseste intotdeauna un loc unde sa faci asa ceva, nu trebuie sa strici ce ai.
Dar bogatii care au construit urat in zona dvs. dinamica, de nord, a orasului? Ce spuneti despre aceste constructii?
Eu n-as vrea sa spun ca au construit urat, dar foarte multi au construit prea mare, prea mult. Cand ai o casa mare, trebuie sa o si locuiesti, nu o faci numai ca sa-i impresionezi pe altii. La noi, s-au construit foarte multe case mari ca sa-i impresioneze pe altii, sa arate opulenta, faptul ca au bani s.a. Oamenii cu bani din Occident sunt foarte discreti, chiar daca au case mai mari nu arata lucrul asta cu ostentatie. In zona de la Padurea Baneasa incolo, de la Soseaua Tunari, s-au construit foarte multe case pe niste terenuri foarte mici, practic fara intimitate. Atunci cand te duci sa locuiesti intr-o vila, intr-o casa, incerci sa ai o anumita intimitate fata de vecini. Dar daca si casa de alaturi e la 3, la 3,5 m, la 4 m si practic ti se uita unul in casa si te uiti tu la el in casa, dispare intimitatea. Eu cred ca la un moment dat zonele unde s-a folosit prea mult terenul isi vor pierde valoarea, cand oamenii vor incepe sa inteleaga ca de fapt ce conteaza pana la sfarsit e aceasta intimitate pe care ti-o da un teren mai mare, pe care construiesti mai mic, unde nu sunt ochii vecinului la tine. Sunt lucruri care vor veni cu timpul. Eu incerc sa incurajez dezvoltarea orasului spre nord, dar partea proasta e ca oamenii cumpara terenuri mici.
Fara parcari, Bucurestiul se va sufoca
Bucurestiul e un oras supraaglomerat. Iar sectorul 1 are probleme cu parcajul de la Gara. Spuneti-mi cum o vedeti.
In sectorul 1 nu e vorba de un parcaj, sectorul 1 are nevoie de o multime de locuri de parcare. Prin dinamica normala se construieste mult, se muta foarte multe firme, e nevoie de locuri de parcare. Parcajele supraterane in zonele vechi ale Bucurestiului nu sunt acceptabile din punct de vedere urbanistic. E nevoie de parcari subterane, care costa. Cred ca pana la sfarsitul mandatului meu voi gasi solutii de demarare a unor programe de parcari subterane in sector, impreuna cu cei din Primaria generala. Pentru ca sectorul are practic un singur parcaj important in momentul de fata, cel din Piata Revolutiei, neincapator vara si care de fapt nu mai reprezinta o solutie, pentru ca o parte din el a fost luat de Senat. Va dau un exemplu de problema pe care o s-o am in curand in sectorul 1. In Piata Charles de Gaulle s-a construit un superbloc, in care vor lucra 800 de oameni, care are vreo 300 de locuri de parcare. Vor fi si galerii de magazine si, dupa parerea mea, e nevoie de minimum 600 de locuri de parcare, intre ora 8 si ora 9 si un sfert. Atat pe Calea Dorobantilor, cat si pe Bd. Aviatorilor, va exista un blocaj de circulatie, pentru ca cele 300 de masini vor intra intr-un ritm lent in parcaj, iar ceilalti vor veni si nu vor avea unde sa se duca. Pe trotuare nu se poate, strazile de pe marginea Bd. Aviatorilor sunt deja complet ocupate de cei care parcheaza la firmele cu sedii acolo, plus locuitorii zonei. Deci acolo trebuie solutii. In Vest, cand n-ai unde sa-ti parchezi masina, platesti o taxa la primarie si primaria din taxa construieste parcaje. La noi nu exista acest lucru. Deci problema parcajelor este esentiala ca sa putem dezvolta un Bucuresti turistic. Se pot face parcaje si in centru, sunt o multime de locuri, dar e nevoie de parcaje si in alte locuri, cum e cel de la Gara, care are la ora actuala cam toate elementele ca sa poata sa fie demarat poate la inceputul anului viitor. E nevoie insa de multe alte elemente care sa faca Bucurestiul mai putin poluant si mai prietenos pentru cetateni. Daca incercati dimineata la prima ora sau dupa-amiaza intre ora 5 si 6.30 sa mergeti din Titulescu catre Piata Sudului, de-a lungul liniei de tramvai, pe Stefan cel Mare, Mihai Bravu, Vacaresti s.a., o sa numarati de la Calea Grivitei pana la Piata Sudului cel putin 17 stopuri. De-a lungul intregii magistrale, care e una din cele mai importante, exista doar trei pasaje subterane: cel de la Piata Victoriei, cel de la Obor si cel de la Muncii. Ar trebui ca la fiecare intersectie sa existe pasaje subterane, cu cel putin doua benzi pe sens, care sa mearga fluent. Tehnic e posibil, dupa parerea mea chiar trebuie facut, pentru ca altminteri Bucurestiul se va sufoca. Si acest inel trebuie continuat cu pasajul dintre Titulescu catre Orhideelor, catre Dambovita, un pasaj absolut necesar pentru Bucuresti. Ramane de vazut acum care sunt cele mai bune solutii tehnice, in asa fel incat cetatenii care locuiesc pe acolo sa aiba un disconfort minimal sau egal cu 0. Daca nu va avea locuri de parcare, Bucurestiul se va sufoca, pentru ca se circula foarte incet pe anumite portiuni din centru, pentru ca multi oameni cauta un loc de parcare si nu-l gasesc. Parcajul din spatele Universitatii e plin la orice ora din zi si din seara. El preia un numar limitat de masini si in zona aceea altul nu mai este. Mai sunt parcajele de la Senat si de la Cina, acelea sunt toate. Iar in rest cate un parcaj mic. Acestea nu sunt solutii. Solutia este sa construiesti mai mult.
Sistem de credite avantajoase pentru tineri
Nu am vorbit despre constructia de locuinte sociale.
Din 1989 primariile n-au mai construit nimic. Practic au fost terminate blocuri incepute din 1989 si ramase neterminate, care au fost toate date unor diversi cu pile prin perioada '90-'91. Si, in momentul de fata, ce nu s-a facut in 15 ani nu se poate recupera intr-un singur an; dar noi suntem obligati sa facem aceste constructii, pentru ca altminteri o sa avem probleme sociale pe care nu o sa le putem depasi. Deja in cursul anului 2005 vom incepe cu constructia de locuinte sociale pentru persoane evacuate. Vom demara si un proiect de constructii pentru tineri, care sa-si construiasca pe banii lor casele, dar intr-un sistem de credite mult mai avantajos decat cele oferite astazi de sistemul financiar-bancar din Romania. Si o sa incerc sa ajung de fapt la avans cat mai mic, in asa fel incat acest avans necesar sa nu mai reprezinte o bariera pentru o serie de oameni, care altminteri ar putea sa-si plateasca ratele lunare la un credit normal pentru o constructie. De asemenea, mai avem si alte proiecte in vizor pentru anul asta, cum ar fi marirea numarului de locuri pentru persoane in varsta care doresc sa locuiasca in regim de camin, imbunatatirea functionarii caminelor spital pentru persoane cu diverse forme de handicap locomotor sau de alta natura. De asemenea, in cadrul programelor pentru copiii care au probleme atat medicale, cat si sociale, vom incerca sa imbunatatim programele actuale. Sectorul 1 are programele cele mai complexe in momentul de fata din Romania. Vom incerca sa le completam, in asa fel incat sa oferim o sansa de recuperare si de revenire la normalitate a unui numar cat mai mare de copii. Toate aceste programe reprezinta un efort financiar foarte mare. Sunt multe probleme, resursele sunt limitate si atunci, vom cauta in paralel solutii de folosire cat mai eficienta a banilor de care dispunem prin buget si de accesare a cat mai multor surse de finatare externa.
Interviu realizat de Gabriela Adamesteanu
