De același autor
Din săptămânalele apărute atunci cred că 22 e singurul care a rezistat, străbătând pe rând toate tehnologiile de redactare, de la mașina de scris și tiparul cu plumb, la online. Iar dintre publicațiile apărute în anii ’90 și care nu aveau exclusiv specific literar, suntem aproape singura rămasă în viață.
Dar durata în sine nu e singurul merit. Unul mai mare mi se pare consecvența față de valorile liberale și democratice, pe care le-am exprimat întotdeauna fără șovăială fie că au fost contestate ori asumate de vremelnicii puternici ai momentului. Aici din nou stăm bine, cred, prin comparație cu alții. Câte publicații nu și-au schimbat ideologia trecând deodată „cu arme și bagaje“ de partea celor pe care, până de curând, îi criticaseră cu înverșunare? Luați România liberă ori Evenimentul zilei drept exemple. Nu întâmplător, din când în când, am fost, noi 22 și noi, GDS, editorul nostru, vehement criticați, ba, mai rău, împroșcați cu noroi și „executați“ fără drept de apel. Consecvența în idei îi doare pe cei labili etic și pe oportuniștii din toate taberele. Și, deși importanța noastră și capacitatea noastră de influențare a publicului sunt reduse în comparație cu alte instituții mass-media, chiar și în timpurile recente ne-am văzut din când în când amenințați și insultați, dovadă că încă n-am încetat a conta.
Firește că în atâția ani am și greșit. Am fost uneori prea entuziaști când nu era cazul, alteori prea critici; nu ne-am descurcat întotdeauna încercând să distingem între indulgență și toleranță. Din când în când, unii dintre noi au fost prea radicali, alții prea relativiști. Dar, în mare, cred că nu ne-am pierdut nordul niciodată.
... Așadar au fost 1500 de numere de-a lungul a aproape 30 de ani. Au fost și șapte redactori-șefi. Au lucrat în redacție zeci de salariați, în total. Au scris sute de colaboratori. Le mulțumim tuturor acestora. Din munca lor, de obicei slab remunerată sau, uneori, chiar pro bono, au rezultat mii de pagini scrise, milioane de cuvinte, zeci de milioane de semne tipografice. Scopul? Unul singur: adevărul. Vreun stăpân? Niciunul.
