De același autor
Se cunoaște demult: politica este adesea imorală. Spre a obține un rezultat semnificativ, politicienii acceptă compromisuri dificile. Nici minciuna, nici schimbarea unor angajamente, nici ruperea unor alianțe și încheierea altora nu sunt lucruri excepționale. Există însă sau trebuie să existe întotdeauna un obiectiv de atins, despre care să se poată spune că a meritat și eforturile, și compromisurile. Altfel spus, trebuie să existe un câștig politic net: ca să vorbim în termeni șahistici, ai dreptul să sacrifici regina, ba chiar și alte piese, cu condiția să-ți faci mat adversarul. Dar dacă nu-l faci, ba mai mult, dacă era clar de la bun început că faci sacrificii inutile și că vei pierde partida oricum? Atunci mai bine nu mai joci.
Cam asta e situația PNL în momentul încheierii negocierilor cu PSD și UDMR: a pierdut mult și a câștigat puțin. De ce a jucat, atunci? E neclar.
Când USR a cerut schimbarea primului-ministru Cîțu, PNL a preferat să-l păstreze pe dl Cîțu, ba chiar și l-a făcut președintele partidului: a considerat că prețul cerut de USR pentru păstrarea coaliției e prea mare. Azi însă dl Cîțu nu va mai fi premierul noii coaliții cu PSD.
PNL era enervat de partenerul mai mic de coaliție, USR: i se părea că acesta e năzuros, orgolios, are pretenții prea mari și e iute la critici. Sunt convins că, măcar parțial, avea dreptate. Dar ce are azi? Are un partener de coaliție mai mare și nu numai năzuros, dar și rapace, abil și capabil să-l îngenuncheze repede. A schimbat deci un aliat mai slab pe unul mai tare. Iar dacă s-a supărat pe USR, fiindcă era contrazis prea repede de acesta, poate spera că va coabita mai bine cu PSD?
Primarii PNL din Ardeal fuseseră enervați și supărați pe fostul premier și președinte Ludovic Orban că acesta, negociind cu USR, cedase ministere importante: Transporturile și Fondurile europene. (De parcă e posibil să obții o coaliție fără a ceda în unele puncte.) Azi PNL a cedat PSD-ului încă mai multe ministere importante, Finanțele și Transporturile, spre a nu mai vorbi de Sănătate, numai spre a-și putea pune în continuare un prim-ministru, pe generalul în retragere Ciucă. Pe Ciucă l-ar fi acceptat și USR și fără noi ministere cedate. În plus, PNL a cedat și Secretariatul General al Guvernului, ceea ce înseamnă că primul-ministru va fi controlat îndeaproape de PSD. Iar primarii liberali ce fac în acest timp? Sughiță în sec și răspund evaziv la întrebări.
Împreună cu USR, liberalii aveau posibilitatea să promoveze anumite reforme și beneficiau de banii europeni din PNRR. Împreună cu PSD, aproape orice reformă e compromisă din start. Deja PSD a început să vorbească despre „renegocierea PNRR”.
Dar cel mai grav dintre toate e prețul politic: PNL a scăzut cu 10-15 puncte procentuale în sondaje și va continua să scadă. Perspectiva viitorului imediat e sumbră pentru acest partid. Motivul e evident: a trădat încrederea electoratului anti-PSD. Asta, ca să nu mai vorbim despre faptul că guvernarea ineptă din ultimele trei luni a condus la multe mii de morți de Covid care puteau fi evitate printr-o vaccinare mai intensă și, mai ales, prin menținerea unor măsuri restrictive, cât și prin impunerea din timp a „certificatului verde”. Acest simplu fapt – confirmat de specialiști, dar și de OMS – ar fi fost suficient ca dl Cîțu, premierul în exercițiu, să demisioneze pe loc inclusiv din funcția de președinte al partidului. În loc de asta, el s-a agățat de funcția de premier cu înverșunare, până în ultimul moment, lăudându-se neîncetat cu isprăvile sale și ale guvernului său și pasând orice responsabilitate pe umerii oricui, numai nu pe ai săi. Dar trebuie spus că, oricât de vinovat ar fi acest om vanitos și mărunt, el n-ar fi făcut atâta rău, dacă n-ar fi fost încurajat de un președinte Iohannis care și-a distrus sistematic propria coaliție de centru-dreapta și și-a anulat fără niciun motiv întemeiat tot ce a făcut pe plan politic din 2014 încoace. În fața acțiunilor distructive ale președintelui, înapoia cărora nu vedem decât mărginire și resentiment, PNL a stat, în majoritatea lui, smirnă, deși era evident că aceste acțiuni distrugeau nu numai coaliția cu USR, dar și partidul însuși.
Azi, luni, 22 noiembrie, când scriu aceste rânduri, e o zi tristă pentru noi, cei care am votat în 2020 PNL și USR, și mai ales pentru toți cei care am sperat că daunele aduse țării de guvernele PSD dirijate de Dragnea vor fi îndreptate și că, fie și cu hopuri, o coaliție reformistă și pro-europeană are șanse. Ne simțim trădați și abandonați de cei în care ne-am pus încrederea, ale căror motivații pragmatice nici măcar nu le înțelegem. Un lucru e clar: PNL și Iohannis au acționat sistematic împotriva așteptărilor electoratului propriu, a partidului și, bineînțeles, a interesului național, în felul în care au gestionat pandemia în ultimul timp. Coaliția nu mai există. N-a murit de moarte bună, uzată de frecușurile cotidiene ale politicii și de „nepotrivirea de caracter” a partenerilor. Ea a fost omorâtă din scurt.
Ceea ce vedem întâmplându-se azi e deopotrivă o trădare și o rușine; dar, poate mai grav decât toate, e o prostie.//
