87,97%

O știre-bombă, cică, a explodat duminică în presă, pe internet, la televiziuni și radiouri, producând stupoare și uluire: Vladimir Putin a fost reales cu 87,97% din voturi! După care a fost felicitat de fostul lui adjunct, Dmitri Medvedev pentru „strălucita” victorie obținută! Un fapt uimitor din partea lui Medvedev. Iar Putin însuși, uimind lumea pentru a treia oară, a declarat că Rusia e mai democrată decât Vestul și decât Statele Unite, mai ales!

De fapt, ceea ce e de neînțeles este că asemenea pseudo-știri se mai bucură de atenție mediatică, că nu sunt tratate ca un simplu fapt divers. Presa se face, poate din inerție și rea înțelegere, complice cu imensa și fățișa falsificare a democrației în Rusia. După ce principalii potențiali rivali ai lui Putin au fost fie omorâți (Nemțov, Navalnîi), exilați (Gasparov și alții) ori pur și simplu li s-a interzis sub diferite pretexte să participe la alegeri, după ce, prin teroare și amenințări, orice urmă de opoziție față de Putin și mai ales față de războiul din Ucraina a fost practic eliminată, după ce supravegherea, militarizarea și distrugerea oricăror resturi de libertate de expresie au devenit normă și lege, după ce, chiar și în aceste condiții, votanții au fost atent observați, nu care cumva să facă vreun gest „necugetat”, după ce cifrele pe regiuni, orașe și totale au fost oricum stabilite de dinainte, mai are sens să facem în continuare jocul lui Putin, tratând aceste evenimente recente drept niște „alegeri”? Nici măcar n-am putea spune că au fost falsificate alegerile, căci ar însemna să acordăm o oarecare valoare cuvântului „alegeri”. A fost un teatru prost, o farsă, o maimuțăreală, o falsificare la vedere. Un oximoron: alegeri fără alegere.

Nu pot să nu mă întreb la ce bun această farsă, care nici măcar nu mai are pudoarea să se ascundă. Îi servește lui Putin, de acord, dar de ce? A uitat el că și comuniștii, cât timp au fost la putere, organizau și ei pseudo-alegeri? Și la ce le-a folosit, atunci când regimul a fost obligat să facă concesii și să organizeze alegeri adevărate între mai mulți candidați autentici? La ce i-au folosit lui Ceaușescu numeroasele rânduri de „alegeri”, atunci când a fost pus înaintea plutonului de execuție? Pe cine oare crede Putin că amăgește? Pe ruși? E imposibil, fiindcă n-ar lua atâtea măsuri represive, dacă n-ar ști că oamenii s-ar comporta diferit, în caz că li s-ar permite și opțiuni autentice, și garanțiile unui vot corect și secret. Sau, mai curând, toată butaforia a fost concepută pentru televiziunile și media internaționale? Iată, pare a zice regimul, avem și noi, ca și voi, birouri de vot, urne, ștampile, buletine de vot, comisii, registre cu alegători. Avem și exit-poll-uri, și Comisie electorală centrală. Avem tot aparatul, toate procedurile uzuale ale alegerilor de pretutindeni; în consecință, avem și alegeri. Posibil să existe și această intenție, deși chiar și printre „idioții utili” ai lui Putin de la noi și din Vest cred că s-a strecurat deja o îndoială. Sau cumva, deși democrația, câtă a fost, a fost ucisă cu totul în Rusia, amintirea ei continuă să obsedeze regimul, producând asemenea farse? Oare Putin crede el însuși că a fost corect ales cu 87,97% din voturi? Atunci de ce și-a omorât sau amuțit rivalii?

Singura explicație pe care o găsesc pentru a înțelege de ce Putin nu se proclamă președinte pe viață, renunțând să mai cheltuiască inutil pe farsa alegerilor, este o teamă irațională față de forța ascunsă și incontrolabilă a istoriei. Ca mulți nevrotici, face gesturi despre care știe că sunt absurde sau inutile și totuși nu se poate împiedica să le facă. Preferă să falsifice democrația în loc s-o suspende oficial. Preferă să mintă deschis că e ales de popor, în loc să proclame că el a ales poporul, pentru că așa a vrut. Nu-i ajung binecuvântările patriarhului pentru a crede că-l are de partea lui pe Dumnezeu și nici ideologii lui nu-i pot servi suficiente garanții că istoria și Rusia îi sunt supuse orbește. Degeaba i se cântă ode și e lăudat. Știe că e mințit în față în fiecare secundă. Minte și el atunci în față în fiecare secundă. Organizează farse, pentru că știe că puterea lui poate oricând deveni o farsă. Știe că și alții, stăpâni prea-puternici, au fost prinși sub roata norocului, când aceasta s-a întors. A auzit de Nicolae al II-lea, a auzit și de Gorbaciov. Știe că lui Stalin apropiații i-au refuzat asistența medicală, atunci când a avut nevoie de ea. Și mai ales știe că, orice ar face, într-o zi va muri. Între timp, printre spectrele celor pe care i-a ucis și care-i apar înainte, mai este unul uriaș și amenințător, care, pare-se, nu-i dă pace: spectrul democrației. //

Rușii și-au reales dictatorul

Rușii l-au reales președinte pe Vladimir Putin pentru următorii șase ani, în cel mai bun caz. De fapt, dictatorul de la Kremlin poate sta în fruntea Rusiei până la moarte. Greu de crezut că rușii de rând au avut vreun cuvânt de spus în privința rezultatului de peste 87%.

Să luăm următoarea declarație a purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dimitri Peskov, care a caracterizat alegerile drept „excepțional de perfecte” și a afirmat că acest rezultat „reprezintă cea mai elocventă confirmare a nivelului de sprijin din partea populației țării pentru președintele său și consolidarea în jurul lui”. Aici găsim cheia întregii mascarade a alegerilor prezidențiale din Rusia. Putin avea nevoie de un scor mare, iar „instituțiile” de tot felul au livrat. Este posibil ca și declarația lui Peskov să fi fost scrisă înainte de scrutin, așa cum și rezultatele erau cunoscute dinainte.

Putin nu se putea mulțumi cu 75%, pentru că asta ar fi însemnat că un sfert din populația țării i se opune, ceea ce era cam mult. Nu putea să ia nici peste 90%, pentru că ar fi părut că e prea de tot și că alegerile au fost nedemocratice, așa cum au și fost, de fapt. Acest 87,3% era cu adevărat rezultatul perfect pentru Putin, menit să arate lumii că poporul rus este „strâns unit în jurul Conducătorului”, care capătă în acest fel o (falsă) legitimitate pentru a face ce dorește în Ucraina și în confruntarea cu Occidentul în declin, în anii ce vor urma.

Din punctul de vedere al restului lumii, cu excepția câtorva bandiți și nebuni ca Iranul, Coreea de Nord, Cuba și Venezuela, „realegerea” dictatorului de la Kremlin este o veste proastă. Cu Putin în fruntea Rusiei, lumea va fi mult mai puțin sigură și mult mai puțin pașnică. Concluzia este că aceia care ne avertizează că trebuie să ne înarmăm și să ne pregătim de război au dreptate.