De același autor
A avea dreptate
De ce oare orice se petrece ni se pare ca ne confirma ideile si profetiile proprii?
Stiti povestea cu psihanalistul care avea intotdeauna dreptate? Daca pacientul manifesta reactiile cerute de diagnostic, medicul avea dreptate in virtutea corespondentei respective. Daca pacientul nu manifesta acele reactii sau nu avea nici o reactie, iarasi avea dreptate, acum in contra corespondentei, deoarece pacientul si-ar fi reprimat reactiile autentice.
Intrebat candva la o televiziune din Marea Britanie daca ceea ce s-a intamplat in 1999 in Kosovo - atrocitatile, epurarea etnica, bombardamentele aliate - ii confirma sau nu teoria, Francis Fukuyama, un cunoscut filosof american, a raspuns afirmativ. Fukuyama a devenit celebru dupa 1990, cand a "prezis" "sfarsitul istoriei": dupa disparitia comunismului - a spus el - istoria se incheie, in sensul ca lupta dintre ideologii ia sfarsit si liberalismul ramane singurul castigator. Sa fie asadar Kosovo o confirmare a mersului ineluctabil al istoriei catre triumful final al liberalismului?
Pentru un alt celebru filosof american, Samuel Huntington, sau pentru adeptii lui, Kosovo si tot ceea ce a urmat de atunci a confirmat mai degraba ca "razboiul civilizatiilor" a fost declansat deja si ca lui, si nu liberalismului universal ii apartine confirmarea viitorului.
Cand, pe vremuri, comunismul a inceput sa-si arate fata oribila, unii s-au simtit confirmati in anticomunismul lor, altii in marxismul lor. Pentru primii se dovedea catastrofa aplicarii corecte a unei ideologii false, pentru ceilalti - esecul aplicarii false a unei ideologii corecte. Iar dupa ce comunismul s-a prabusit, s-au gasit destui care sa spuna: stiam bine ca asa va fi. Daca nu s-ar fi prabusit, exact aceiasi oameni ar fi spus exact acelasi lucru si cu exact acelasi ton definitiv si convins.
Dupa ce s-au vazut sutele de mii, milioanele de oameni care s-au ostenit sa asiste la Roma la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, unii au spus: iata, credinta in Dumnezeu nu a murit! Dar altii si-au amintit ca si inmormantarea printesei Diana a scos zeci si sute de mii in strada si s-au simtit intariti in convingerea lor ca astfel de manifestari de masa sunt mai degraba o dovada ca nu numai Papa si credinta autentica, dar si Dumnezeu a murit.
Acum cateva zile, s-a zvonit ca trei jurnalisti romani, rapiti in Irak, au fost deja eliberati. Un important "guru" al presei a afirmat la televizor ca eliberarea este un fapt, si unele ziare de a doua zi au aparut anuntand victorioase fericitul eveniment. Jurnalistii n-au fost eliberati, dar toti s-au simtit confirmati: cei care fusera prea optimisti sau prea creduli au sustinut o teorie conspirativa care sa-i scuteasca sa se scuze, scepticii - una realista care sa le permita sa acuze si toti au fost fericiti ca, de fapt, au avut dreptate.
De fapt, orice eveniment confirma pe toata lumea: cei care l-au prevestit spun ca realitatea solida a prezentului le-a implinit asteptarile. Cei care nu l-au prevestit spun ca asteptarile lor au fost mai bune decat realitatea prezentului si ca viitorul le va confirma. Cei care nici nu s-au gandit la eveniment spun ca si unii, si ceilalti sunt niste naivi, iar prevestirile, in general - o prostie.
Nenumarate lucruri ne despart - idei, preocupari, pasiuni, caractere, aspiratii. Dar unul macar ne apropie decisiv: usurinta cu care spunem cu totii, intotdeauna, orice s-ar intampla: "ti-am spus eu ca asa va fi" sau "intotdeauna am avut dreptate". Oricum ar sta lucrurile, bine sau rau, macar intr-un punct suntem cu totii de acord: credem ca numai noi am avut mereu dreptate si ca numai ceilalti s-au inselat, dar stiti, fara incetare s-au inselat!
- E multa exagerare in vorba asta a ta, imi pare rau! - spuse amicul.
...Dar bineinteles ca n-are dreptate...