De același autor
Cu câteva zile înaintea alegerilor prezidențiale din SUA, percep la mulți existența sentimentului că ele sunt epocale, istorice. Valorizările diferă, desigur, în funcție de cel care va ieși victorios. Unii califică aceste alegeri ca decisive pentru generația noastră, poate pentru secolul nostru, deoarece se va decide, spun ei, între liberalism și o formă urâtă de populism, pe care unii n-au ezitat s-o califice drept fascism. Libertatea și drepturile omului – cu greu câștigate într-un secol – vor fi puse la grea încercare deopotrivă în Statele Unite, cât și în restul lumii, sub influența Statelor Unite, dacă va câștiga Donald Trump. Democrația va suferi profund sau poate chiar – în scenariile cele mai sumbre – se va prăbuși în una dintre marile ei patrii. Statele Unite cu Trump președinte își vor reduce rolul internațional, vor avea relații proaste cu aliații vest-europeni și est-asiatici, în schimb vor tranzacționa împărțirea sferelor de influență cu China și Rusia. Războiul din Ucraina se va termina printr-un acord care va da Rusiei aproape tot ce a cerut, în schimbul unor concesii formale și aparente. Declinul Occidentului și ascensiunea statelor BRICS vor fi tot mai evidente, iar turbulențele și crizele nu vor conteni, dacă fostul președinte – se spune- va reveni la Casa Albă.
Desigur, printre cei care văd alegerile de peste câteva zile din SUA drept cruciale și istorice se numără – nu puțini printre comentatorii români – și cei care salută entuziaști o eventuală victorie a lui Trump. Pentru ei, Harris este o cvasicomunistă deghizată, iar înfrângerea ei și a democraților ar marca sfârșitul influenței politice a stângismului, stoparea declinului Americii și o șansă de pace reală în Ucraina. America va redeveni „mare” sub Trump! Cred ei.
Așadar, sunt într-adevăr aceste alegeri „istorice”, în sensul că rezultatul lor va decide asupra viitorului pe multe decenii? Opțiunea între Harris și Trump va determina cursul istoriei? Nu cred.
Sigur, aș prefera o victorie a Kamalei Harris, iar convingerea că ea ar fi mai fermă față de aroganța lui Putin decât Trump contează mult (deși nu exclusiv) în această preferință. Altminteri, nu văd lucrurile în termeni atât de radicali. De fapt, cred că politica marilor și mai puțin marilor puteri devine tot mai mult dependentă de curente și tendințe impersonale care trec dincolo de voința chiar a celor mai puternici lideri.
Da, America și Vestul sunt într-un vădit declin geopolitic, care depinde însă de alți factori, mult mai obiectivi, decât influența lui Trump. Dimpotrivă, populismul lui Trump și al altora este rezultatul marilor mișcări demografice, imigraționale, economice și, mai ales, tehnologice. Este tot mai evident că dezvoltările tehnologice, de pildă, tind să influențeze și chiar să domine politica internațională. Elon Musk poate să-l susțină, sau nu, personal pe Trump; lucrul are o anumită greutate imediată; dar cu mult mai semnificative sunt inovațiile și tehnologiile de la SpaceX, sateliții de la Star Link sau uzinele Tesla, care domină lumea, alături de alte corporații-gigant, precum Meta, Amazon, Apple etc. (majoritatea, americane). Este clar că lumea se deplasează spre o nouă ordine (sau dezordine) internațională, care nu mai seamănă cu lumea liberală cu care am fost obișnuiți, dar care se va deosebi și de lumea Războiului Rece din secolul al XX-lea. Schimbările de mentalitate, reacțiile față de tehnologii, de globalizare etc. au loc, indiferent ce cred sau vor Trump, Kamala Harris, Putin sau Xi Jinping. Libertățile sunt deja sau vor fi emasculate, sau diminuate – și vor fi - nu atât dacă cineva ca Trump va ordona, cât în măsura în care un număr foarte mare de oameni vor considera că ele sunt mai puțin valoroase sau importante decât securitatea economică sau socială, sau informatică. Capacitățile de control ale statelor dotate cu IA devin gigantice și incompatibile cu „vechile” libertăți.
Trebuie spus – am mai susținut asta în cartea mea Miracolul – că a considera libertățile ca esențiale a constituit de-a lungul istoriei o excepție și că starea naturală a omului este, în regulă generală, exprimată de conformism și supunere față de autoritate, cu condiția să primească gratificații și, deloc în ultimul rând, de status. Mulți dintre cei care vor vota cu Trump sau care îl admiră sincer pe mapamond se simt nedreptățiți de actuala conducere liberală sau chiar de „ordinea liberală”. Ei nu fac decât să urmeze unei tendințe imprescriptibile a spiritului omenesc – de a prețui mai mult valorile supunerii decât pe cele ale libertății.
Cu alte cuvinte, ceea ce cred că vedem în zilele, lunile și anii aceștia este treptata (totuși rapida) ieșire din marea excepție istorică a „ordinii liberale” în Europa Occidentală de vreo o sută cincizeci de ani, și în lume, după căderea comunismului. E un fapt: majoritatea oamenilor nu pot decât cu greu și pentru puțină vreme respira aerul tare și eteric al libertății: au nevoie repede de o atmosferă mai familiară care-i deresponsabilizează și îi infantilizează. Internetul, rețelele, IA, toate concură în a-i spune omului că pentru el cel mai bine este să-și asume cât mai puține responsabilități, deoarece există întotdeauna cineva (o companie, o societate sau un președinte) care preia sarcina deciziilor majore. I se dau câteva device-uri să se joace, chit că nu înțelege mai nimic din felul în care ele funcționează, dar asta nici că ar conta. I se cere să se lase sedus de media, de influenceri, de reclamele shoppingului. Să cumpere cât mai mult, să recicleze, să mănânce sănătos, să fie fericit conform rețetelor momentului.
Nu neg faptul că tipul de conducător poate avea, mai ales într-o țară mare și puternică, o influență considerabilă în felul cum se așează acum afacerile lumii. Ceea ce spun însă este că, indiferent dacă Harris va câștiga, sau Trump, cumva ordinea liberală internațională e deja în declin și că ea va fi inevitabil alterată, poate chiar înlocuită cu altceva. Și nu fiindcă alde Trump, Putin sau Xi, sau oricine altcineva conspiră s-o schimbe (chiar dacă și asta contează), ci fiindcă telefonul mobil, rețelele sociale și inteligența artificială conspiră implacabil împotriva individului, cândva autonom și responsabil, cândva stăpân pe viața și destinul său. //
