Ales Dei gratia

Presa a trecut cu usurinta si chiar cu o indiferenta vinovata peste un eveniment exceptional, care ar fi trebuit sa modifice intreaga noastra perceptie asupra felului in care luam deciziile si ne guvernam; ba chiar celebra integrare in UE ar trebui gandita in alti termeni. Dar asa e presa - neglijenta, chiar stupida inaintea faptelor cu adevarat remarcabile. Ma refer la modul in care s-a transat competitia interna din cadrul Aliantei D.A. dintre Ludovic Orban si Adriean Videanu, pentru nominalizarea la candidatura pentru Primaria Bucurestiului. Sa reamintim faptele pe scurt: procedand in mod stiintific-pozitivist, s-a dorit o estimare stiintific-clara a popularitatii comparate a celor doi candidati cu ajutorul a doua sondaje de opinie, realizate de doua institutii specializate - CURS si CSOP. Dupa analize atente, competente si aprofundate, oamenii de stiinta competenti, atenti si buni profesionisti au decis, fara drept de apel (cum te-ai putea impotrivi stiintei?), astfel: pentru CURS, Orban conducea nesemnificativ - cu 0,7%, in vreme ce pentru CSOP, Videanu era inainte cu 7%. Contradictie. Ce era de facut? Specialistii atenti si competenti s-au blocat in proiect, au ridicat din umeri. Stiinta sociologica (atat de avansata in tara noastra) isi spusese, vai, ultimul cuvant. Atunci s-a produs marele eveniment: a intervenit religia! Iluminat, Ludovic Orban i-a cerut directorului CSOP, Andrei Musetescu, sa jure pe sfanta Biblie ca rezultatele date nu sunt trucate. Marele om de stiinta a jurat solemn ca nu sunt. Marele om politic A. Videanu - ca sa nu se creada ca are vreo intelegere secreta cu Necuratul - a jurat si el pe aceeasi sfanta Carte. Nu stiu cum s-a intamplat ca celalalt director de institut sociologic a ramas fara sa jure (desi i s-a sugerat s-o faca), dar probabil ca regreta pana azi. Cine il mai poate crede? Si astfel s-a rezolvat disputa care putea sa invenineze relatiile din interiorul Aliantei, iar Videanu a devenit candidatul oficial Dei gratia. Parerea noastra (tinand seama si de faptul ca, dupa unele statistici, poporul român este cel mai religios din Europa) este ca procedeul juramantului pe Scripturi ar trebui extins si institutionalizat in toate situatiile delicate (si care nu sunt delicate?). De pilda: de ce ar mai trebui cerut CNSAS-ului sa dea rapoarte privitoare la eventuala colaborare cu Securitatea a unor demnitari sau magistrati? Oricum, se stie ca nu se vor primi de la SRI toate datele cerute sau ca cele primite sunt incomplete sau falsificate, ca, de fapt, colaboratorii par sa fi fost cei persecutati, iar cei persecutati par sa fi fost colaboratori, cand nu spioni de-a dreptul. De fapt, se cunoaste cat de ineficienta, ba chiar inutila e aceasta institutie, gras bugetata din impozitele noastre. Haideti atunci sa-i punem pe toti magistratii, judecatori, procurori, politicieni, ce-or fi si pe unde or fi - in ordine ierarhica - sa jure cu mana pe Biblie ca sunt curati, ca n-au colaborat, ca n-au fost corupti etc. Se poate introduce si pupatul de icoane, a vreunui crucifix, ceva. Prezenta unor inalti ierarhi, poate chiar a Preafericitului, ar fi extrem de dezirabila, mai ales pentru judecatorii de la Curtea Superioara de Justitie si Casatie, de la PNA sau de la Consiliul Superior al Magistraturii. Si daca unul, ca procurorul Ilie Piciorus, jura stramb? Sa indrazneasca! Dumnezeu va avea grija sa-l bata in viata asta si in cealalta; iar daca nici El nu va avea grija, e greu de imaginat ca noi, bieti contribuabili, cu instrumentele noastre politice si juridice limitate si meschine, vom reusi sa-l trantim din fotoliul de unde sade. In orice caz, desfiintand CNSAS-ul vom face economie de fonduri bugetare, ca sa nu mai vorbim de nervi! Iar daca procedura sacra va da rezultate (si cum sa nu dea, daca e sacra?), o putem, cu prudenta, extinde pretutindeni unde justitia omeneasca se dovedeste neputincioasa. Or, ea se dovedeste la noi in regula generala in acest fel. Si atunci se pot organiza, de exemplu, mari procesiuni publice cu baroni locali si nationali care sa jure pe multe Biblii (adaptate confesiunii respective) ca sunt oameni cinstiti si ca n-au delapidat nici un sfant. Procesiunea se va transmite de catre televiziuni in direct, la o ora de maxima audienta; va fi comentata si explicata de analisti politici si fete bisericesti din toate confesiunile. Cu aceasta ocazie se vor dona bani pentru orfani sau pentru victimele unor dezastre naturale. In fine, propun si introducerea ordaliei in situatiile conflictuale de nesolutionat altfel, mai ales cele care-i si implica pe lideri politici. Si de data aceasta, sa fie multi popi, icoane, slujbe, Biblii, juraminte, lumanari. Fireste, vom avea grija ca cel aruncat in apa cu pietre de picioare (de exemplu, Iliescu sau Nastase, daca conflictul dintre ei nu se rezolva) sa aiba asigurare de viata impotriva inecului, corespunzatoare in valoare cu averea estimata a insului. Iarasi, fireste, totul va fi transmis live. Audienta va fi cu siguranta uriasa, facand ca Big Brother sau Vacanta Mare sa apara, prin comparatie, la fel de neinsemnate in rating ca un interviu cu Liiceanu despre Heidegger in raport cu un film porno. Cred ca prin vanzarea drepturilor de transmitere (aflate in posesia statului) se va putea reechilibra bugetul de stat; si astfel vom rade in nas FMI-ului care ne stoarce de vlaga. Dar ne va primi Europa? Poate ca cea de acum - atee si liber-cugetatoare - nu. (Cea de la 1200 ne-ar fi primit cu drag.) Atata paguba! Ce ne mai trebuie Europa asta, daca il vom avea pe Dumnezeu?