De același autor
Liberalii, mai ales, s-ar putea gandi ca, in caz ca ar obtine singuri macar 20% din voturi la viitoarele alegeri - ceea ce este plauzibil -, au toate sansele sa intre oricum la guvernare, alaturi de PSD. Ei pot chiar argumenta ca, daca PSD ramane partidul cel mai mare, dar nu mai poate obtine o majoritate cu ajutorul UDMR (scenariu foarte plauzibil), participarea la guvernare a PNL devine obligatorie si patriotica, alternativa fiind o alianta a PSD cu PRM ceea ce, cu siguranta, ar descalifica Romania de la intrarea in UE in 2007.
Argumentul principal al celor care pledeaza pentru noua alianta - si care pare relativ convingator - este ca numai o astfel de constructie politica poate face din competitia electorala a anului 2004 o lupta serioasa, cu miza. Nu e deloc sigur ca alianta ar obtine victoria si nici macar daca, obtinand-o, ar reusi sa formeze un guvern; in schimb, daca alianta nu s-ar forma, e sigur ca nu exista absolut nici o sansa ca actuala guvernare PSD sa nu continue intr-o forma sau alta. Or, fara a exagera lucrurile, sau a le vedea in termeni maniheisti, capacitatea acestui partid de a guverna separand interesul national de cel al unor clanuri locale e tot mai redusa si nevoia unei alternante la guvernare, care sa scoata PSD in opozitie, pare a fi devenit o operatiune de igiena politica indispensabila. Alianta PNL-PD ar putea face aceasta operatiune si, fie si numai aceasta posibilitate, reprezinta pentru PSD o provocare fundamentala.
Un alt atu fundamental al aliantei care va propune un singur candidat la presedintie - aproape sigur pe Theodor Stolojan - este ca astfel ea il va elimina din cursa pe Vadim Tudor in primul tur de scrutin. Iar confruntarea finala Stolojan-Nastase se anunta extrem de dificila pentru d-l Nastase. Probabil ca, daca PSD va fi castigat alegerile parlamentare (adopt ipoteza simultaneitatii alegerilor parlamentare si prezidentiale), Adrian Nastase va castiga totusi, dar nu usor. In fine, chiar daca alianta PNL-PD va pierde, ea va capitaliza cu siguranta voturile celor nemultumiti de PSD, precum si o parte din voturile dezamagitilor, care altminteri s-ar revarsa asupra PRM. Faptul ca PNL este singurul partid care in ultimul an a crescut lent, dar constant in sondaje este incurajator din acest punct de vedere.
Problemele raman, desigur, serioase si destule: mai intai, este aceea a rolului lui Basescu. Va candida el la Primaria Capitalei unde are foarte mari sanse pentru reinnoirea mandatului, pentru ca, apoi, in "tandem" cu Stolojan, sa se bata pentru postul de prim-ministru? Ar insemna sa se pregateasca sa repete marea greseala a lui Victor Ciorbea pe care, prin altii, chiar el a denuntat-o candva. (Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, temperamental, d-l Basescu mi se pare foarte putin adaptat rolului de prim-ministru.)
Apoi: cum se vor evita "algoritmul" si conotatiile nefericite pe care guvernarea CDR le-a lasat (si pe care PSD nu se va feri deloc sa le aminteasca in campania electorala)? Cum va fi condusa alianta? Ce ne va garanta ca ea nu se va scinda dupa prima furtuna, pre- sau post-electorala? Si care va fi viitorul PD? Se va lasa el absorbit in PNL pana la urma?
Dar marea intrebare ramane: ce se va intampla dupa alegeri, daca nici PSD, nici alianta PNL-PD nu vor obtine un scor suficient pentru a forma guvernul, nici macar cu ajutorul UDMR? Scenariu foarte plauzibil, daca PSD ajunge sub 35%, iar alianta - la peste 30%, dar PRM ramane cu circa 15%. Va risca PSD o alianta cu un PRM care va incerca sa se prezinte "reformat", fara insa sa fie crezut deloc astfel in strainatate? Sau se va alcatui o "mare coalitie", cu scopul declarat al aducerii tarii in UE, dar a carei functionare - indiferent cine va fi presedinte si cine prim-ministru - risca sa fie extrem de anevoioasa? In plus, in acest ultim caz, exact alternanta la guvernare, cu consecintele sale - atat de pretioase pentru orice democratie si cu atat mai mult pentru una atat de fragila ca a noastra -, va fi compromisa! Mai mult, s-ar putea ca ideea insasi de alternanta sa fie compromisa pentru multa vreme, cu urmarea ca sentimentul tot mai multor oameni ca sunt condusi de o oligarhie pe care nu o pot controla sa se intensifice si sa devina insuportabil.