De același autor
Poate că vechea OUG din 1999, reglementînd amenzile în starea de urgență (emisă tocmai cînd veneau minerii asupra Bucureștiului), n-o fi fost redactată cu maxima precizie pentru drepturile cetățenilor amendați. Și totuși, de atunci sau din 2004, cînd OUG respectivă a devenit lege, nicio autoritate legiuitoare, inclusiv dominată în cea mai mare parte a timpului de PSD și aliații săi, nu s-a îngrijit s-o remedieze, dacă era atît de defectuoasă. S-a trezit în schimb abia acum CCR și Avocatul poporului să tremure pentru libertăți din cauza ei. (Curios, pe 10 august 2018, n-au tremurat niciunii.) E evident că atacarea ei în plină pandemie de Coronavirus de către d-na Renate Weber și apoi desființarea ei de către CCR, condusă de pesedistul Valeriu Dorneanu, constituie o imensă murdărie. Mai rău, susțin că e o crimă cu premeditare. Crimă, fiindcă ea va duce cu siguranță la un anume număr de morți în plus, ceea ce s-ar fi putut evita dacă era în funcțiune. Deja numărul amenzilor date de poliție a scăzut drastic după decizia Curții. Cu premeditare, fiindcă era evident pentru oricine că așa se va întîmpla și că numărul deceselor va crește în absența măsurilor coercitive. Mai mult, s-a creat impresia că deciziile guvernului nu trebuie luate în serios și că numai proștii țin seama de ele, dar șmecherii – nu.
Ce au vrut judecătorii? Să se răzbune pe Iohannis, inițiatorul stării de urgență, care îi sfidase cu o zi înainte, după anunțarea deciziei CEDO, prin care i se făcea dreptate d-nei Kövesi împotriva CCR și a patronilor ei politici? Posibil. Dar cred că intenția rea merge mult mai departe:
Pentru PSD singura șansă de a cîștiga viitoarele alegeri din noiembrie este un eșec evident al guvernării Iohannis-PNL de a stăvili epidemia de Covid 19 și de a limita efectele crizei economice care e în curs. Deocamdată, deși există o anumită scădere în sondaje a PNL, nici PSD nu stă prea bine. Mai mult, tendința populațiilor pretutindeni este ca, în aceste timpuri dificile, să aibă, cel puțin un timp, mai curînd încredere în guverne decît în opozițiile gălăgioase. În plus, actualul guvern s-a descurcat onorabil deocamdată și cea mai bună dovadă că e așa o reprezintă numărul relativ mare de oameni care pur și simplu nu cred că Covid 19 există și se comportă, sau s-ar comporta, ca și cînd el n-ar exista.
În consecință, cu cît guvernul va avea mai multe dificultăți, cu cît va crește numărul morților, cu cît, mai ales, relaxarea și reluarea activităților economice vor întîrzia sau chiar vor fi inversate, PSD va ieși în cîștig. Nerăbdarea, exasperarea oamenilor ținuți în casă și avînd dificultăți economice ori temeri de îmbolnăvire cu Covid 19 va exploda în voturile pentru PSD din toamnă. În acest caz, împiedicînd guvernul să impună măsuri stricte la nevoie și la timp, și numai treptat relaxate, PSD prin CCR se opune rezolvării situației în condiții cît mai bune și cît mai repede posibil, mizînd pe indisciplina oamenilor și apoi pe tendința acestora de a-și vărsa frustrările pe guvern la alegeri. S-ar putea ca nici viitoarea „stare de alertă” să n-aibă o soartă mai bună și să fie și ea anulată de CCR, din nou, chipurile, în numele libertăților cetățenești încălcate. Scopul e cu adevărat cufundarea țării într-o situație cît mai rea cu putință, deopotrivă epidemiologică și economică, pentru ca la alegeri PSD să se prezinte – așa cum a mai făcut-o, ca un Mesia al națiunii. Și apoi să vedeți ce mai „stări de urgență” și ce mai încălcări ale drepturilor omului vom avea! Modelul Ungariei, Rusiei, Turciei – acestea rămîn rețetele de guvernare ale PSD-ului.
Credeți că exagerez? Că nici chiar așa, oricît ar fi PSD-ul de PSD, a-i atribui o atare ticăloșie nu-i decît un proces de intenție gratuit! Ar fi bine să fim din cale-afară de prăpăstioși. Dar timp de trei decenii PSD ne-a obișnuit (cu puține excepții) că, în bună tradiție comunistă, nu dă înapoi dinaintea niciunui mijloc la îndemînă pentru a acapara puterea – toată, căci nu se poate împăca niciodată cu o putere limitată și parțială. Și, pentru a nu vorbi despre lucruri din trecutul mai îndepărtat, n-ar trebui să uităm prea repede ce a încercat Liviu Dragnea să facă și cum, spre a se salva pe sine laolaltă cu un mic grup de infractori, era pe punctul să deraieze întreaga țară, să o trimită în coliziune cu UE, să strivească justiția, ba chiar – dacă lucrurile i-ar fi mers cum dorea pe 10 august 2018 – să dezlănțuie represalii polițienești și politice împotriva adversarilor politici și a presei independente. Iar Dragnea a fost produsul PSD-ului. Și PSD nu e un partid reformabil. La el înfrîngerile electorale sunt urmate cel mult de retrageri tactice, niciodată de reorientări strategice. PSD n-a renunțat niciodată la visul de a acapara toată puterea în stat. Iar ascensiunea populismului din ultimii ani, slăbiciunea UE, inepțiile lui Trump, agresivitatea Rusiei i-au dat mult curaj. N-a îndrăznit, precum Viktor Orban, să proclame deschis ieșirea din istorie a democrațiilor liberale, dar a acționat temeinic în această direcție.
Dar în 2020 a venit pandemia cu PSD în opoziție la guvern, însă dominînd Parlamentul. Avînd în vedere ce s-a întîmplat în lume și în Europa, probabil că PSD s-a așteptat (nici noi n-am fost departe, s-o recunoaștem) ca situația la noi, cu sistemul medical defectuos pe care îl cunoaștem și cu pregătirea aproape nulă pentru o epidemie, să devină tragică. Închipuiți-vă ce-ar fi fost pe ei și pe public, dacă televiziunile ar fi plimbat necontenit imagini cu stivele de morți îngropați la repezeală în parcuri, cu morgile dînd pe-afară, cu oamenii din spitalele neîncăpătoare care mor sufocați fără ventilatoare, cu oamenii bolnavi căzînd pe stradă, cu zeci de morți descoperiți în apartamente și cu cifrele îmbolnăvirilor de sute de mii și cele ale morților de zeci de mii, ca în Italia, Spania, Franța, Wuhan sau New York! Noi am fi fost îngroziți și disperați, dar pentru pesediști ar fi fost marea șansa de a șterge pe jos din nou cu adversarii politici la alegeri.
Doar că, deocamdată, epidemia a fost ținută sub control de guvernul liberal actual, fie și cu unele deraieri locale, precum, cea mai rea, la Suceava. Televiziunile de știri s-au ofilit tot transmițînd mai mult recomandări ale specialiștilor și interviuri cu doctori, pe lîngă discursurile lui Iohannis (mai eficiente decît s-ar fi așteptat cineva din partea sa). Imaginile „tari” au cam lipsit. Iar fără susținerea lor PSD va fi, cred, pierdut. Așa încît „relaxarea” rămîne pentru acest partid fără scrupule ultima șansă, mai ales dacă guvernul va avea dificultăți legislative în a impune măsuri hotărîte și pedepse pentru încălcarea regulilor. Un pic de „anarhie”, vorba președintelui Iohannis, ar fi exact ceea ce le trebuie lui Ciolacu, Olguța, Firea & Co. pentru a reveni la putere en fanfare. Va reuși guvernul să oprească degradarea? Să sperăm. Dar ține și de noi, cetățenii, să contribuim și ca, doar ceva mai disciplinați social decît ne crede lumea și ne credem noi înșine, să ne păstrăm sănătoși, totodată năruindu-le pesediștilor ucigașele reverii de dominare totală.
