De același autor
Deschid televizorul dimineata, zapez putin si ce aud? "se sufoca"; "circula bara-la-bara"; "infernal", "". Asa e. Stiu ce ma asteapta cand incerc sa ajung in centru cu autobuzul. In autobuzul radioficat, blocat deja la o intersectie, aud o stire incurajatoare: "petrolului a sarit de 126 de dolari barilul", "Petrommajoreaza pretul benzinei si motorinei, incepand de maine", dupa care urmeaza anuntarea preturilor. Privesc pe geam cu o oarecare speranta - imediat dezumflata: la aproape 130 de dolari barilul, bucuresteanul pare sa-si foloseasca la fel de intens masina ca si in urma cu un an-doi, la 100 de dolari barilul sau la 80! Destule masini noi si, printre ele, multi pachidermi de fier a caror lacomie de benzina e bine cunoscuta. (Aflu, mai tarziu, ca in primul trimestru al anului 2008 numarul automobilelor noi inmatriculate in România a crescut cu 17% fata de situatia din primul trimestru al anului 2007.) Va inselati daca sperati ca din scumpirea din ultimul timp a petrolului - si care desigur ca va continua - vor trage un beneficiu oarecare macar pietonii Bucurestiului, sau ca lumea va incepe sa circule in masa cu bicicletele, sau ca poluarea va mai scadea putin. La Bucuresti nu se face economie de benzina, asa cum nu se face economie nici de injuraturi la adresa tuturor autoritatilor - locale sau centrale -, care desigur ca nu fac nimic pentru descongestionarea traficului.
In realitate, lumea s-a chivernisit mai bine in ultimii zece ani si foarte multi si-au luat masini, ceea ce ii face fericiti. Iar masina la români nu e numai un mijloc util de transport, ci mai ales un obiect simbolic, menit sa afiseze statutul persoanei, sa-i consolideze prestigiul. Nu vreau sa-i disuadez pe viitorii primari sa faca sosele de centura, sa prelungeasca liniile de metrou sau sa taie piste pentru biciclete. Dar prezic ca bucuresteanul mediu motorizat va refuza indignat sa mearga cu bicicleta sau cu metroul la serviciu, daca va avea o masina noua. Aglomeratia nu va scadea semnificativ in urmatorii ani. Fara masina, cum sa arate el vecinilor cine e, cum sa se faleasca inaintea colegilor, cum sa creasca in ochii "grupului" lui, ba chiar ai copiilor sai? Merita sa inghita poluare, sa cheltuie timp si bani. Prestigiul, ca orice narcotic, costa!
Seara ascult un talk-show electoral: candidatii cunoscuti pentru Primarie discuta chestiunea hipermarketurilor. Nu stiu cine a lansat mai de mult ideea ca din cauza lor nu se poate circula in Bucuresti si ca "toate capitalele civilizate" ele sunt plasate in afara zonei metropolitane, numai "noi ca la nimenea"! Cristian Diaconescu propune solutii radicale: obligarea companiilor sa se mute. E intrebat cum va proceda, in caz ca va ajunge primar. Raspunde misterios ca un primar general "anumite mijloace". Misterul, desigur, nu va fi elucidat niciodata, caci Cristian Diaconescu nu va ajunge primar. Ceilalti candidati sunt prudenti si propun solutii numai pentru "acum ina". Cineva sugereaza totusi ca bucuresteanul e fericit ca are mall-uri in zona metropolitana. Subiectul cade.
Ne e rusine, dar asa e: ne plac mall-urile, umblam ca furnicile prin hipermarketuri si cumparam cat ne tin carucioarele. Suntem obsedati de consum, desi e criza alimentara globala. Cumparam dezlantuiti, in pofida sfaturilor generoase ale nutritionistilor. Pierdem acolo timp cu orele, dar ne distram. Unii ne gasim scuze: recuperam deceniile in care am stat la coada la pentru "se da". Altii, mai tineri, invoca motive economice. De fapt, bucuresteanului ii place sa cumpere in hipermarketuri - indiferent daca e mai ieftin sau nu decat in piete, indiferent daca se incurca circulatia, daca amplasamentul respectiv e impotriva normelor europene si contrazice urbanismul civilizat. Nu luati in serios faptul ca toti injura aglomeratia. E numai un gest ritual. Dar sa-ti umpli caruciorul in , , etc. e si asta o chestiune de prestigiu si de standing. Arati tuturor vecinilor ca nu cumperi cu pachetelul de la bacania din colt sau cu plasa sau de la taraba din piata!
Pe scurt, ceea ce vreau sa sugerez cu doua exemple este ca, intr-o masura substantiala, faptul ca avem un oras haotic, aglomerat, poluat ni se datoreaza si noua. Suntem egoisti, lipsiti de spirit comunitar, ne place sa investim in imagine si prestigiu, ca sa nu mai vorbim de faptul ca suntem badarani. Totusi, bucuresteanul mediu are repere politice fara cusur: "fura", "e de vina" si "mai bine pe vremea lui Ceausescu"!
Asa ca pe 1 si 15 iunie, de ziua votului, bucuresteanul mediu isi va lua masina, dupa ce a umplut-o fericit cu produse din hipermarket, cu consoarta si cu copii, si va pleca senin la un gratar, la padure sau la munte. Bineinteles ca la iesirea pe DN1 va merge "la-bara", iar "va fi infernal". In consecinta, va injura fara perdea administratia locala, guvernul, partidul, universul.
Iar daca cineva l-ar intreba de ce nu sta acasa si voteaza pentru a contribui la o administratie mai buna (daca nu la un univers mai bun), s-ar uita pesemne cu dispret la interlocutor: intre un gratar bun cu mici si bere la iarba verde, cu familie, prieteni, muzica, chermeza, pe de o parte, si implinirea cenusiei indatoriri cetatenesti, ce om normal ar putea ezita, fie si un moment? Singurul lucru care ii va intuneca putin fericirea e ca, la intors acasa, pe sosea ori va fi din nou "", ori, daca nu, agentii de politie il vor pandi cu radarul si fiola...
