De același autor
De ce este proiectată această imensă moschee tocmai la București, unde adepții islamului sunt în număr de doar câteva mii, majoritatea străini? De ce nu la Praga? De ce nu la Berlin? Nu cumva există nu doar intenția, ci și șansa de a crea un mare centru de prozelitism islamic în Europa la București?
Aflăm cu stupoare că, la finele lunii mai, guvernul român a atribuit pentru folosință gratuită pe 49 de ani un teren de 11.000 de metri pătrați muftiatului din România. Aici muftiatul va începe construcția celei mai mari moschei din Europa după Moscheea Albastră din Istambul, cu bani de la guvernul turc. Un fapt.
Un alt fapt, însă, este că, foarte puțin mai târziu, pe 5 iunie, DNA începe oficial urmărirea penală împotriva lui Victor Ponta pentru acțiuni din timpul când era avocat. Pe 9 iunie, parlamentul respinge cererea de ridicare a imunității premierului pentru acuzația de conflict de interese, iar pe 12 iunie, după căderea moțiunii de cenzură a opoziției, Ponta dispare cu avionul personal al președintelui Turciei, mai întâi la Baku, apoi la Istanbul, unde se operează de ruptură de menisc într-o clinică privată, proprietate a apropiaților președintelui Recep Tayyip Erdoğan. Presa nu a avut acces la niciun fel de informație oficială privitoare la boala premierului, iar motivul precis pentru care acesta a ales Turcia pentru a se opera a rămas un mister. Dar suspiciunea că a dorit să fugă de DNA nu a fost deloc înlăturată, ba dimpotrivă.
Două fapte, așadar. Există o legătură ascunsă între ele? Ori e o coincidență? În orice caz, avem în ambele cazuri o condamnabilă lipsă de transparență; pe deasupra, în primul caz, constatăm și absența oricărei consultări cetățenești.
Or, este legitim să ne întrebăm: de ce se construiește acest complex de foarte mari dimensiuni – moschee, săli de curs, bibliotecă, cantină pentru săraci – tocmai la București? Explicațiile muftiului, Iusuf Murat, șeful cultului musulman din România, nu mi se par convingătoare. Este adevărat că numărul musulmanilor din București a crescut în ultimii ani, e adevărat și că cele patru moschei existente deja în Capitală ar putea să nu fie suficiente. Acceptăm și argumentul că trebuie evitată influența radicalizantă a unor moschei clandestine prin construcția unor lăcașuri noi. Totuși, de ce este proiectată această imensă moschee tocmai la București, unde adepții islamului sunt în număr de doar câteva mii, majoritatea străini? De ce nu la Praga? De ce nu la Berlin? Nu cumva acolo nu există oportunitatea pentru ceva similar? Nu cumva există nu doar intenția, ci și șansa de a crea un mare centru de prozelitism islamic în Europa la București? Ni se spune că vor veni anual sute, poate mii de studenți islamici din diferite țări. De ce tocmai la noi? Și de ce n-a fost întrebată populația Bucureștiului dacă dorește aceasta? A spune, precum d-l Murat, „islamul nu înseamnă prozelitism, islamul este religia păcii“ sunt vorbe frumoase, dar pe care istoria – veche și recentă – nu le confirmă. Islamul, ca de altminteri și creștinismul, a avut și are o componentă esențială de prozelitism. Pe de altă parte, prozelitismul nu intră neapărat în contradicție cu modalitatea pașnică, nonviolentă a manifestării sale. Or, în zilele noastre, există în Europa Occidentală un număr considerabil de tineri, din familii tradițional creștine, care, din diferite motive, se convertesc de bună voie la islam. Majoritatea sunt moderați; dar, chiar și așa, ei își reneagă mai mult sau mai puțin tradiția și spiritul care a creat Europa, în plus constituind un teren favorabil sociologic pentru deraieri ulterioare în extremism. De ce ar contribui România la o infiltrare a islamului în Europa?
Cel mai supărător în această afacere este însă faptul că banii provin de la guvernul turc, nu de la cel român. Or, se știe că regimul Erdoğan este nu numai tot mai ispitit de autoritarism, dar și că el a abandonat într-o anumită măsură moștenirea laicității a lui Mustafa Kemal Atatürk. Erdoğan vrea să replaseze Turcia în centrul lumii supuse odinioară sultanului de la Constantinopol în numele islamului. El consideră că „femeile și bărbații nu pot fi puși pe picior de egalitate“, convertește școli și licee laice în școli islamice, plănuiește să reintroducă studiul obligatoriu al limbii turcești „otomane“, scrisă în alfabet arab, impune restricții Internetului și rețelelor de socializare, aruncă în închisoare sute de jurnaliști care nu-i sunt pe plac. Există destule informații că Turcia a permis intrarea în Siria a numeroși militanți ISIS recrutați din Europa, deoarece speră ca ISIS să dea lovituri serioase kurzilor din Siria și Irak, în felul acesta sabotând eforturile europene și americane de a zăgăzui terorismul ISIS. Întreține legături prietenești cu Frățiile Musulmane și Hamas și are relații mizerabile cu Israelul (din amicale, cum erau în mod tradițional.) De la cine, prin urmare, provin banii pentru viitorul complex islamic? De la un autocrat megalomanic, ostil secularismului, favorabil reislamizării Turciei și care îi îndeamnă pe tineri să privească cu nostalgie la măreția apusă a Imperiului Otoman, din care au făcut parte și principatele române. (Culmea: în acele timpuri le era interzis turcilor să ridice moschei în Moldova și Valahia!)
Nu reușim să separăm amabilitatea excesivă a lui Victor Ponta față de regimul Erdoğan și față de islam de „fuga“ lui intempestivă (dar pesemne plănuită dinainte) – chiar cu avionul președintelui Turciei – de la Baku la clinica din Istanbul, urmată de recuperarea la o reședință păstrată secretă în același oraș, de unde comunică cu România doar pe Facebook. Deja știm că, pentru a-și pune pielea la adăpost, Ponta este capabil de multe. Să fi intrat în acest „multe“ și atribuirea terenului pentru „cea mai mare moschee din Europa creștină“, potențial pion al propagandei antiliberale, islamice, antiseculariste și „neootomane“ în Balcani și în Europa a actualului „sultan“ al Turciei?