Cartitorii

Poporul roman s-a nascut nu doar crestin si poet, ci si cartitor. O facem cu arta, cu totii laolalta in cor, sau, mai adesea pe grupe, pe voci, pe varste, pe sexe, pe partide. Guvernul scade impozitele - proteste: pentru unii nu-i bine ca nu-i destul, pentru altii nu-i bine ca e prea mult. Pentru altii, in fine, e totuna, ca oricum nu le platesc, dar caraie. Unii se tem ca va creste acciza, altii arata ca, oricat ar scadea impozitul, tot "astia" profita. Cate un jurnalist, uitand in mod suspect de disparitia globalizarii, se inmoaie brusc de grija scriitorilor si artistilor ale caror drepturi de autor vor fi taxate cu un procent in plus; asa-i, iti vine sa spui, al nostru Pericle national n-ar fi comis un astfel de gest iresponsabil! Dar acum ce altceva sa faca bietul de el fata de o natie nerecunoscatoare, decat sa-si verse indreptatitu-si naduf pe mistretii din padure, atunci cand si-ar fi dorit zadarnic sa si-l verse pe cei din propriul partid? Pe urma, chestia cu dividendul pentru persoane fizice: ca l-au marit de la 5% la 10% (ca la firme) e rau, deoarece se supara persoanele fizice; daca nu-l mareau, iarasi nu era bine, ca se suparau firmele, adica tot persoanele fizice. Cineva, analist politic serios, a sustinut insa ca 10% e chiar prea putin si ca ar trebuit sa fim taxati cu totii - oameni sau mistreti - orice am face, cu 16%. Rezon mistreti! Exista si carteli de partid: de exemplu, daca PNL merge bine, unii liberali zic ca e bine; altii - mai liberali decat ei - zic ca e rau si ca se pregateste o dictatura. In consecinta - zic cei mai liberali dintre liberali - hai sa sorbim PD-ul si sa ne facem cu totii populari. Vorba aceea, din comunisti am devenit liberali; de ce n-am deveni acuma populari, cu sorbitul in Europa? Chiar, de ce nu? Pe de-alta parte, toti stim ca lupta cu coruptia e prioritatea-prioritatilor; dar cand trecem la detalii, cartim: daca Basescu arata pumnul organelor, e de rau, ca incalca independenta justitiei si a magistraturii; daca se multumeste sa-si netezeasca mesa de pe calvitie, e rau ca nu se implica si, pe deasupra, nici "nu are fata de presedinte". Daca niste "baroni" sunt umflati si arestati, unii spun ca e numai de dragul camerelor de luat vederi. Daca mi ti-i lasa liberi - sustin altii - inseamna ca "astia" sunt complici cu "aia". Unii spun ca-i bine ca ministrii de acum sunt bogati, fiindca or sa fure mai putin; altii spun ca, dimpotriva, e rau fiindca nu-i inteleg pe cei saraci. Cand ministrul Finantelor a declarat ca joaca la bursa, unii au zis: e bine ca e cinstit si declara, desi legea nu il obliga. Altii s-au incruntat si au zis: e rau ca e in conflict de interese. Mai bine tacea si jucator ramanea! Si apoi, ce fel de coruptie - mare sau mica? Fiindca aia mica o fi mica, dar e lata cat Oceanul Atlantic, in timp ce aia mare - zic unii - pluteste pe aia mica ca un transatlantic. Cand primul-ministru s-a plans ca profesorii dau cu sarg meditatii fara sa declare un banut la fisc, reprezentantii lor au zbierat: rusine! Culmea e ca nici macar Genica Boerica, Mischie, Iacobov etc. nu au cerut deocamdata sa nu-si mai plateasca impozitele. Ei se pretind usa de biserica, chiar daca sunt stalpi de carciuma. Dupa stiinta mea, pana azi numai purtatorii de cuvant ai educatorilor neamului au pretins ca ei ar avea dreptul sa nu plateasca impozit pe un venit obtinut (a carui legitimitate in sine nu e contestata de nimeni), fiindca primesc salarii prea mici, ceea ce e purul adevar. Cu alte cuvinte - par sa fi subinteles respectivele luminare ale natiei - pana ce nu ne veti mari salariile de nu stiu cate ori, plus alte drepturi pe care le mai negociem, dati-ne voie sa furam din buzunarul statului! Va dam voie, cum de nu, numai sa nu spuneti asta copiilor la ora de civism! Pana si sociologii cartesc unii impotriva altora: d-l Kivu de la IMAS zice ca e o "corelatie statistica" intre numarul votantilor pe liste suplimentare si numarul voturilor PSD de la alegeri si ca, probabil, s-a furat cu autobuzul; d-l Lazaroiu de la CURS zice ca ce zice d-l Kivu nu e bine si ca nu e corelatie statistica, ci un "artefact statistic" si ca nu s-a furat. D-l Kivu raspunde zicand ca se insala d-l Lazaroiu cand zice ceea ce zice ca e artefact, dar nu e. Cat despre d-na Alina Mungiu, ea carteste impotriva sociologilor en masse vazand corelatii statistice intre ei si putere. Nu ducem lipsa, deci, de subiecte de carteala, iar firea uracioasa ne imboldeste. Si apoi, orice ar fi, putem carti oricand impotriva lui Dumnezeu: ba ca e prea cald si seceta, ba ca e viscol, ba prea multa zapada. Fiindca Dumnezeu e obisnuit: de multe mii de ani, oamenii tot cartesc si dansul nu pare tulburat sau framantat, ci isi vede de treaba inainte, distribuind inundatii, cutremure, razboaie si viscole, numai el stie dupa ce fel de corelatie statistica!