De același autor
Pentru ca alții să creadă în tine e necesar ca tu însuți, cel dintâi, să crezi în tine: iată o maximă politică elementară. Oare cei de la ARD nu au învățat-o?
Crin Antonescu criticat deschis de Andrei Chiliman la lansarea candidaților USL Sector 1, București; disidență pe față a candidaților respectivi, precum Tăriceanu și Orban, față de conducerea centrală a PNL, fără ca aceasta să poată reacționa altfel decât prin absență – se pare că, în fine, unii liberali importanți încep să-și dea seama de coșmarul pe care l-au întreținut și crescut, numit Crin Antonescu, și care amenință să devină coșmarul întregii țări. Ba ei chiar acționează. Ați mai văzut vreodată, cu o lună înainte de alegeri, la vreun partid creditat cu victoria, ca una dintre cele mai importante filiale să-l atace virulent pe liderul suprem? „Războiul stupid al declarațiilor împotriva ambasadorului SUA, a lui Merkel sau Barroso ne aruncă în ridicol“, a afirmat Chiliman. Nici Băsescu nu putea vorbi mai limpede. Despre ce alt lider important de filială vă mai amintiți ca, în plină campanie electorală, să fi susținut că cel care are conducerea partidului său e mai rău, moral și intelectual, decât adversarul, în cazul de față, Traian Băsescu? Faptul mi se pare fără precedent, el arătând criza profundă în care se afundă PNL și, implicit, USL. Criză căreia Antonescu i-a pus capacul hirotonisindu-l ca liberal pe Gigi Becali, fugind sub aripa baronului Dragnea von Teleorman, specialistul în fabricarea de voturi, și sugerând totodată, într-un moment pesemne de clarviziune, că liberalii români ar putea să-și părăsească actuala familie politică afiliindu-se PPE. De partea cealaltă, la PSD, vedem un Ponta tot mai incapabil să conducă eficient guvernul. Raportul MCV din acest an va fi negativ, mai ales după „încântătoarele“ nominalizări la șefia DNA și a Parchetului General făcute de protejata lui Voiculescu; apoi Oltchim rămâne neprivatizat, iar TAROM și-a pierdut într-o săptămână managerul străin – asta ca să evocăm numai ultimele eșecuri ale unei guvernări care bate recordul ineficienței într-o țară în care guvernele eficiente au fost o raritate.
Pe scurt, USL scârție din încheieturi, iar efortul de a „aspira“ din toate părțile orice – de la „verzii“ lui Cernea la Partida Romilor și de la PNȚCD-ul lui Ciorbea la Becali – nu face decât să ilustreze fragilitatea acestui „colos cu picioare de lut“.
Numai opoziția – ARD – e oarbă și mai ales mută. Ea pare în continuare anesteziată de perspectiva înfrângerii, consolată cu ea și încercând doar să obțină maximum ce se poate din mărunte înțelegeri locale cu adversarii. Cum crede opoziția că va reuși să-i aducă la vot pe oamenii speriați de apetitul de putere al lui Dragnea și Antonescu și de ineficiența și minciunile lui Ponta, dacă dă deja impresia că lupta e în zadar? Poate spune cineva că liderii ARD sunt hiperactivi, teribil de incisivi și, mai ales, că duc o campanie plină de inspirație și entuziasm? Mai ușor s-ar spune că o găină are o privire de acvilă! Au ei vorbe memorabile? Organizează acțiuni care să facă recorduri de audiență? Nu-mi amintesc. Dacă avem o opoziție „memorabilă“, aceasta este, așa cum este, aceea a lui Dan Diaconescu. ARD moțăie.
Pentru ca alții să creadă în tine e necesar ca tu însuți, cel dintâi, să crezi în tine: iată o maximă politică elementară. Oare cei de la ARD nu au învățat-o? Sau o cunosc, dar s-au împăcat cu gândul că USL va câștiga masiv alegerile și va forma o majoritate zdrobitoare care, probabil, va schimba Constituția și va izola România în Europa. Pentru politicieni – vechi sau noi – oricum vor exista locuri și slujbe călduțe: blatul are un preț. Dar pe noi cine ne mai scapă de „ăștia“? Căci cei din ARD nu par hotărâți să se bată. Atunci să ne bazăm pe disidența lui Chiliman & Tăriceanu etc.? Sau pe populismul gargaragiu al lui DD? Sau pe punerea în aplicare a ideii lui Voiculescu, sinucigașă pentru USL, de a-l suspenda, la repezeală, încă o dată pe președinte? Sau, poate mai bine, pe un miracol? //
