Cine sunt azi adversarii principali ai libertății?

Adevărata primejdie la adresa libertății și a modului nostru de viață vine și acum, ca și în urmă cu multe decenii, dinspre Răsărit, nu dinspre Apus.

Andrei Cornea 02.04.2024
SHARE 16

De același autor

Stă în logica elementară a oricărei strategii (militare, politice, economice etc.) să-și definească, îndată după scopul demersului, principalul adversar, ori, mai analitic, să-și ierarhizeze adversarii după periculozitatea lor. Concomitent, va trebui să-și definească și aliații conjuncturali. În fond, tot asta a spus și Carl Schmitt cu celebra lui definiție a „politicului”: „a ști să deosebești între prieteni și inamici”. Ierarhizarea inamicilor e esențială, căci resursele fiind întotdeauna limitate, acțiunea, pentru a avea șanse de succes, trebuie să se îndrepte prioritar împotriva inamicului văzut ca principal sau cel mai periculos, deși asta nu înseamnă că nu există și alții. Dar acești „alții” pot și trebuie temporar să fie lăsați în plan secund, ba chiar pot fi, până la un punct, luați drept aliați conjuncturali, dacă și ei au aceiași inamici principali. Ceea ce adesea nu e ușor nici ideologic, nici psihologic, nici moral, dar tocmai asta înseamnă „a ști să deosebești între prieteni și inamici” și să ți asiguri și ție, și celor care depind de tine, o bună perspectivă de victorie. 

Să aplicăm această maximă la situația actuală și să ne întrebăm: cine sunt în anul sau anii aceștia principalii inamici ai liberalismului esențial, ai ordinii internaționale bazate pe reguli, ai unei structuri multistatale și liberale precum Uniunea Europeană; pe scurt, cine sunt astăzi principalii inamici ai libertății, văzută în sens cuprinzător, constituțional, juridic, național, civilizațional, de conștiință etc.? Și cum ar trebui să-i ierarhizăm? Cred că nu-i greu de dat un răspuns întemeiat. Altceva e greu pentru unii, cel puțin: să se elibereze de povara unor prejudecăți și resentimente mai vechi și să accepte această ierarhie. Așadar, iată o schiță a unei ordini ierarhice:

Inamicii principali ai libertății de pretutindeni de azi, cei mai periculoși și care trebuie combătuți cu precădere, sunt marile puteri autoritare și totalitare: China, Rusia, Iranul, Coreea de Nord împreună cu alianța formală sau informală dintre ele. Nu trebuie uitate nici organizațiile teroriste, precum Hamas, susținute pe față sau discret de aceste puteri totalitare (sau de unele dintre ele). În particular, în Europa trebuie respins sub toate formele imperialismul rusesc, care vrea nu numai să distrugă Ucraina, dar și să reocupe militar sau politic acea parte a Europei pe care o dominase cândva fosta URSS. Nu cred că trebuie să argumentez prea mult acest punct de vedere.

În al doilea rând trebuie combătuți aliații „dinăuntru” ai acestor puteri totalitare. Este vorba despre partide, lideri și organizații care, în numele unui fals conservatorism, în realitate promovează iliberalismul. Sunt „nativiștii” și „suveraniștii”, al căror vis este distrugerea Uniunii Europene și revenirea la naționalismul dur și pur al secolelor XIX-XX, împreună cu distrugerea laicității, expulzarea imigranților, revizuirea într-un sens nedemocratic și iliberal a legislațiilor naționale și constituționale. Evident, ei servesc interesele puterilor totalitare, ale Rusiei în mod special – fie că sunt conștienți sau nu de asta. Printre acești adversari interni ai libertății, un loc de frunte îl ocupă Donald Trump și „trumpiștii” din partidul republican din SUA, care blochează de luni întregi un ajutor esențial pentru Ucraina. Lucru care dovedește că ei doresc în fapt victoria Rusiei, înfrângerea și ocuparea Ucrainei, umilirea Vestului și a Statelor Unite în particular. Pretinsa lor idee despre o „negociere” cu Rusia este, în fapt, o capitulare.  Or, în 2024 aceste partide și mișcări au posibilitatea să câștige puterea sau (după caz) o parte însemnată a puterii în țări din Europa sau în SUA – ceea ce ar putea însemna diminuarea drastică a voinței Vestului (sau a unei părți a lui) de a rezista eficient și pe termen lung puterilor totalitare. Pericolul din partea acestor puteri totalitare și a aliaților lor din interior este deci major și iminent. Pentru România este vorba bineînțeles mai întâi despre partidul AUR și apoi despre alte grupări populiste de dreapta (SOS-ul Dianei Șoșoacă) care promovează deschis sau disimulat prietenia cu Rusia și inimiciția cu Uniunea Europeană, dar și despre unele grupuri și mișcări neolegionare, aliate eventual cu unele cercuri extremiste din cadrul BOR.

La o distanță apreciabilă în periculozitate de acești doi inamici-campioni ai libertății vin și radicalii de stânga de azi, ideologiile woke, promotorii extremi ai „corectitudinii politice”, ideologiile radicale de gen, ecologismul și feminismul extremiste, renașterea rasismului sub forma critical race theory etc. Nu că acestea n-ar exprima un fundamentalism total iliberal. Dar nicăieri în Europa și America de Nord, aceste mișcări, puternice în mediul academic, n-au vocația în prezent să ocupe centrul politicii naționale, să dea președinți, partide de guvernământ, prim-miniștri sau miniștri. Nu stânga radicală, ci dreapta radicală și populistă amenință azi (ca și în Germania lui 1930-'32) să preia puterea sau o parte a puterii în state precum SUA, Franța, Olanda etc. Sunt, desigur, conștient că argumentele antiliberale și antiraționaliste au migrat și migrează liber de la extrema stângă la extrema dreaptă și înapoi; sunt conștient și că partidele „de centru”, liberale, au făcut uneori concesii prea mari stângii radicale, iar liberalismul s-a lăsat uneori sedus de sirenele acesteia, stârnind reactiv tendințe conservatoare antiliberale. Totuși, în momentul de față, repet, principiul strategic despre care vorbeam impune ca rezistența și lupta principală să se dea pe terenul dreptei radicale și populiste, al aliaților ideologici și politici ai Rusiei din Occident, nu al stângii radicale și cu atât mai puțin pe terenul „centrului” liberal. Nu fiindcă stânga și centrul n-ar merita să fie combătute ori criticate la rândul lor, dar deoarece nu sunt resurse suficiente psihologice  pentru a le combate simultan pe toate, trebuie făcută o alegere strategică generatoare de tactici de luptă eficiente.

 

Repet: liberalismul și ordinea liberală a lumii, a Uniunii Europene și a României trebuie apărate. O mare greșeală ar fi să credem că totul merge acceptabil și că vorbim numai despre primejdii imaginare. O alta, aproape la fel de mare, ar fi însă să inversăm ordinea strategică optimă și să combatem prea înverșunat unele excrescențe de stângism, de „political correctness” sau de ideologie de gen etc., considerându-le principali inamici astăzi, aliindu-ne astfel, fie și neintenționat, cu criticile ideologilor lui Putin. Ar însemna să uităm că adevărata primejdie la adresa libertății și a modului nostru de viață vine și acum, ca și în urmă cu multe decenii, dinspre Răsărit, nu dinspre Apus. //

TAGS:

Comentarii 6

Mircea Tiganetea - 04-19-2024

Afirmatia din articol, privind ideologia woke, citez: 'Dar nicăieri în Europa și America de Nord, aceste mișcări, puternice în mediul academic, n-au vocația în prezent să ocupe centrul politicii naționale, să dea președinți, partide de guvernământ, prim-miniștri sau miniștri', mi se pare neadevarata. Au existat si exista cazuri bine cunoscute, in Noua Zeelanda, Canada, SUA, etc. de posturi importante ocupate de adepti ai marxismului cultural si ai actiunilor de social-engineering. Argumentatia din articol aluneca uneori, din pacate deseori, in directia pe care au aplicat-o partidele de stanga din Occident, in perioada de complicitate a acestora cu Uniunea Sovietica, catalogand explicit orice partid aflat la dreapta de ele, ca fiind de extrema dreapta. Sunt perfect de acord cu situarea Rusiei, Chinei, Iranului si Coreei de Nord pe prima pozitie a celor ce ameninta libertatea in Europa. Dar stiu ca stanga europeana nu a fost niciodata o aparatoare a libertatii, ci o complice permanenta a tendintelor totalitare, spre deosebire de dreapta conservatoare, fundamental opusa tendintelor autoritare si totalitare. Chiar faptul ca nu mi-a fost publicat comentariul de aseara, ilustreaza tendinta autorului de a escamota amenintarea reala, prezenta si palpabila a pericolului prezentat de stanga moderna, sub masca luptei impotriva unui pericol dinspre dreapta spectrului politic.

Răspunde

Mircea - 04-18-2024

Adevarat, principalul pericol vine dinspre marile puteri totalitare, care duc de multe decenii o politica consecventa, cu eficienta nediminuata de ciclurile electorale, asa cum se intampla din pacate in tarile democratice. Pe locul doi vad alunecarea spre stanga a establishmentului politic european si din SUA, ce favorizeaza pe fata o politica pro-migratie, cu consecinte sociale tot mai negative. Iar miscarile suveraniste si orientarea tot mai clara spre dreapta conservatoare, sunt reactia previzibila a cetatenilor la amenintarea stangii ce vrea sa-si impuna viziunea neo-totalitara.

Răspunde

Ioan Vlad Nicolau - 04-18-2024

Aş fi putut jura că nu o să-mi publicaţi comentariul! M-am înşelat! Aplaus!

Răspunde

Gherbea Vasile - 04-13-2024

Principalul dușman este părerea mea domnul Bibi. Un ticălos care de două zeci de ani ia pământul palestinian cu japca și acum ajuns la strâmtoare, printr-o mișcare specifică israelienilor lovește o clădire oficială iraniană bazat pe certitudinea că aceștia vor riposta armat și uite așa ajung americani parte a războiului din zonă. Mare porc.

Răspunde

Ioan Vlad Nicolau - 04-10-2024

Corect analizată situaţia și bine punctat articolul, până la Trump! Personajul nu este din cale afară de simpatic, dar în niciun caz un dictator, un antidemocrat, un Preşedinte american care ar fi gata să renunţe la Alianţa Transatlantică (că nu-i tâmpit ca mulţi alţii) sau momentan la ajutorul acordat Ucrainei (fără ajutorul masiv acordat până acuma de către USA Ucraina ar fi capotat de mult în faţa hoardelor ruseşti şi ruşii ar fi fost astăzi cel puţin vecini cu Europa Occidentală, dacă nu şi mai rău) Trump sub niciun fel de formă nu-i este prieten lui Trump (aşa cum vrea să sugereze masiva propagandă rusă şi chineză ca şi presa mondială aservită lor) nu-i prieten cu Putin şi nici nu-l admiră şi asta va putea realiza tot idiotul, când Trump în noembrie 24 îşi va continua preşidenţia. Atât! Mi-ar face plăcere să-mi fie publicat comentariul cu toate că nu-mi fac iluzii". De mult redacţia nu mă mai are la inimă! Nu-inimic dragi tovarăşi. Voi continua să comentez, apelând la dreptul meu de opinie. Salut!

Răspunde

Humza Yousaf - 04-09-2024

Astazi adversarii principali ai libertatii sunt sustinatorii ei de ieri si alaltaieri. De aceea am introdus "hate crime act" urmand sa introducem in viitorul apropiat Sharia.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22