De același autor
„Construcția de dreapta“, cum se spune într-o stupidă limbă de lemn, are, dacă te uiți bine, numai cusururi. Și totuși, este unica și marea șansă de a-l opri pe Ponta și PSD!
După atâta vreme de urmărit serpentinele politicii românești, capacitatea noastră de a reacționa s-a tocit destul de mult. Și totuși, nu putem să nu ne amuzăm măcar – dacă mai avem puterea – văzând cum inamicii jurați de până acum jumătate de an – PDL și PNL – încheie un congres de unire în vederea creării „marelui PNL“ peste câțiva ani, dar cu scopul imediat al promovării unui candidat comun la prezidențiale!
Și când te gândești că prin 2006 ideea acestui mare partid, sub sigla popularilor europeni, a fost respinsă cu indignare de PNL, care s-a consolat ani buni în brațele largi ale PSD! De câte necazuri, de câte scandaluri am fi fost scutiți, dacă vechea idee a lui Valeriu Stoica ar fi fost pusă în aplicare atunci! Dar, mai ales, câte progrese ar fi putut face România fără războiul dintre cele două triburi ale dreptei!
Iată-l acum și pe MRU lăsându-se „absorbit“ în PDL; foarte bine, dar nu ar fi fost mai înțelept să fi intrat în PDL în 2012, scutindu-se și scutindu-ne de „ocolul“ inutil prin „Forța Civică“? Pe de altă parte, acum, la congresul „marii uniri“ au lipsit nu numai Valeriu Stoica, care a dat de mult politica pe viticultură, dar mai ales Traian Băsescu, fără care PNL și PDL nu ar fi ajuns la putere în 2004. Și a lipsit nu numai personal, dar și simbolic, atunci când din Deșteaptă-te, române s-a extras din nou, hoțește, strofa în care e vorba de „Traian“. Te întrebi: când ne vor schimba manualele de istorie? Băsescu e aruncat în afara jocului, ca și Boc, dar au lipsit și unii dintre inamicii lor jurați, precum Tăriceanu, care își construiește o candidatură de „iepure“ pesedist la prezidențiale, cât și Crin Antonescu – acesta, presupun, fiindcă îi venea rău să-l vadă pe Johannis triumfând în locul său. Cât despre Elena Udrea, ea s-a grăbit în mod ipocrit să verse o lacrimă pe coșciugul PDL, care, vai, urmează să fie înghițit de PNL; cine o mai crede, după ce a părăsit PDL?
Așadar, lupta împotriva PSD se duce împreună cu foștii aliați ai PSD: chiar Johannis, aproape sigur candidatul unic al anunțatei „Alianțe Creștin-Liberale“, urma să fie primul ministru al unui guvern PNL-PSD, dacă Mircea Geoană câștiga alegerile în 2009. În schimb, critică uniunea de azi vechii luptători anti-PSD – în primul rând Băsescu, apoi PMP și chiar Monica Macovei, care încă n-a renunțat la candidatura ei „dizidentă“ și fără speranță. Și astfel, acuzațiile de trădare vin din direcții opuse: dar Ponta măcar are o logică în a condamna unirea, care ar putea să-l priveze de președinție. Dar care e logica PMP și a candidatului acestuia, Cristian Diaconescu, vechi membru și ministru PSD, apoi UNPR?
Da, „construcția de dreapta“, cum se spune într-o stupidă limbă de lemn, are, dacă te uiți bine, numai cusururi: abundă „transfugii“ printre șefi, bat palma cei care în 2012 susțineau tentativa de puci parlamentar și cei care o condamnau; se dezice de orice poate măcar aminti de Traian Băsescu și de ideea unei continuități cu acesta, nu are deocamdată un program clar, ba chiar și numele de „Alianța Creștin-Liberală“ e stupid, deoarece liberalismul e, prin definiție și istorie, secular, fiind împotriva amestecului dintre politică și religie; în fine, candidatul prezidențial principal, Klaus Johannis, face cea mai bună impresie când tace. Totul e însăilat, necumpănit, neașezat, dubios etic.
Și totuși, este unica și marea șansă de a-l opri pe Ponta și PSD! Iar miza, cum știe oricine, e uriașă, mai ales în actuala conjunctură internațională, cu o Rusie agresivă care încearcă să dezbine America de Europa și Europa de ea însăși. Iar Ponta a dovedit numai neclaritate, oportunism, ostilitate față de valorile occidentale și, mai ales, o tendință absolut îngrijorătoare de iresponsabilitate. Ponta nu trebuie să „treacă“!
Atuul lui este dezbinarea dreptei: dacă, de exemplu, vor candida din această parte Johannis, Cristian Diaconescu, Monica Macovei (ca independentă), dar și „iepurele“ Tăriceanu, există riscul – nu chiar mic după mine – ca Tăriceanu să intre în turul doi, deoarece celelalte voturi vor fi divizate, un scenariu pe care l-am mai văzut în 2000. Dar chiar și dacă finala se va juca între Johannis și Ponta, șansa primului stă numai într-o bună prezență la vot a electoratului anti-PSD: or, dacă el va fi până în ultimul moment atacat dinspre rivalii de dreapta, această prezență nu se va realiza.
Știu, îmi veți zice cu privire la Johannis și „marea construcție de dreapta“: „ne-am săturat să alegem răul mai mic.“ Să înțeleg atunci că preferați răul mai mare? //