De același autor
Exista - s-o recunoastem - cel putin un semiadevar in decizia Curtii Constitutionale care a desfiintat de iure CNSAS. Sub raport strict juridic, institutia are (avea) un statut macar incert. Nu era o instanta de judecata, dar dadea totusi verdicte. E de asemenea adevarat ca procedurile de dare a verdictelor nu urmau caile obisnuite din justitie - spre pilda, CNSAS aducea probele si tot el judeca, in cadrul Colegiului. Aceste verdicte nu aveau direct efecte politice sau administrative, dar, indirect, aveau, deoarece verdictul de "politie politica" putea antrena eliminarea persoanei respective (in baza unor proceduri declansate de alte organisme si pe baza altor legi) din functii de conducere (parlament, guvern, administratie, magistratura, Biserica). De fapt, asa cum Curtea in mod just remarca: "Legea nr. 187/1999... promoveaza si raspunderea morala, juridica si politica a persoanelor care au participat la activitatea de politie politica comunista, urmarind indepartarea lor din functiile enumerate in art. 2 (functii de conducere) si impiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea in aceste functii". Chiar asa. Scopul fundamental al Legii Ticu acesta era: "deconspirarea" Securitatii in sensul larg al cuvantului - adica impiedicarea fostilor sai angajati si colaboratori sa ramana "conspirati", adica ascunsi, beneficiind de toate avantajele functiilor actuale. Da, actiunea CNSAS urmarea sanctiunea morala si discreditarea unor oameni importanti, prezenti in elitele societatii romanesti. Urmarea - fie si indirect, prin oprobriul public - eliminarea lor din viata publica. Si, desi strict juridic e discutabil, asa e just sa fie.
Nu trebuie deci nici sa fim ipocriti, nici sa acceptam logica legalista a Curtii Constitutionale, dar si a multor altor avocati ai acesteia. Pe acest teren, argumentele Curtii au destul temei. CNSAS a fost, intr-un fel, o instanta extraordinara.
Si ce altceva ar fi putut sa fie? Revolutia, care a daramat regimul comunist si care a creat bazele existentei actualei Constitutii, nu a fost "o instanta extraordinara" a istoriei? Nu a judecat ea, direct sau indirect, regimul comunist? Ba da. Dar nu e asta legea oricarei revolutii - de a incerca eliminarea "trecutului apropiat", intruchipat in slujitorii devotati sau din interes ai vechiului regim? Si inca revolutiile din 1989 au procedat bland si parcimonios (spre lauda lor): securistii, de pilda, nu au fost spanzurati (cum s-a intamplat in Ungaria anului 1956 si cum multi o meritau), nici nu au fost aruncati in inchisori, nici nu au fost trimisi la munca silnica (cum au facut ei cand au ajuns la putere), nici nu au fost dati afara din slujbe. Democratia si statul de drept s-au inghesuit sa-i protejeze. Multi au si acum pensii imense, vile frumoase si prezenta mediatica. Oprobriul public e singura sanctiune care le-a revenit. Atata s-a dorit de fapt: o stigmatizare morala, pentru ca sa nu fie in continuare parlamentari, inalti magistrati sau vladici. Pentru aceasta uriasa concesie facuta de Revolutie, se cerea in schimb din partea statului de drept, reprezentat acum de Curtea Constitutionala, o mica concesie care ar fi mers, daca nu in litera strictei legalitati, macar in spiritul adevarului. Concesia nu a venit. Curtea Constitutionala, oarba la orice in afara de privilegiile noilor nomenclaturi, a ridicat statul de drept impotriva Revolutiei care l-a creat. Prin CNSAS, a ucis simbolic Revolutia. Dar ce spun? Aproape toata clasa politica s-a bucurat si a cooperat, fie si prin tacere, la acest oribil matricid. Acum se pregatesc febril sa imparta avutia CNSAS - adica dosarele.
Sa refuzam, prin urmare, sa adoptam si noi logica juridic ingusta a CC: CNSAS - cu toate defectele lui - a fost o instanta legitima, desi extraordinara, a unei tari care a schimbat un regim politic cu un altul. Iar cei care, acum, au delegitimat-o in numele statului de drept si al Constitutiei, s-au delegitimat singuri si, mai grav, le-au delegitimat si pe acestea, sub pretext ca le apara.
