De același autor
Articolul meu „Marea coaliție anti-Iohannis” a primit foarte repede replica lui Adrian Papahagi, ceva mai tîrziu, indirect, pe aceea a lui Vladimir Tismăneanu, plus o sumedenie de postări furioase pe site-ul revistei 22. Mă voi limita să răspund foarte pe scurt d-lui Papahagi, susținător pasionat și entuziast al candidaturii Monicăi Macovei.
D-l Papahagi susține că la primul tur dreapta va vota „pozitiv”, iar la al doilea tur va vota „pragmatic” cu oricare dintre candidații rămași în cursă. La obiecția implicită că mulți dintre acești votanți „pozitivi” Macovei la primul tur, nu se vor mai prezenta la cel de-al doilea, d-l Papahagi răspunde că aceștia sunt votanți „în plus”, adăugați la primul tur din electoratul oricum pasiv. Într-adevăr, „Monica Macovei atrage un plus de electorat de dreapta care altfel ar fi rămas pasiv și sunt șanse ca aceștia, odată mobilizați, să voteze și în turul II cu ea sau cu cel care se va califica...” Îmi scapă subtilitatea acestui raționament: mai întîi nu știu de unde rezultă că va exista acest electorat „în plus”. Apoi, e sigur că un candidat al dreptei nu poate cîștiga decît cu o bună participare la vot în turul II, ceea ce presupune ca alegătorii dreptei să nu „se piardă” între cele două tururi. Or, nu înțeleg ce poate fi în mintea alegătorului care, deși cu convingeri de dreapta și văzînd „pericolul Ponta”, nu s-ar fi prezentat totuși la vot în primul tur, deoarece consideră aproape întreaga clasă politică mizerabilă și coruptă, dar o face totuși numai datorită Monicăi Macovei, iar apoi, în cel de-al doilea tur, văzînd că Monica Macovei ia între 3 și 5 %, se mobilizează în continuare și votează cu Iohannis, deși i s-a spus repetat, de pildă, că un vot pentru Iohannis este și „pentru Vosganian, Aristotel Căncescu și Chiuariu” și că acesta „a intrat în politica mare în combinație cu Voiculescu și Ponta”. Prin urmare, mi se pare mult mai plauzibil că o parte, chiar una importantă, dintre voturile pentru MM la primul tur vor fi pierdute prin absenteism (așa cum se va întîmpla și cu o parte semnificativă dintre voturile care vor merge spre Elena Udrea, Tăriceanu sau Meleșcanu), ceea ce nu s-ar fi întîmplat, sau s-ar fi întîmplat în mult mai mică măsură, dacă în loc de o „mare coaliție anti-Iohannis”, am fi avut o „mare coaliție pro-Iohannis” și „anti-Ponta”. Aceasta ar fi putut mobiliza întreaga opoziție anti-PSD și anti-Ponta încă de la primul tur în numele apărării valorilor liberal-democratice la modul general, susținînd un singur candidat. Ce vreau să spun este că atunci cînd îi spui omului ceas-de-ceas că Iohannis și Ponta sunt cam aceeași speță și că oricare dintre ei va sabota justiția, - așa cum o fac deopotrivă Macovei, Băsescu și Udrea – este greu să-l determini în cîteva zile să-și schimbe opinia și să voteze pentru Iohannis, astfel încît voturile respective vor fi pierdute și absența lor va atîrna greu în socoteala finală.
Dar, sugerează d-l Paphagi, de unde rezultă că nu va intra chiar MM în al doilea tur? Și scrie – ce-i drept într-o paranteză – „vom vedea cine intră în turul doi; nu dau doi bani pe sondajele măsluite comandate de partide.” Sigur că sondajele publicate sunt, de multe ori, „aduse din condei”. Totuși, toate dau o foarte mare diferență între Iohannis și Macovei; a le desființa in corpore doar cu explicația că sunt „măsluite” chiar și la nivelul ordinii generale a candidaților, mi se pare o atitudine care numai „pragmatică” nu poate fi numită, ci doar utopică, radicală și chiar sectară. Iar dacă asemenea atitudini domină în anturajul d-nei Macovei, atunci nu numai că domnia sa nu poate ajunge președintele României, dar nici nu ar fi bine să ajungă.
D-l Papahagi mai susține și că votul pentru MM este „bine învestit” deoarece, chiar dacă va pierde, va avea o platformă de la care să creeze mai tîrziu „o nouă construcție”. Poate că da. Deocamdată însă, avem alegeri prezidențiale și interesul major, moral și pragmatic, este să împiedicăm alegerea lui Ponta. Cînd ți se cască prăpastia sub picioare, imperativul de moment este să te agăți de funia mai la îndemînă care ți se întinde, și nu să cauți o alta de care te-ai putea ține, eventual, abia în viitor.
Insist: lipsa de unitate, mai rău: adversitățile neîmpăcate, avînd tot felul de rațiuni, din interiorul dreptei, incapacitatea acestor politicieni – Băsescu, Udrea, Macovei, Blaga, Iohannis etc. – cu rezonanțele respective la comentatori, jurnaliști și public – de a se fi unit de pe-acum în favoarea candidatului celui mai bine plasat pentru a-l învinge pe Ponta, va conduce – foarte probabil – la pierderea alegerilor și la cinci ani siniștri de „regim Ponta”. Orice considerent moral abstract și utopic pălește înaintea acestei realități sumbre pe care cei mai mulți din opoziție o înțeleg, dar la a cărei realizare tot ei își aduc contribuția – indiferent dacă din motive „pragmatice” sau „idealiste”.
