De același autor
În 2012, coaliția dominată de PSD (USL) n-a reușit să-l demită pe președintele Traian Băsescu, în mare măsură din cauza presiunilor solide exercitate de UE și SUA. Sau, poate ar trebui să adăugăm, din cauză că aceste presiuni erau credibile. Ponta și Antonescu au fost nevoiți să abandoneze ideea unui referendum fără prag de participare, iar CCR de atunci a invalidat referendumul din cauza participării insuficiente. S-a strigat atunci de către multe voci proguvernamentale că CCR acționează în mod ticălos împotriva celor șapte milioane de votanți. S-a vorbit, bineînțeles, și de tratarea României drept o colonie asupra căreia Vestul își exercită dictatul. Au fost și intelectuali care au sărit în apărarea USL și care denunțau presupusa „dictatură“ a lui Băsescu și manipulările altor intelectuali – ziși „băsiști“.
Șase ani mai târziu, situația pare să fie diferită și, din mai multe puncte de vedere, aproape opusă: CCR, așa cum am văzut din decizia de săptămâna trecută, dar și din alte decizii, e acum de partea puterii. Mai mult, ea este dispusă (cu o majoritate substanțială) să legitimize până și modificarea arhitecturii constituționale a statului, tăindu-i treptat președintelui aproape toate prerogativele importante. Căci să ne înțelegem: nu despre d-na Kövesi și demiterea ei este vorba acum în primul rând; și nici numai despre raportul procurori – ministru al Justiției, deși acest aspect rămâne foarte important. În substrat, avem dorința de a elimina „semiprezidențialismul“, lăsând toată puterea executivă în mâna partidului de guvernământ. Dacă, până acum, puterea executivă era distribuită între președinte și prim-ministru, ceea ce împiedica monopolizarea ei din partea uneia dintre părți, încet-încet acest lucru nu se va mai întâmpla, iar PSD – cel mai mare și mai bine organizat partid – speră să capete puterea absolută pe termen nelimitat. Iar această transformare se face prin decizii pe față și sistematic partizane ale CCR (lucru nemaiîntâlnit până acum), care adaugă la Constituție; mai mult, care îi trădează spiritul. Nu ni se propune un referendum constituțional prin care națiunea să fie întrebată dacă dorește o altă distribuție a puterii executive decât cea statuată în Constituția din 2003.
Iarăși, ceea ce s-a schimbat fundamental în 2018 este poziția și credibilitatea Occidentului. Nu că ar fi lipsit criticile UE și americane la adresa încercărilor PSD de a modifica legile justiției. Problema cu aceste critici este că ele nu mai sunt luate în serios; nu mai sunt credibile.
Multe s-au întâmplat în acești șase ani pe scena lumii, dar două-trei lucruri sunt manifest în defavoarea acestei credibilități: agresivitatea Rusiei, valul de populism european care a condus la Brexit și, poate cel mai grav lucru, ruptura tot mai mare între SUA și UE după venirea la putere a lui Donald Trump.
Or, este evident că acest nou context a creat bune oportunități elitelor politice iliberale și antidemocratice, nu numai de la București, dar și de la Budapesta, Varșovia și Bratislava. Deodată s-a creat un spațiu confortabil de manevră între America și Europa. Dacă, până de curând, cine nu îmbrățișa poziția Occidentului era acuzat că ține „cu rușii“ – ceea ce putea fi inconfortabil într-o țară fost-comunistă –, de acum el poate pretinde că divergențele lui față de Comisia Europeană sunt datorate faptului că e „cu americanii“. E rău să fii „cu americanii“? Nu, în orice caz pentru majoritatea publicului Europei de Est.
Iată de ce PSD-ALDE au căpătat atâta curaj și dispreț pentru părerile opoziției, ale președintelui, dar și ale Comisiei Europene. Iată de ce se pregătesc să închidă paranteza anticorupție, deschisă prin presiunea UE în 2004. Nu le mai pasă nici de MCV, nici de amenințările cu tăierea fondurilor ori cu „opțiunea nucleară“ (suspendarea dreptului de vot din Consiliul European). Știu că UE e aproape neputincioasă, că are grave probleme cu populismul eurosceptic (de exemplu, în Italia), că divergențele cu SUA sunt tot mai preocupante (vezi războiul comercial în curs și problema iraniană), că ochiadele în direcția Rusiei devin destul de insistente în Germania, Italia și chiar Franța și, mai ales, constată că UE n-a sancționat nici Ungaria, nici Polonia în trecut pentru abateri grave de la statul de drept. La nevoie, o mișcare abilă – gen „mutarea ambasadei la Ierusalim“ – fie și numai anunțată ca posibilă, apropie România de actuala administrație americană și o îndepărtează de Uniunea Europeană. Să joci cu americanii împotriva europenilor (sau poate invers, în chestiunea taxelor vamale pentru oțel și aluminiu), ce grozavă oportunitate, la care nimeni nu s-ar fi putut nici măcar gândi în 2012!
La acest context internațional delicat ar trebui să reflecteze bine cei care îi dau sfaturi președintelui Iohannis cum să reacționeze față de decizia CCR. Am văzut destule scenarii, unele mai bune, altele de-a dreptul neghioabe. Nu-i locul aici să le discutăm. Dar, oricare ar fi scenariul, un lucru mi se pare evident: în 2018 forțele democratice și liberale nu mai pot beneficia de o susținere credibilă și eficientă din partea unui Occident unit, ca acum șase ani. În consecință, ar trebui ca ele, în mult mai mare măsură decât în trecut, să se bazeze pe ele însele, apelând mult mai mult decât până acum la inteligență, creativitate politică și acceptare a imperativului binelui comun. N-ar trebui să uite nici de precedentul pe care acțiunile lor din prezent îl vor crea pentru un viitor imprevizibil. Și oricum, cred eu, n-ar trebui să se lase antrenate în arguții interpretative ale textelor constituționale, ci să vadă lucrurile sintetic și politic. Nu profesorii de drept constituțional vor oferi aici soluția. Căci ceea ce ei văd este numai textul. Însă contextul bate textul.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2018/11/trump putin.jpg)
Comentarii 15
?????? - 06-11-2018
Și sunteți parte din "context" ?
Răspundeemil - 06-09-2018
Democratia si liberalismul sunt o bascalie pentru un popor barbar ce se talhareste intre el cu salbaticie nemaiintalnita. Legea universala spune ca o natiune alterata de un rau va crea mereu alt rau pentru a se compensa dar nu se va vindeca niciodata. In concluzia, jaful, talharia si apararea parazii ne vor ocupa tot timpul.
Răspundeian - 06-08-2018
despre "jocul de glezne". e vorba, care e cea mai buna cale de progres: minunatele, inaltatoarele, tricolorele adunari din piata victoriei, transmise in direct de BBC si CNN (dar TOTAL inutile) sau ceva MUNCA: amendamente credibile la mizeriile de legi promovate de PSD, argumentari serioase constitutionale, pozitii ceva mai documentate emise de presedentie [zic presedentie, nu Iohannis]? unii dintre noi sunt chiar platiti (bine) sa faca asta: PNL, USR etc.
Răspundeian - 06-08-2018
acuma, ca tot ne asezaram la vorba de chestiunea cu referendumul: si atunci Curtea Constitutionala imi amintesc ca a luat toate deciziile gresite posibile. ca pana la urma a iesit bine, e alta treaba. Nu intru in detalii, dar stiu ca o decizie proasta a salvat alta si mai proasta pe principiul "ba rezolvam un rau cu un al rau". Morala e ca de atunci stiam ca e ceva problema cu Curtea si nu am facut nimic. Ca, vorba lui saracu' gheorghe (andrei) "ne si place" .
Răspunde?????? - 06-07-2018
Și chiar și de la parlament ?
Răspunde?????? - 06-07-2018
Cum ați comenta despre faptul că indivizii de la președenție, de la guvern, de la ministerul justiției și de la CCR nu ar fi aflat despre faptul că justiția nu are atribuții de oportunitate, ci numai de legalitate ?
RăspundeLiviu din Timisoara - 06-06-2018
Trebuie sa fie clar care este sarcina, care sunt prerogativele CCR. Ea insasi fiind o institutie supusa unui document : Constitutia. Atunci, treaba CCR este sa impuna respectarea acesteia. In cazul in care Presedintele refuza sa procedeze asa cum vrea Ministrul Justitiei, este incalcata Constitutia ? Cine dintre cei doi are puterea si responsabilitatea unei DECIZII ...NU RECOMANDARI ?
RăspundeMIHAI 2 - 06-06-2018
Semnalez celor idignati ca articolul temperat al domnului Cornea a fost scris si publicat inainte de IESIREA DIN TACERE a domnului Joannis. Daca vorbaria Presedintelui si-a atins scopul de a mai castiga ceva timp pentru el insusi fara a transa ceva in campul ACTIUNII , atunci ar fi bine sa mai cititi odata cu lupa in mana cuvintele prezidentiale care anunta ca omul VA SEMNA REVOCAREA. Ca pe urma va simula si un joc de glesne - si da-i si lupta pentru independenta procurorilor - nu stiu cat va conta. Va conta fix in masura in care un segment electoral serios si consistent va ramane in alerta si determinat sa nu cedeze in fata PSD ului. *** Or articolul domnului Cornea exact despre asta vorbeste - despre continuarea luptei intr-un mediu extern mai putin favorabil dect cel care a stopat lovitura de stat din 2012 care urmarea debarcarea prematura a doamnei Udrea // pe cae o putem , in sfarsit denumi INFRACTOARE // si a inlacrimatului sau prieten politic. *** Chiar nu inteleg de ce este tras la raspundere analistul fin si intelept care este Dl Cornea, iar nu Presedintele CLAR NEJUCATOR Johannis care tocmai rateaza cea mai importanta intalnire a sa cu istoria ?
RăspundeBogdan Roman - 06-06-2018
N-am intalnit niciodata vreo explicatie care sa ma convinga de faptul ca Socrate a procedat corect atunci cand Criton si prietenii lui i-au propus sa evadeze cu o zi inaintea executiei. Nici prosopopeea legilor, atat de plastic formulata in dialog, nici interpretarile ulterioare sau comentariile - facute din perspectiva filosofiei politice. Atunci cand ai doua valori de aparat, valori atat de mari si de diferite, cum sunt viata si respectarea legilor, e intotdeauna dificil sa decizi. Preferinta pentru Stat in defavoarea individului pare marca unei gandiri totalitare (identificata de unii la Platon). Atunci, in Agora, o putere legitima, democratia directa, decidea sa curme viata unui om in baza unor acuzatii ridicole ( impietate ). Astazi, in Romania, o putere legitima - CCR - actioneaza impotriva altei puteri legitime (Presedintele) prin rastalmacirea textului Constitutiei. Diferenta este ca atunci, in antichitate, raul produs a fost ireversibil, in vreme ce astazi el poate fi indreptat. Sa vedem cand si cu cine.
RăspundeMaria R. - 06-05-2018
În consecință,dl.Cornea ar fi de părere să se respecte ucazul CCR a PSD? Mda,e o soluție! Păcat că vine la pachet cu acceptarea subordonării pe față a procurorilor față de politic.
RăspundeNicolescu Marius - 06-05-2018
Și atunci, domnule Cornea, să ne lăsăm abandonați în brațele monstrului bolșevic? Să ne întoarcem în Paradisul comunist al clasei muncitoare. Atât a înțeles poporul român după douăzeci și opt de ani de democratură? Să admitem că hoții sunt cinstiți? Să ne ascundem de frică din fața unor semidocți cu aere de burghezi? Să ne întoarcem la foamea, frigul, frica și la urgia femeilor moarte pentru că nu-și mai doreau al patrulea copil? Nu, domnule Cornea! Refuz să subscriu randurilor dumneavoastră. Nu-mi arătați nicio cale de urmat. Și pentru un filosof nu e tocmai înțelept. În opinia dumneavoastră urmează, n-așa, a doua naționalizare?
RăspundeImreh Istvan - 06-05-2018
Nu am ce face va mai scriu si cu aceasta ocazie, in legatura cu o afirmatie din articolul Dvoastra si anume: "Or, este evident că acest nou context a creat bune oportunități elitelor politice iliberale și antidemocratice, nu numai de la București, dar și de la Budapesta, Varșovia și Bratislava" La aceasta lista ar trebui sa adaugati si Austria si mai nou Italia. In aceste tari au avut loc alegeri libere, democratice si surpriza au castigat mai consistent sau mai putin consistent, dar au castigat partidele cu ideologie illiberala si antidemocratice, adica in intelesul meu majoritatea votantilor din aceste tari sunt fascisti, nazisti, extremisti, nedemocrati, antiliberali etc. Foarte interesanta concluzie. Va recomand cu drag articolul Dlui europarlamentar LIBERAL Traian Ungureanu-Coruptie castigatoare si finala. Merita sa cititi si sa reflectati asupra celor scrise in acel articol. Europa este in schimbare, elitelestangii liberale, marxisto-maoisto-ecologice si verzi sunt in pierdere si isi arata adevarata fata atunci cand ceva nu merge conform directivelor (dictatelor) lor. Un comisar european are neobrazarea sa spuna dupa instalarea noului guvern Italian ca pietele financiare internationale vor invata pe italieni cum trebuie sa voteze de acum inainte. Si Dvoastra si revista 22 merge pe acest trend ultraliberal, dictatorial, ce pierde teren, doar pe motivul ca este declarata adevarata democratie. Pacat...
Răspunde?????? - 06-05-2018
Vă distrează ?
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 06-05-2018
Democratia nu e un cadou pentru Romania. Daca Romania nu se bate pentru democratie, o va pierde, si pe buna dreptate.
RăspundeLiviu din Timisoara - 06-05-2018
Buna ziua si buna sa va fie inima, domnu Cornea.Stiti ce asteptam noi de la oamenii invatati ? Raspunsuri clare, nu framantari. CCR a dat un raspuns. Atat invatatii in ale filozofiei cat si cei in ale justitiei, trebuie sa spuna clar care trebuie sa fie consecinta, fara alte comentarii. Cu justificarea necesara. Pentru ca daca odata laudam CCR iar apoi dezaprobam ...daca schimbam regulile jocului in functie de ce ne convine si ce nu ...am terminat-o. Si cine stie cum o fi mai bine ? Uite in Germania, Italia, Israel si chiar UK ...primul ministru este singura persoana despre care se vorbeste...total opus fata de SUA si Rusia. Pentru noi cum o fi mai bine ? Pana la urma , ar trebui ca votul populatiei ( Parlament ) si CCR ( expertii in probleme de drept ) sa fie suverane. Si daca merge sau nu merge bine...responsabilitatea sa fie a noastra, a celor care votam pentru o bere si doi carnati.
Răspunde