De același autor
Cred ca nu sunt prea multi care sa aiba dubii ca sistemul spitalelor nu e putred în mare parte. Ca nu domnesc aici niscaiva “baroni locali”, precum doctorul Sorin Oprescu, ce dispune de patru seniorii si de nu stiu cati vasali credinciosi, gata sa depuna marturie si la tribunal pentru suzeran. Ca nu se cheltuiesc bani cu lejeritate, uneori fraudulent de-a dreptul. Ca PSD, acest partid peudo-social-democrat, al carui fost lider, Adrian Nastase, e un mare feudal, nu a întretinut si aici acest sistem, asa cum l-a întretinut pretutindeni. In consecinta, admir intentiile si eforturile ministrului Sanatatii, Eugen Nicolaescu, de a aduce “revolutia burgheza” în spitale. Ca întotdeauna, presa, si mai ales televiziunile, au insistat asupra scandalului personalizat imediat, dar - cu rea-intentie sau din prostie - au ratat miza.
Aceasta - în sanatate, ca si în justitie - este în ultima instanta reducerea sensibila a puterii corpurilor constituite, care au obtinut importante privilegii în ultimii 15 ani - adica, în fine, “instituirea republicii”, în sensul etimologic de “lucru public”. Lucru anevoie de facut: corpurile constituite - medicii-feudali, magistratii-feudali, academicienii etc. - nu se lasa doborate cu una-cu doua; ele se apara cu vigoare si stiu sa colaboreze perfect între ele. Mai e de spus ceva: corpurile constituite sunt naturaliter conservatoare; în cazul nostru, la aceasta tendinta naturala, ele mai adauga o vointa directa, fatisa si nerusinata uneori (vezi CSM, Curtea Constitutionala, unii directori de spitale) de a-si pastra privilegiile de corp nestirbite.
In aceasta lupta - destul de inegala -, statul republican trebuie sa se bazeze pe o actiune limpede, eficienta si fara fisuri legale. Ceea ce, din pacate, nu se poate spune în cazul ministrului Sanatatii. Fisurile legale sunt destule, iar corectarea lor prin ordonante de urgenta s-a facut improvizat, cu adaugarea unor alte greseli. Ministrul ar fi trebuit sa înceapa prin a-si alcatui un grup de consilieri si de functionari ministeriali eficienti, ceea ce, macar în privinta celor juridici, nu se poate spune.
E greu de înteles apoi de ce nu s-a promovat întai prin parlament noua legislatie în domeniul sanatatii, pentru ca în baza ei sa fie destituiti directorii de spitale; s-a procedat de-a-ndoaselea, începandu-se cu destituiri prin acte administrative atacabile si chiar foarte subrede legal, cum e cazul Spitalului Elias, lasat prin testament de Menachem Elias Academiei Române. Ministrul a parut ca nu întelege forta de rezistenta a corpurilor constituite, brusc coalizate împotriva lui: baronii spitalelor, baronii justitiei, baronii Academiei si, bineînteles, les joyaux de la couronne, baronii presei. Mai are ministrul aliati? - te poti întreba. Raspuns imediat: nu prea.
Un aliat natural ar fi fost publicul, cu conditia ca mesajul ministrului sa fie clar si prezentat cum se cuvine. Or, confruntat, bineînteles, cu reaua vointa a unei mari parti a presei, d-l Nicolaescu nu a stiut sa evite imaginea unei vindicte personale la adresa doctorului Oprescu ori pe aceea a unui razboi politic meschin cu PSD. Cat despre doctorul Oprescu - acesta, inteligent, fotogenic, agreabil, a pozat con brio în victima a obsesiei revansarde a ministrului. Subiacent, mesajul trimis de doctor publicului, dar mai ales celor care lucreaza în spitale - medici de rand, asistente etc. - a fost: “e adevarat ca sunt un feudal al spitalelor, e adevarat ca sunt bogat si puternic, dar, daca îmi sunteti loiali, va voi milui. Altminteri, nu va asteapta decât haosul”.
Primele batalii au fost pierdute de ministru, adica de statul republican. Demiterea, reinstalarea, anularea reinstalarii si anularea demiterii nu pot sa sugereze decat impulsivitate, incoerenta, incompetenta, ba chiar iresponsabilitate - adica exact ceea ce corpurile constituite doresc sa se sugereze, pentru a elimina încrederea publicului si a lucratorilor din domeniul sanitar. Opinia publica oscileaza. Ar vrea, poate, sa ia partea ministrului, dar stilistica acestuia deconcerteaza: arboreaza un aer de suficienta, cu dezavantajul mediatic de a fi economist de profesie, pare ignorant în materie de administratie medicala (chiar daca nu e), evita dialogul public cu doctorul Oprescu, cearta presa, nu lamureste la timp chestiunile controversabile. Da impresia unei primadone de provincie care, dupa o tenace pregatire, ia acutele fals si, ca sa se corecteze, mai e si în contratimp, dupa care tot ea se supara pe fluieraturile din sala. Scopul - bun - nu este sustinut de mijloace eficiente, deopotriva organizatorice, legislative si mediatice, ceea ce, desigur, nu face decat sa discrediteze scopul, reducandu-l la nivelul unei utopii neroade. Corpurile constituite, în ansamblu si în particular, par sa ramana deocamdata foarte puternice, cu prea putine pozitii importante pierdute. (Recent, a mai aparut unul: corpul prefectilor de cariera.) Or, succesul lor nu era o fatalitate, dar tinde sa devina, contrat de astfel de strategi, precum ministrul Sanatatii.
Asadar, “revolutia burgheza” se amana din nou?
