De același autor
Pare absurd. Parlamentul (cele doua Camere ale sale) a votat de cinci ori, in fond, pentru exproprierea Ministerului Culturii si Cultelor de imobilul din Calea Victoriei 120, dar, in fapt, pentru izgonirea Grupului pentru Dialog Social din sediul sau de 17 ani. In fapt, pentru inchiderea revistei 22, a Librariei Humanitas, a eliminarii unui centru de intalniri ale societatii civile, in fine, a desfiintarii unui loc de spectacole neconventionale din Clubul Green Hours. Mai trebuie inca un vot al Camerei Deputatilor, cel decisiv, si cladirea va trece in patrimoniul unor dubioase fundatii pentru tineret. E de neinteles: una dintre fundatii apartine unor escroci care pretind a fi inventat un perpetuum mobile. Cealalta fundatie o contesta pe prima, care o contesta pe cealalta. Nici una nu s-a remarcat cu nimic pentru a beneficia de o astfel de generozitate din partea statului roman. Legea votata de parlament considera imobilul din Calea Victoriei 120 a fi apartinut UTC, ceea ce e fals. Legea a fost sustinuta de PRM - numai acesta si ar fi fost un motiv suficient pentru ca restul partidelor parlamentare sa o priveasca cu circumspectie. Nu sa desfiinteze repetat, prin vot, o ordonanta de urgenta a guvernului Tariceanu care o abrogase provizoriu.
Nu a existat insa nici un fel de circumspectie. Dimpotriva, PSD a votat masiv, sistematic in favoarea acelei legi scelerate. PD a gresit o data, nestiind ce voteaza. Apoi, e drept, s-a corectat. PNL, intr-o parte a sa, se abtine, absenteaza sau voteaza cu PSD si PRM, intr-o deruta totala. D-l Bogdan Olteanu, presedintele Camerei, a promis sustinere, dar, deocamdata, a dezertat la momentul hotarator. Ministrul Culturii, d-l Adrian Iorgulescu, membru PNL, nu vine niciodata in parlament sa apere ordonanta de urgenta a propriului guvern (care radia cladirea din Calea Victoriei 120 de pe lista bunurilor ce vor constitui patrimoniul asa-zisei fundatii pentru tineret), nici nu trimite un secretar de stat sa o faca in numele sau. Cu alte cuvinte, guvernul liberal si PNL se disociaza tacit, las, de propriul act guvernamental prin care, in iarna, incercasera sa indrepte situatia. Accepta, se pare fara nici un protest, in acord cu PSD, sa fie instrainat patrimoniul national in favoarea unor clienti ai PRM. Deruta parlamentarilor liberali devine astfel explicabila, dar nu scuzabila.
In presa, la televiziuni, tacere aproape totala. Unde sunt istericalele de alta data, cand GDS devenise locul de strangere a unor semnaturi pe anumite Apeluri? Nu merita izgonirea GDS de catre PRM in coalitie cu PSD si PNL nici macar un talk show? Unde e Clubul Roman de Presa, cu al sau presedinte sever precum Cato cel Batran? Oare revista 22 nu tine de genul proxim al presei? Daca, prin tacerea sa continua, CRP pare a dovedi ca nu are nici o obiectie la adresa unor publicatii ca Romania Mare si Tricolorul (in pofida continutului violent, insultator, sovin, adesea antisemit), merita sa intervina macar in favoarea revistei 22! N-a facut-o!
Absurd si totusi: PRM face legea in Romania!
De ce fac ei asta? Fiindca le-am fost si le suntem profund inconfortabili. Despre PRM nu mai are rost sa mai discutam. Dar suntem inconfortabili atat pentru PSD, cat si pentru PNL, acum. Pentru ca, asa putini si lipsiti de mijloace cum suntem, avem o voce care se aude din cand in cand cu destula pregnanta si ii supara pe cei care nu vor ca puterea lor sa le fie contestata cu argumente rationale. Mai avem un oarecare prestigiu, pentru ca nu suntem clientii nimanui. Mai suntem din cand in cand ascultati cu atentie, pentru ca nu suntem pe listele de plata ale nici unui patron de presa sau de alt tip. Iar lumea stie asta. O stiu si adversarii nostri, ale caror calomnii neincetate (precum mai recent in Ziua) nu au avut decat efectul de a ne fortifica. Am fost ani de zile contra lui Ion Iliescu, a PSD si a felului lor de a guverna. Acum - cativa dintre noi, cel putin - am fost in favoarea lui Traian Basescu, criticand incercarile abuzive ale parlamentului de a-l demite. L-am criticat pe primul ministru pentru apropierea de PSD si pentru intrarea in jocul perdant de-a demiterea presedintelui. Se pare ca ne-am umplut de pacate mortale, nefacand ceea ce se astepta de la noi. In consecinta, trebuie sa fim pedepsiti, chiar daca delictul de opinie s-a abrogat de mult! Mai ales ca, dupa catastrofala infrangere la referendum, parlamentarii trebuie sa-si verse naduful pe cineva!
Ceea ce e mai scandalos in ochii unora e ca nu am putut fi imblanziti prin ceea ce ei au considerat a fi fost cadouri. Cand Adrian Nastase, prim-ministru, a acceptat prelungirea contractului de inchiriere cu Ministerul Culturii, nu am devenit suporterii lui, ci am contribuit la Coalitia pentru un Parlament Curat. Am avut apoi un rol esential in constituirea Comisiei Tismaneanu, ceea ce l-a suparat rau de tot pe Ion Iliescu. Cand Calin Popescu Tariceanu a trecut prin guvern ordonanta de urgenta care modifica legea PRM, n-am ajuns, totusi, sustinatorii sai. Ne-am aratat, deci, in termenii pe care "ei" ii inteleg, nerecunoscatori. Ba chiar am supralicitat. Am sustinut-o, chiar am premiat-o pe Monica Macovei! Am cerut sa se voteze "Nu" la referendum. Adevarata sfidare la adresa tuturor "binefacatorilor" nostri! Am avut indrazneala sa credem ca nu am fost parte a unui "do ut des", ci ca statul ca atare, si nu un prim-ministru sau un altul, si-a asumat obligatia de a sustine societatea civila, chiar daca opiniile unora dintre organizatiile ei sunt critice la adresa unor reprezentanti ai puterii. In fapt, insa, lucrurile stau altfel: PRM dirijeaza, iar ceilalti - PSD, PNL - tin isonul. Ce cor suprem acordat! Ce cantec admirabil! Vorba lui Goethe din Faust II,1 "Sunt doi pungasi; prea bine se-inteleg deja/ ticnitul si naucul - puterea-i doar alaturea/ Ce demodata, sleita rau poveste /un ins nebun inspira, un intelept da veste!".
Prin urmare, iata explicatia absurditatii: ne-am luat conditia de oameni liberi in serios si am incercat s-o transformam in vocatie. Dar in Romania anului 2007, dupa un astfel de gest aproape sinucigas, nu-ti ramane decat sa fluieri a paguba.
