De același autor
La plecarea din hotelul european, in care se aflase pentru cateva zile, un important demnitar al statului roman ia cu el, adica sterpeleste, pomisorul decorativ din camera; Ambasada romana e sesizata de hotel si este silita sa achite costul pomisorului. Un politist roman calatorind prin Viena este prins intr-un magazin furand toale de pe raft; urmeaza cateva episoade senzationaliste in presa din tara si un comunicat lemnos din partea institutiei la care lucra politistul. In Piata del Popolo din Roma, o fauna romaneasca, surprinzator de salbatica chiar si pentru un roman, te face sa-ti bagi portofelul intr-un buzunar adanc al gentii, geanta in rucsac si sa tii rucsacul strans la piept; cand italianul care tocmai ti-a explicat unde e statia de metrou te intreaba, in final, din ce tara vii, te pomenesti spunand: "din Bulgaria".
(In acest punct, am convingerea ca cititorii acestor randuri pot adauga multe din propriile lor experiente.)
Concomitent cu intamplarile de mai sus, in tara, la Bucuresti mai exact, profesorii, cei cu un rol atat de important in educatie etc., se dedau unui bairam nemaipomenit, pus la cale de cel mai ridiculizat personaj politic, pentru ca e analfabet, fara nicio remuscare fata de raspunsul pe care elevii lor il vor da bine cunoscutei intrebari: "asa va invata pe voi la scoala?". Acelasi ridiculizat personaj politic face o danie de Pasti nu doar elitei profesorale, ci, de-a dreptul, poporului de sector: un salam, o punga de faina... Oameni care nu arata deloc a muritori de foame isi sfasie hainele de pe ei la coada si se calca literalmente in picioare. Cu mijloace mai ample si, desigur, mult mai sofisticate, un magnat sau altul, cu toata topenia unui nouveau riche, isi achizitioneaza curtenii. El stie sa citeasca dintr-o ochire codul de bare din carnea-nevoile-aspiratiile analistului/tehnicianului/poetului/jurnalistului, deschide negocierea in Creta sau Ibiza, sau chiar la resedinta sa si incheie un contract avantajos pentru ambele parti, in spiritul, evident, al economiei de piata.
La varf, in forul suprem al democratiei, unde se intalnesc si demnitarul hot, si sefii politistului hot, si reprezentantii poporului profesoral fripturist, in fine, ai intregului popor silit sa se descurce cum poate, se fac si se desfac legi dupa principiul transpartinic "iti dau-imi-dai-ca-sa-ma-fac-bogat".
La OTV, nu radeti!, apare, in continuarea serialului Elodiei, un cuplu bizar, un fel de Bonnie si Clide, din a carui sporovaiala, daca inlaturi zgura, rasar baroni locali renumiti, in chip de protectori inimosi, in fapt, angajatori ai celor doi recuperatori. In ciuda "prezentarii" extravagante, marca "Dan Diaconescu Direct", textura tesaturii mafiotice este evidenta.
Pe acest fundal dezolant, schitat sumar, dar pe care oricare cetatean il traieste in toata concretetea lui, sosesc alegerile locale. Initial, din partea politicienilor, aparenta de apatie si non combat. Dar banii Uniunii Europene care sclipesc la orizontul judetelor si bataia pe terenuri, ca miza uriasa, anima spiritele politice, pana la paruiala. De partea cealalta, senzatia cetatenilor, cati au mai ramas prin tara nu se stie, dar toti sunt inscrisi in liste, este ca oricine s-ar alege, nu inseamna nimic. Dupa cateva cicluri electorale, oamenii se declara scarbiti si obositi: au vazut ca, urmare a votului, alesul lor se intoarce cu spatele la ei chiar de a doua zi si, in buna intelegere cu adversarul impotriva caruia si-a mobilizat electoratul, isi dubleaza, isi tripleaza spatele, care creste si tot creste, pana la de neganditele milioane de euro in cont. Acumulare salbatica de capital, ni se explica, o faza pe care trebuie s-o traversam obligatoriu, adauga observatorii avizati.
Inteleg scarba. Inteleg deziluzia. Inteleg mai ales singuratatea si deruta oamenilor simpli sau complicati, in fata lighioanei politice, unsa cu toate alifiile sloganurilor ciugulite din cursul scurt al democratiei. Dar nu inteleg oboseala, dezertarea, retragerea in munti a cetatenilor. Democratiile europene la care privim cu jind au exersat, fara sa oboseasca, sute de ani. Noi am obosit doar dupa cateva cicluri electorale. Blaga sau Oprescu ne este egal. Oare? Sa reflectam lucid si sa alegem.