De același autor
Nu de mult, premierul Florin Cîțu a făcut o declarație severă: „Există o campanie împotriva portului măștii în spațiul public. Există o campanie împotriva măsurilor de distanțare. Și există o campanie împotriva vaccinării. Vă spun că, din punctul meu de vedere, aceste acțiuni sunt similare cu acțiuni ale unor teroriști”. Aspre vorbe! Dar oare și adevărate?
Într-adevăr, și la noi, și în alte țări europene au loc periodic demonstrații mai mari sau mai restrânse împotriva vaccinării, pașaportului „verde”, împotriva măștilor, restricțiilor de circulație. Din când în când, cineva, ca, de exemplu, dna Renate Weber, avocat al poporului, intervine, apreciind că anumite planuri de a-i îngrădi cumva pe cei nevaccinați (sau mai exact de a-i discrimina pozitiv pe cei vaccinați) ar viola niște drepturi. În general, printre armele rămase la dispoziția antivacciniștilor – adăugate dezinformării și fake-news-urilor – a rămas pretenția că ei ar fi niște grozavi luptători pentru libertate și că apără drepturi – la circulația liberă, la a dispune liber de propriul corp, la opinie, la a nu fi discriminați la locul de muncă etc.
Și au dreptate. Anumite drepturi ni se încalcă direct, iar față de altele, cum ar fi dreptul de a dispune liber de propriul corp, deși nicăieri în țările democratice nu există obligația vaccinării anti-Covid, crește presiunea în direcția descurajării celor care mai rezistă vaccinării pe diferite motive – simplă teamă sau cu justificări ideologice și pseudomedicale. Mai mult, se poate spune că niciodată de la sfârșitul ultimului război mondial, în țările democratice n-a mai existat o atât de severă limitare a drepturilor și pe durată nedeterminată.
Ceea ce antivacciniștii însă se feresc să recunoască este că poziția lor tinde în mod potențial sau actual să violeze grav alte drepturi, ale multor altor persoane – drepturi cu nimic mai puțin sacre și importante.
Refuzând să se vaccineze, propagând teama de vaccin prin teorii conspiraționiste, alteori contestând prin spusă și faptă portul măștii sau carantinarea, antivacciniștii neagă dreptul la sănătate al copiilor, al celor care încă nu s-au vaccinat, dar ar dori, sau nu se pot vaccina din motive de sănătate. Ei vorbesc despre libertăți, dar pe moment sunt dispuși să contribuie la transmiterea virusului în comunitate, la răspândirea unor forme severe de Covid-19. Disprețul lor față de sănătatea proprie în sine nu ne privește; dar, prin contagiunea oricând posibilă, el are repercusiuni asupra sănătății și vieții altora – familie, prieteni, colegi sau străini pur și simplu. Într-un sens mai larg, fiecare om care refuză vaccinarea când îi vine rândul, care își scoate masca nepăsător la locul de muncă sau în autobuz, care nu păstrează distanțarea etc. amână cu puțin sfârșitul pandemiei și contribuie – cu știință sau fără, dar oricum iresponsabil – la aglomerarea secțiilor ATI, la pierderi economice, la disperare socială și depresie și, mai ales, la pierderile omenești. Antivacciniștii, de fapt, acționează pe două fronturi: practic, contribuie direct la contagiune; ajută însă și indirect, răspândind știri false, temeri și pesedoștiință în public, determinând pe unii sau alții să gândească asemenea lor. Cât despre pretenția lor de a lupta pentru libertate, și teroriștii „clasici” o au din plin: luptă – zic ei – întotdeauna pentru libertatea unui popor lipsit de drepturi sau a unei categorii sociale oprimate, sau a unor „sisteme” ticăloase.
Așadar, există ceva adevărat în spusa premierului. Pe de altă parte, dacă ar fi ca ea să fie luată în serios fie și parțial, măsurile care se iau împotriva celor anti- sunt nemaiauzit de blânde (amenzi adesea neaplicate împotriva celor fără mască și cam atâât). Teroriștii „clasici” sunt supravegheați, vânați și arestați, chiar dacă n-au apucat să-și detoneze bombele. Dacă au apucat, sunt căutați cu mandat în toată lumea și uneori sunt împușcați pe loc ca niște fiare turbate. Odată judecați, sunt condamnați la ani grei de închisoare. Sunt excluși din societate. Sunt puși la stâlpul infamiei, iar grupărilor lor, precum Al Qaida sau ISIS, lumea civilizată le poartă un război declarat. Nimic similar cu antivacciniștii, cu cei antimască etc, în general cu anti: pe ei ne străduim să-i convingem cu duhul blândeții – ceea ce de cele mai multe ori se dovedește imposibil, iar ei continuă netulburați să sfideze știința, guvernele, restul populației, bunul-simț, orice argumente li se aduc. Autorii elucubrațiilor șeruite în toate părțile pe rețele și pe forumuri nu sunt arestați și închiși precum cei care fabrică bombe sau depozitează puști de asalt; și totuși, o stupidă știre falsă difuzată pe rețele poate produce indirect – dacă e crezută – mai mulți morți decât o bombă. Căci bomba, cel puțin, n-are putere de reproducere și de multiplicare geometrică în populație, așa cum o au deopotrivă virusurile, dar și știrile false și teoriile conspiraționiste, care îi ajută să se disemineze.
E ciudat cât de deficitară ne rămâne imaginația: ne reprezentăm concret și viu dezastrul produs de o bombă pe o stradă intens circulată – morți, răniți, mutilați, moloz, fiare contorsionate – și-l asociem imediat și clar unui act terorist și unui om, dar ne e greu să asociem altfel decât rațional și teoretic (ceea ce înseamnă o diminuare majoră a reactivității afective) o secție de ATI plină cu muribunzi Covid de propaganda anti desfășurată cu bună-știință timp de câteva luni pe rețele și pe internet de diverși anonimi. Iată de ce spusele premierului apar ca o floare retorică și nimeni nu-și închipuie că ele ar putea fi urmate de fapte – nici în România, nici în restul țărilor democratice, fie și într-o măsură minimală. Iar premierul însuși, desigur, crede cel mai puțin decât oricine în luarea lor în serios.
Deficit de imaginație: oare câte rele se trag de aici pentru omenire? //
