Democrați suntem cu toții

Judecând după entuziasmul cu care toți tiranii, toți dictatorii, ca să nu mai vorbim despre netrebnicii și impostorii planetei, se declară democrați, am spune că niciodată democrația n-a dus-o mai bine.

Andrei Cornea 09.01.2024

De același autor

O veche anecdotă spune că în Germania, curând după ce Hitler ajunsese la putere, un oaspete străin, aflându-se la o masă cu mai mulți prieteni germani, i-a întrebat cu delicatețe pe aceștia ce opinii politice au. Spre surprinderea lui, unul s-a declarat pe loc social-democrat, altul conservator, altul catolic, altul comunist, altul sindicalist și așa mai departe. „Bine, ar fi spus străinul, dar nazist nu e nimeni?” I s-a răspuns amabil: „O, dar naziști suntem cu toții!”.

Schimbând ce e de schimbat, lucrurile nu stau foarte diferit cu „democrația” în zilele noastre. „Toți suntem democrați” e refrenul cel mai auzit, chiar dacă unii dintre ei (mă refer la politicieni) sunt fasciști, alții liberali, alții comuniști, alții conservatori, majoritatea populiști. Spuneți-mi și mie numele unui politician din zilele noastre care să admită că nu e democrat. Imposibil de găsit! Inacceptabil! Și Trump, care era cât pe ce să răstoarne sistemul american și care ar putea să reușească data viitoare, este democrat, după spusele sale, dar și contestatarii săi – aidoma, până la unul. Democrați, în acest sens, sunt toți populiștii din Europa – care vor să combată federalismul european și să promoveze „suveranismul” – de la Matteo Salvini și Marine Le Pen până la marele ungur Viktor Orbán și românii „verzi” Simion și Șoșoacă. N-are importanță cum administrează unii dintre ei drepturile omului sau libertățile; ei rămân democrați, ba chiar ei sunt, precum pretind, adevărații democrați. Dar ce spunem? Putin, invadatorul Ucrainei, otrăvitorul de serviciu și ultimul țar, nu se declară și el un democrat? Chiar și acolitul lui, Lukașenko, eternul președinte bielorus, e un mare adept al democrației, deși, după ce suprimase violent demonstrațiile antiguvernamentale, se pare că a început să practice și răpirile de avioane de linie.

Dragnea la noi n-a luptat cândva pentru democrație și împotriva „statului paralel” care intenționa s-o distrugă? El, cel puțin, asta a pretins și, iată, aparent a fost și martirizat, ajungând la închisoare ca democrat ce se afla. Și bineînțeles că toți susținătorii și adversarii lui au fost cel puțin la fel de democrați ca el. Te și miri că într-o țară nu prea mare și nici foarte bogată, cum e România, încap și au încăput atâția democrați, ale căror voci au fost mereu atât de discordante – de la Ceaușescu și Iliescu la Băsescu și Iohannis și de la Vadim Tudor la Cîțu și Șoșoacă. Nu degeaba se tot împung unii pe alții – e clar că locul prea strâmt nu-i încape pe toți! Mai sunt și alți mari democrați pe lume: „Bibi” Netanyahu, care era cât p-aci să sufoce justiția israeliană și va ajunge la închisoare dacă pierde puterea, Tayyp Recep Erdoğan, care se visează tot mai concret noul sultan al neo-otomanilor și care pentru unii e un coșmar; ambii au fost aleși în concordanță cu legea și guvernează cu majorități parlamentare; de ce n-ar fi și ei niște democrați pursânge, așa cum pretind?

În sfârșit, să nu-i uităm din listă pe democrații supremi ai lumii noastre: Xi Jinping și Kim Jong-Il, în care poporul se regăsește în întregul său și cu toate interesele reprezentate admirabil, în proporții de aproape 100%. Cine are curaj să-i conteste?       

Cine a spus că democrația e „în criză”? Judecând după entuziasmul cu care toți tiranii, toți dictatorii, toți conducătorii cu „pumn de fier”, ca să nu mai vorbim despre netrebnicii și impostorii de pe planetă, se declară democrați, am spune că niciodată n-a dus-o mai bine și n-a fost apreciată într-o măsură atât de universală.

Ce-ar fi totuși să apară un politician (indiferent dacă la putere sau în opoziție) care să declare ritos: „Din moment ce toți oamenii aceia, precum Trump, Orbán, Erdoğan, Putin, Xi etc., sunt democrați, eu, unul, refuz să mă consider astfel”? Așa-i că ar avea succes? Așa-i că am simți o ușurare, când cineva ar îndrăzni să rupă consensul democratic universal? Însă, dacă ar avea succes, ar putea să capete susținere politică, să fie ales sau reales. N-ar fi atunci respectivul, care neagă că e democrat, ba a și fost ales din acest motiv, abia el democratul autentic? Situație cu adevărat confuză.

Așadar, cine azi este democrat? Și cine nu este? //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22