De același autor
O veche anecdotă spune că în Germania, curând după ce Hitler ajunsese la putere, un oaspete străin, aflându-se la o masă cu mai mulți prieteni germani, i-a întrebat cu delicatețe pe aceștia ce opinii politice au. Spre surprinderea lui, unul s-a declarat pe loc social-democrat, altul conservator, altul catolic, altul comunist, altul sindicalist și așa mai departe. „Bine, ar fi spus străinul, dar nazist nu e nimeni?” I s-a răspuns amabil: „O, dar naziști suntem cu toții!”.
Schimbând ce e de schimbat, lucrurile nu stau foarte diferit cu „democrația” în zilele noastre. „Toți suntem democrați” e refrenul cel mai auzit, chiar dacă unii dintre ei (mă refer la politicieni) sunt fasciști, alții liberali, alții comuniști, alții conservatori, majoritatea populiști. Spuneți-mi și mie numele unui politician din zilele noastre care să admită că nu e democrat. Imposibil de găsit! Inacceptabil! Și Trump, care era cât pe ce să răstoarne sistemul american și care ar putea să reușească data viitoare, este democrat, după spusele sale, dar și contestatarii săi – aidoma, până la unul. Democrați, în acest sens, sunt toți populiștii din Europa – care vor să combată federalismul european și să promoveze „suveranismul” – de la Matteo Salvini și Marine Le Pen până la marele ungur Viktor Orbán și românii „verzi” Simion și Șoșoacă. N-are importanță cum administrează unii dintre ei drepturile omului sau libertățile; ei rămân democrați, ba chiar ei sunt, precum pretind, adevărații democrați. Dar ce spunem? Putin, invadatorul Ucrainei, otrăvitorul de serviciu și ultimul țar, nu se declară și el un democrat? Chiar și acolitul lui, Lukașenko, eternul președinte bielorus, e un mare adept al democrației, deși, după ce suprimase violent demonstrațiile antiguvernamentale, se pare că a început să practice și răpirile de avioane de linie.
Dragnea la noi n-a luptat cândva pentru democrație și împotriva „statului paralel” care intenționa s-o distrugă? El, cel puțin, asta a pretins și, iată, aparent a fost și martirizat, ajungând la închisoare ca democrat ce se afla. Și bineînțeles că toți susținătorii și adversarii lui au fost cel puțin la fel de democrați ca el. Te și miri că într-o țară nu prea mare și nici foarte bogată, cum e România, încap și au încăput atâția democrați, ale căror voci au fost mereu atât de discordante – de la Ceaușescu și Iliescu la Băsescu și Iohannis și de la Vadim Tudor la Cîțu și Șoșoacă. Nu degeaba se tot împung unii pe alții – e clar că locul prea strâmt nu-i încape pe toți! Mai sunt și alți mari democrați pe lume: „Bibi” Netanyahu, care era cât p-aci să sufoce justiția israeliană și va ajunge la închisoare dacă pierde puterea, Tayyp Recep Erdoğan, care se visează tot mai concret noul sultan al neo-otomanilor și care pentru unii e un coșmar; ambii au fost aleși în concordanță cu legea și guvernează cu majorități parlamentare; de ce n-ar fi și ei niște democrați pursânge, așa cum pretind?
În sfârșit, să nu-i uităm din listă pe democrații supremi ai lumii noastre: Xi Jinping și Kim Jong-Il, în care poporul se regăsește în întregul său și cu toate interesele reprezentate admirabil, în proporții de aproape 100%. Cine are curaj să-i conteste?
Cine a spus că democrația e „în criză”? Judecând după entuziasmul cu care toți tiranii, toți dictatorii, toți conducătorii cu „pumn de fier”, ca să nu mai vorbim despre netrebnicii și impostorii de pe planetă, se declară democrați, am spune că niciodată n-a dus-o mai bine și n-a fost apreciată într-o măsură atât de universală.
Ce-ar fi totuși să apară un politician (indiferent dacă la putere sau în opoziție) care să declare ritos: „Din moment ce toți oamenii aceia, precum Trump, Orbán, Erdoğan, Putin, Xi etc., sunt democrați, eu, unul, refuz să mă consider astfel”? Așa-i că ar avea succes? Așa-i că am simți o ușurare, când cineva ar îndrăzni să rupă consensul democratic universal? Însă, dacă ar avea succes, ar putea să capete susținere politică, să fie ales sau reales. N-ar fi atunci respectivul, care neagă că e democrat, ba a și fost ales din acest motiv, abia el democratul autentic? Situație cu adevărat confuză.
Așadar, cine azi este democrat? Și cine nu este? //
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 7
alin - 02-02-2024
Păi statul Israel nu este „unica democrație” din Orientu mejlociu? Statul tolerant și loberal - numai un pic apartheid, segregare, colonialism și masacre, dar nu foarte mari.
Răspundebeme - 01-29-2024
Intre timp, democratii adevarati, care nu abuzeaza de termenul democrat, de exemplu Annalena Charlotte Alma Baerbock, declara ca pe ei nu-i intereseaza ce gandesc si ce vor alegatorii, ei oricum vor sa ajute Ucraina cu armament...
Răspundemihai bahnareanu - 01-10-2024
Kim Jong Il e mort de mult. Poate Kim Jong Un. Eu am prins in facultate prin 1986 colegi cu Kim Ir Sen, inca in viata, pe reverul hainei. Unul era Pak Wang Ming si celalat O Song Bok.
RăspundeDinu Marcel - 01-10-2024
Se spune că Domnitorul Cuza a intrat într-o închisoare deghizat în condamnat. Acolo i-a întrebat pe cei întemnițați de ce se aflau acolo. Aproape toți au răspuns că sunt închiși datorită unei erori judiciare. Un singur bărbat a recunoscut că e întemnițat pe drept. După ce a părăsit închisoarea domnitorul a ordonat că vinovatul să fie eliberat, că nu cumva să îi corupă pe nevinovații aflați acolo.
RăspundeJoaquin Murieta - 01-09-2024
"Democrat" este un cuvant Grecesc care implica participarea cetatzenilor in treburile cetatzii (polis). "Republica" inseamna cam acelashi lucru in limba Latina cu deosebirea esentziala ca la Latini catatzenii nu participa direct ca la Greci ci prin intermediul senatorilor aleshi. Practic democratzia presupune ca cetatzenii stiu deja sa scrie shi citeasca, fara asta democratzia e posibila dar practic foarte greu de realizat. Folosind alfabetul Fenician, Grec shi Latin a fost destul de ushor sa invetzi multzi oameni sa scrie dar a fost foarte greu sa scrii folosind hieroglifele Egiptene sau Chineze deci acolo cei care stiau sa scrie erau o infima minoritate deci probabil cuvantul Grecesc "democrat" nu poate fi tradus in limba Chineza scrisa cu heroglife shi azi shi acolo "democratzia" a fost mereu doar pentru Mandarinii care stiau sa scrie. Stiind asta Mao Tze Dun de meserie invatzator a perfectzionat shi simplificat heroglifele astfel incat multzi Chinezi au invatzat sa scrie. Mao deci a facut democratzia Chineza posibila ceea ce s-a shi intamplat dupa moarte lui.
RăspundeAndronache Sorin - 01-09-2024
Domnule Andrei Cornea păi și la Partidul Comunist Român până la Revoluție se vorbea de principiul democrației din interior. Și de Centralismul democratic. Și la mine la Hațeg a fost până la alegerile locale trecute un primar Marcel Goia. A fost înainte de Revoluție ofițer la Miliția Economică, membru de partid, după Revoluție nu a fost epurat din Sistem, prin anii 1995va fost prins făcând contrabandă cu benzină, a fost mutat disciplinar la Poliție la Lupeni, apoi a ajuns comandant la Poliția Hațeg. A ieșit la pensie și a fost ales primar 2 mandate de electoratul hațegan. Pe listele P. N. L. Cu 3 luni înainte expirarea ultimului mandat pe lângă blocuri a oprit mașina când treceam pe aleea și-n-am amenințat să nu mai postez pe Facebook comentarii despre el și familia sa. Acum este la AUR și că candida din nou ca primar la Hațeg. Acesta mimează democrația. În realitate are atitudine de dictator.
RăspundeDG Ontelus - 01-09-2024
Dacă autocrați și dictatori instrumentalizează discursul democratic, în scopul legitimării puterii politice, uzurpate, de fapt, înseamnă că democrația e încă mai prețioasă decât știm și ne imaginăm, dar și că are o fragilitate ambiguă, permițând ipso facto deturnarea și răstălmăcirea. De altfel, atât forțele politice de extremă dreapta, cât și cele de extremă stânga, atunci când au exercitat efectiv puterea politică, în regimuri evident nedemocratice, s-au prevalat fără niciun scrupul de practicile și discursul cu iz aparent democratic, consolidându-și supremația și reducând la tăcere orice opoziție. Fenomenul e trist, dar mai răspândit decât ne-ar plăcea să credem, iar textul lui Andrei Cornea nu face decât să constate gravitatea și ironia amară a atâtor situații fără ieșire, practic, dat fiind faptul că de ani buni sute de milioane de oameni se află sub dominația unor indivizi cinici, care batjocoresc buna-credință și generozitatea cetățeniei democratice. Dar cea mai tristă situație se înregistrează în democrația-fanion, cea americană. În definitiv, de la dictatori și autocrați nu te poți aștepta decât să fie niște persoane degrabă de sânge nevinovat vărsătoare, spre a-l parafraza pe cronicarul moldav, însă decăderea cumplită a discursului și a practicilor democratice în S.U.A. nu te poate face decât melancolic, în cazul, desigur, în care nu te-ai născut deja cu acest regret fără motiv care e melancolia.
Răspunde