Despre inteligența artificială

Știm bine: fiecare progres în domeniul mijloacelor de comunicare și de consemnare a informațiilor a însemnat un pas înspre mărirea controlului unor autorități și intensificarea propagandei. Inventarea scrisului a permis apariția statelor, inclusiv a celor prădătoare, precum imperiul asirian. (Sute de inscripții asiriene nu vorbesc decât despre cuceriri și nimicirea orașelor străine, și înrobirea populațiilor.) Fără tipar n-ar fi fost posibil nici statul modern și nici războaiele lui, externe sau civile. Fără ziarul cu circulație națională, mobilizarea națiunilor, ba poate chiar conștiința de sine a națiunilor moderne ar fi fost greu de conceput. Ce să mai vorbim despre radio și televiziune! Cum ar fi putut ajunge națiunile, clasele, grupurile să fie mobilizate, divizate, îndoctrinate, în absența lor?

Măcar însă tăblița de lut, cartea tipărită, ziarul, vocea din radio, fața din micul ecran pretindeau că ne instruiesc, că ne învață și ne informează, dar nu și că gândesc în locul nostru. Ba chiar – pe drept sau pe nedrept –  afirmau uneori că, ajutați de ele, vom gândi mai bine singuri, „cu capul nostru”. Memoria, informația, imaginea, sunetele erau furnizate de mass-media clasice; dar „sfânta sfintelor” – gândirea – rămăsese încă monopolul omului. Se pare însă că „sfânta sfintelor” a fost profanată azi.

Odată cu primele „întrupări” publice ale IA, Bing și Chatbot GTP, suntem pe punctul să trecem la o nouă etapă de îndoctrinare: aceea în care „cineva” nu numai că memorizează pentru noi, dar, chipurile, și gândește pentru noi sau în locul nostru. Or, simpla pretenție că aceste instrumente sunt „inteligente” constituie o mare neînțelegere, dar grea de consecințe. În fapt, roboții respectivi nu sunt inteligenți în sensul propriu al cuvântului, deoarece nu „înțeleg” nimic (intelligere, lat: „a înțelege”). (Pentru ei, situațiile, faptele, informațiile n-au niciun sens, deoarece nu le produc emoții, bucurii, tristeți, frici, entuziasme, direct sau prin asociație.) Construiesc „în orb” după o sintaxă și un vocabular în care au fost instruiți, propoziții și fraze în baza a miliarde de informații de pe internet. Sensurile, bineînțeles, le scapă cu totul. Iar când întrebuințează informațiile pentru sinteze sau evaluări, reproduc cele mai comune „conserve de gândire”, formule banalizate, mărețe platitudini pe care le exprimă cu solemnitate academică. Pe de altă parte, în mod disimulat sunt părtinitoare, deoarece au fost învățate să se comporte astfel de algoritmii cu care au fost hrăniți.

Am făcut zilele trecute un mic test și i-am cerut lui Bing mai întâi o prezentare sintetică a războiului din Ucraina. Iată ce mi-a răspuns, pe scurt:

„Războiul din Ucraina este un conflict armat între Ucraina și Rusia, care a început în 2014 și s-a intensificat în 2022. Războiul este cauzat de interesele geopolitice și economice ale Rusiei în regiunea Mării Negre, de diferențele culturale și istorice între populația ucraineană și cea rusofonă și de lipsa de reforme politice și economice în Ucraina. Războiul a provocat zeci de mii de morți, milioane de refugiați și o criză de securitate în Europa”.

Rivalul său, Chatbot GTP, m-a servit cu un răspuns asemănător:

„Există mai multe motive pentru care Rusia a invadat Ucraina, inclusiv protejarea intereselor sale geopolitice în regiune, susținerea minorităților rusești din Ucraina, precum și pentru a-și demonstra puterea și influența în lumea în care se află în concurență cu alte puteri. Cu toate acestea, este important să menționăm că pozițiile și interpretările cu privire la această problemă sunt foarte diferite, iar discuțiile despre subiect rămân controversate”. Am mai insistat, schimbând puțin cerințele, și am obținut și răspunsuri mai lungi, dar în aceeași cheie vagă, aparent neutrală, în fapt falsificatoare.

 Observați că lipsește orice referire clară la imperialismul rus, la rolul personal al lui V. Putin. Nici măcar susținerea Occidentului nu e menționată. Războiul apare, cam la fel ca în discursurile lui Viktor Orbán sau, mai recent, Ron DeSantis (rivalul lui Trump la nominalizarea republicană), ca un conflict teritorial între slavi. Bing invocă în mod straniu, printre cauze, „lipsa de reforme” din Ucraina, dar nu și lipsa de democrație din Rusia. Cât despre Chatbot GTP, acesta parcă se scuză, afirmând că discuțiile despre subiect „rămân controversate”.

Părtinirea (bias-ul) prorusă e evidentă, abia firav camuflată sub pretenția echidistanței academice. Problema cea mai gravă însă mi se pare mie aceea că asemenea semi-adevăruri, omisiuni și platitudini apar – aici și în celelalte situații - sub eticheta generală a speciei „inteligență”, varietatea „artificială”. Așa cum există mătase artificială, cauciuc artificial, blană artificială, membre artificiale și atâtea altele, care reproduc destul de bine, uneori excelent, funcționalitatea corespondentelor naturale, iată că – ne-am putea gândi –  în aceeași serie de bune imitații, s-a adăugat și inteligența. Diferența este totuși uriașă: o blană artificială se apropie de aspectul, luciul și de protecția oferită de blana naturală. Funcțiile artificiului tind aici să le reproducă în fapt, nu doar aparent, pe cele naturale. Dar „inteligența artificială” nu e decât o imitație superficială, formală a celei naturale, fiind lipsită de ceea ce-i mai important pentru om: înțelegerea autentică a sensului lucrului, faptului, situației. Ea nu înțelege absolut nimic nici din războiul din Ucraina, nici din nimic altceva, pentru că, în ultimă instanță, nu-i pasă câtuși de puțin nici de ele, nici de altceva, nici de nimic, ci numai reproduce, asamblează, formatează la cerere gânduri și proceduri externe, concepute de altcineva.

Prestigiul acestei „inteligențe” stupide, dar savante este însă deja uriaș. Înaintea lui ne vom înclina, cum n-am făcut-o nici înaintea tiparului, a televizorului, nici măcar a lui Google. Mă tem că „cugetările” ei vor face legea și autoritatea în curând și că puțini dintre noi vom mai îndrăzni să crâcnim. Și ce bucurie pentru leneși, pentru semidocți, pentru mediocri, pentru plagiatori! Cu câtă vitejie și iresponsabilitate vor încerca ei să treacă drept „inteligenți” și „experți”, chiar dacă nu vor fi! Și mulți naivi îi vor crede, copleșiți de autoritatea prestigioasă a pretinsei „inteligențe” artificiale. Cât despre manipulatori, propagandiști și lideri politici, câte înlesniri în plus de aici înainte! Nici crunții regi asirieni, cu toți scribii lor, nu s-au simțit atât de atotputernici, de dumnezei, cum se vor simți aceștia! //