„Dictatura” Justiţiei

Focalizăm camerele pe Udrea cum intră sau iese din arest, țipă indignarea din alții, ori pe Vosganian care se unge cu mir sfânt, în loc să băgăm de seamă că războiul se apropie de noi dinspre Est, că UE se duce de râpă, că americanii sunt, ca întotdeauna, slabi și rușii, ca întotdeauna, tari!

Trăim de ceva vreme într-o „republică a procurorilor“, zice indignat președintele Se­natului, Călin Popescu-Tăriceanu. Și nu se poate spune că cel care scrisese faimosul „bilețel roz“ adresat lui Traian Băsescu nu prevăzuse situația! Ba mai rău, su­pra­li­ci­tează Bedros Horasangian, în Observator cultural (nr. 760), trăim într-o „dictatură a procurorilor“, care nu-i mai bună decât „regimul coloneilor“ din Grecia și cel al „generalilor“ din Argentina și care se va prăbuși la fel de lamentabil, prezice au­to­rul. În ce fel? ne întrebăm în treacăt. Vor fi oare arestați procurorii DNA în frunte cu Kövesi? Vor fi executați unul câte unul? Sau se va proceda soft, desființându-se prin le­ge DNA? Dacă ar fi ieșit Ponta președinte, așa ar fi fost. Dar zeii (citește „americanii“, spune teoria conspirativă a unui profesor de filosofie) au decis altfel, iar președintele Iohannis, din câte am înțeles, nu pare ostil acestei „dictaturi“. Dar mai este timp...

Deocamdată, în așteptarea unor măsuri ra­dicale de pedepsire, se înmulțesc vocile cri­tice la adresa acțiunilor justiției. Unii, pre­cum premierul, dau a înțelege că nu se mai fac achiziții publice, licitații și altele de acest fel, fiindcă prin ministere toți func­țio­narii sunt încremeniți de frică. Țara e blo­cată, în alți termeni, numai roțile DNA se învârt tot mai tare, strivind trupurile săr­manilor potențiali infractori. Care, zic di­verși, sunt oricum foarte prost plătiți și ast­fel sunt împinși de natură să întindă mâna la șpăgi. Focalizăm camerele pe Udrea cum intră sau iese din arest, țipă indignarea din alții, ori pe Vosganian care se unge cu mir sfânt, în loc să băgăm de seamă că războiul se apropie de noi dinspre Est, că UE se du­ce de râpă, că americanii sunt, ca în­tot­dea­u­na, slabi și rușii, ca întotdeauna, tari! Răz­boiul „româno-român“ continuă, de­ci­de sum­bru un general în rezervă, în timp ce țara e încercuită de dușmani. Dar tot scrii­torul Horasangian e cel mai explicit (nu-l costă prea mult, spre deosebire de Udrea, Ghiță sau Ponta): „Nu procurorii – câtă frun­ză și iarbă - sunt îndrituiți să pro­pu­nă un proiect de țară“. Nu, Doamne fe­reș­te, cum să fie un „proiect de țară“ va­la­bil o justiție egală pentru cei slabi și puternici, pentru cei mici și cei mari? Cum să fie un proiect de țară valabil faptul de a avea ministere, unde nimeni – de la ministru la funcționar - să nu mai ai­bă curajul să ia „comisioane“? Unde competiția între companii pentru pro­iecte din bani publici să fie „pe bu­ne“? Unde...

„Republica procurorilor“? Pardon, ju­de­cătorii sunt cei care arestează și nu oricum, ci chiar în temeiul legilor da­te de parlament. Drama e că legile au început, de un timp, să se aplice tu­turor. Asta n-a fost în „planul inițial“, vai nu! Miniștrii, directorii etc. sunt timizi? Dacă ar fi cinstiți, n-ar avea motive să pândească de după perdele mascații DNA. Sunt prost plătiți? În ra­port cu profesorii, cu medicii, cu asis­tentele, sunt generos plătiți. Iar dacă nu le ajunge, dacă alt vis au avut ei în minte cândva, nu-i obligă nimeni să fie ceea ce sunt. Să-și schimbe me­se­ria, că oricum majoritatea nu stră­lu­ceș­te prin competență, putere de mun­că și inspirație! Însă auzim prea mult „zornăit de cătușe“, se face abuz de arestări! ni se strigă. Totuși, ares­tările preventive se pare că au condus și conduc la delațiuni între complici, ușurând munca DNA, pe lângă că au – să nu se supere nimeni - și o va­loare educativă. Dacă ai învățat în fa­milie să furi, precum Cocoș junior, și Hrebenciuc junior, și Cosma junior, poate servește la ceva să vezi la te­le­vizor zilnic ce te așteaptă. S-au dus ga­ranțiile de pe vremuri! Nici să fii fra­te de președinte, ori cumnat de pre­mier, ori „șefa antimafie“ nu te mai ferește de arest!

Așa că trăiască „republica pro­cu­ro­rilor“ cu a lor „dictatură“ cu tot! Uni­ca certitudine. În rest, domnește con­fuzia: Băsescu, ne asigură unii, a făcut blat cu Ponta, chiar pe când se spur­cau mai tare unul pe altul; între timp, Udrea îl pâra pe Coldea la Maior ca să-l facă președinte pe Ponta, și nu pe Iohannis, iar ea să devină șefa opo­zi­ției. Acum Iohannis, zice-se, face blat cu Ponta, dar și cu Voiculescu, prin nu­mirea lui Hellvig la SRI. Prin toată această ceață de complicități și mi­zerie morală, când nu penală, nu mai deslușim aproape nimic. Așa că tot e bine dacă măcar auzim ceva, fie și „zornăitul cătușelor“!