DR.

Dr. Două litere urmate de un punct. La prima vedere, doar o prescurtare de la „doctor“, în ambele sensuri: cel special de „medic“, și cel mai general de „doctor“ într-o știință, posesor de doctorat. Ortografic, deci, dr. e o abreviere. La fel cum sunt și ing., acad., prof., conf., av., gen. Dar a te limita la ortografie do­vedește obtuzitate și super­ficialitate, căci la noi dr. în sensul de titlu științific, de­sigur, e cu mult mai mult decât o biată abreviere: e o mantră veritabilă pe care s-o mormăi zi și noapte, la prânz și seara, acasă și în public, precum hindușii pe sacrul „aum“, și pe care bineînțeles să ți-o agăți de toate cărțile de vizită, de toate e-mail-urile, de toate invitațiile, cu con­vin­gerea că te va proiecta pe un plan exis­tențial superior. Ești dr., înseamnă că joci pe tabelul principal! Prin comparație, av., prof. sau chiar acad. rămân numai abrevieri. Ce să mai spunem despre apro­ape penibilul ing.?

Nu-i bizar să vezi atâția oameni puternici, cu averi uriașe uneori, sau măcar con­si­derabile, posesori de vile, de mașini de lux, deveniți parlamentari, miniștri, pre­cum Oprea și Tobă, par­lamentari și chiar prim-mi­niștri, precum Ponta, într-atât de obsedați de un sim­plu dr.? Atât de obsedați, încât nu se mulțumesc nu­mai să-l dobândească, dar sunt dispuși să fraudeze prin plagiat oricât și ori­cum, numai ca să aibă dreptul la sacrul dr.

(Citesc că și Florentin Pandele, primarul orașului Voluntari și soțul probabilei pri­mărițe a Capitalei, a fost prins cu plagiatul unui dr. la Academia de Științe Militare. O noutate este că domnul în cauză mai avea un dr., luat cu puțin timp înainte. Nu știm dacă și primul dr. a fost plagiat, dar e probabil.)

Te întrebi așadar: „ce-i mână-n luptă?“. De ce au nevoie de doctorate domnii aceș­tia (sau doamnele)? Cum de nu pot trăi și fără ele, atunci când le au pe toate celelalte – lucruri foarte consistente: bani, pu­tere, influență și tot restul? Dar în­tre­barea nu-i bine pusă: ei n-au nevoie de doctorate, ci numai de dr. Faptul că pen­tru dr. este, teoretic, nevoie și de scrierea unei lucrări științifice, care cică mai tre­buie să fie și originală, rămâne un detaliu nesemnificativ. Dânșii vor dr. și atâta tot și numai noi facem confuzia între dr. și tot restul bucătăriei. De asta pentru ei plagiatul e ceva lipsit de importanță. O teză de doctorat poate fi plagiată, desigur, dar teza nu-i decât o etapă trecătoare; scopul e să existe un dr. Or, un dr. e nu­mai un dr. și toate dr.-urile sunt identice; nu se scriu la fel? Cum să le plagiezi?

Bine, dar de ce au nevoie totuși să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate? Sună mai respectabil numele moștenit de la părinți precedat de micul dr.? Desigur. Dar cred că mai e ceva, mai adânc în toate astea. Să ne concentrăm: banii poți să-i pierzi într-un proces sau ți-i confiscă ANAF; DNA te închide; electoratul, ne­recunoscător, te uită și nu te mai votează; din fotoliul de șef ești dat afară într-o bună zi ca ultimul câine. Azi ești (mi­nistru), mâine nu mai ești. Pe scurt, viața, așa cum știau și vechii poeți, e scurtă, fortuna târfă, prietenii oricând pregătiți să te toarne, paradisurile fiscale în declin. Odată Zeus te stropește din butoiul cu nenorociri și s-a terminat! Nimic nu du­rează, cu o excepție: micul, delicatul, dra­gul de dr. Căci dr. are o calitate uimitoare: e indestructibil. E un fleac să-l obții când cunoști pe cine trebuie; dar, dacă ți l-au dat o dată, nu ți-l mai ia nimeni, nici măcar o succesiune de miniștri ai Edu­cației, nici măcar un CNATDCU vechi sau nou, nici universitățile, nici Academia Română, nici Uniunea Europeană, nici NATO, nici ONU – și, mai ales, niciun fel de protest public, oricât de asezonat cu nume sonore! Toate trec – președinți, pre­mieri, miniștri, apă pe Dunăre, alegeri, pușcărie, scandaluri de presă – până și pietrele se mai tocesc. Pe dr. însă nimeni nu-l doboară, nimeni nu-l înlătură, ni­meni nu-l retrage, nimeni nu-l anulează. În veșnicia și stabilitatea lui, el e antidotul la curgerea universală. Heraclit bătrâne, ai dat-o rău în bară: nu panta rhei, nu toate curg. Căci iată, ceva tot rămâne: Dr.!