De același autor
Pentru Ponta, care vrea să devină în toamnă președinte, scopul suprem acum este să împiedice o unificare a forțelor de dreapta care să prezinte un unic candidat.
Cine a câștigat alegerile europarlamentare din România din 25 mai 2014? Și cine le-a pierdut? Luându-te după declarațiile șefilor de partide, din noaptea alegerilor, toți sunt victorioși. Astfel, Ponta s-a proclamat câștigător fiindcă USD (PSD+PC+UNPR) a ieșit cu mult cea mai puternică formațiune; Antonescu, fiindcă a rezistat în condiții grele „baronilor roșii“ – aliații de acum câteva luni; Udrea, fiindcă PMP, un partid nou, a trecut de pragul de 5%; Blaga, fiindcă PDL a luptat pe două fronturi. Și bineînțeles un mare câștigător pare a fi independentul Mircea Diaconu, care, după rezultatele parțiale, obține aproape 7%, un scor mai bun decât PMP și UDMR.
Dacă privim rezultatele însă din altă perspectivă, lucrurile nu stau atât de roz pentru nimeni: PSD cu aliații săi iese sub linia simbolică de 40% și mult sub ceea ce preziseseră exit-poll-urile, mereu favorabile PSD, dintr-un motiv pe care nu îl înțeleg. Pentru Ponta, care vrea să devină în toamnă președinte, scopul suprem acum este să împiedice o unificare a forțelor de dreapta care să prezinte un unic candidat. De aceea, i-a invitat imediat pe liberali să refacă USL, sperând să disloce acest partid în măsura posibilului.
Rezultatul lui Antonescu (14,86%) e mult sub limita de 20% pe care și-o impusese pentru a rămâne la conducerea PNL. Indiscutabil, el e un mare perdant. Se pare că a decis să demisioneze din fruntea partidului, ținându-și o promisiune mai veche. Dacă ar mai avea un dram de onoare, așa ar face.
Un alt mare perdant este Elena Udrea și, indirect, Traian Băsescu. (6,24% PMP). În pofida campaniei agresive (sau poate tocmai din cauza ei) conduse de Elena Udrea, PMP abia a reușit să se desprindă cu un procent și ceva peste prag. N-a făcut decât să extragă voturi de la PDL, n-a reușit nicio străpungere în teritoriul advers, n-a ajuns la un scor de două cifre, cum își propusese. Toată strategia lui Traian Băsescu de divizare a PDL, de impunere a d-nei Udrea drept președinte neoficial al PMP și candidat neoficial la alegerile prezidențiale s-a dovedit un eșec patent. Duelul prelungit cu Victor Ponta nu a ajutat partidul prezidențial. Dacă Udrea și Băsescu vor recunoaște ceva din toate astea, vom fi făcut un pas important înainte. Dacă...
Paradoxal, sosit nu mult sub liberali (12,26%), PDL al lui Blaga nu stă tocmai rău. Dacă n-ar fi existat hemoragia produsă de PMP, PDL ar fi fost în mod clar cel mai puternic partid de opoziție, mult peste PNL și ar fi dictat condițiile unei refaceri a Alianței D.A. fără Antonescu. Dacă...
Scorul luat de Mircea Diaconu pare uimitor. Înclin să cred că asupra lui s-au canalizat diferite opțiuni antisistem, de dezmăgiți din toate părțile. Iar dacă la Bruxelles va rămâne neafiliat, așa cum a anunțat, voturile respectivilor cetățeni vor fi fost complet pierdute.
O veste bună este căderea sub prag a PRM și a PPDD. Paradoxal, într-un moment de tendințe populiste și naționaliste în Europa, România pare o oază de politică moderată. Realitatea e destul de diferită, PSD absorbind cu abilitate (vezi sloganul de campanie „Mândri că suntem români“) destule tendințe naționaliste și populiste.
Întrebarea care se pune acum este, desigur: vor înțelege politicienii din dreapta ce s-a întâmplat? Va pricepe Elena Udrea că trebuie să abandoneze? Traian Băsescu – că sciziunea PDL a fost o eroare? Blaga – că numai o opoziție fermă la PSD poate revigora partidul și trezi electoratul? Mihai-Răzvan Ungureanu (cu o Forță Civică sub 3%) că orgoliul e o eroare în politică? Antonescu – că trădările succesive nu te fac credibil? Dacă da, au încă șansa să creeze o alianță și să desemneze pe o bază corectă un candidat unic care să lupte cu Ponta, măcar cu șanse, în condițiile unei participări care va fi mai mare. Dacă...
Deocamdată însă, avem o dreaptă răsfirată și bătută; sau, mai exact, bătută, fiindcă răsfirată.
