“Eminescu”

La toamna, cand vor incepe scolile, s-ar putea sa existe elevi care, intrebati despre Mihai Eminescu, sa spuna ca e unul care pune pe Internet stenogramele furate de la PSD. Sa nu ne suparam din cale-afara pe elevi sau pe dascalii lor. Cine stie - raspunsul respectiv ar putea vadi umor sau interes pentru viata politica, daca nu pentru literatura! Ma intreb totusi, fiind curios din fire, ce l-a determinat pe anonimul antipesedist - cine o fi el - sa aleaga numele poetului national drept camuflaj? La drept vorbind, daca tot era vorba de a alege nume de scriitori, de ce nu si-a zis “Caragiale”? Caci nu despre “Mai am un singur dor” (afara doar daca nu cel de a ramane la putere o eternitate) era vorba in dramoleta in curs, ci despre “stenograma pierduta”! Sau cumva anonimul s-a gandit la acel Eminescu manios pe politicieni din Scrisoarea a III-a? “Bulbucatii ochi de broasca” ii aminteau cumva de Adrian Nastase?
Daca, asadar, ramane un mister al gustului optiunea pentru “Mihai Eminescu”, semnificatia gestului e, in schimb, limpede: santajul. Acum, noi aici nu ii iubim pe pesedisti - si pe buna dreptate - si, pe de alta parte, stenogramele dezvaluie, cum nu se poate mai bine, cloaca moral-politica a fostului partid-stat, acelasi care acum, ajuns in opozitie, clameaza pe toate registrele marea sa ingrijorare pentru soarta plapandei democratii romane, sfasiate de “han-tatarul” Basescu. Totusi, ceva nu ne place aici. Si anume, probabila utilizare a santajului ca arma politica.
Mai intai, e greu de crezut in pura coincidenta dintre reaparitia temei stenogramelor, dintre faptul ca deputatul Aurelian Pavelescu reia plangerea penala privitoare la fraudarea alegerilor din 2004, angajamentul Aliantei de a-i schimba pe presedintii pesedisti ai Camerelor si vociferarile PSD-ului ca se va adresa forurilor europene pentru a se plange de incalcarea Constitutiei sau ca va intra in greva parlamentara. Nu-i lucru curat! Pe de alta parte, nu cred ca se va putea dovedi vreodata autenticitatea stenogramelor, desi ele sunt probabil autentice; apoi, chiar daca ea ar putea fi dovedita in tribunal, nu cred ca se va putea dovedi vreodata ca Rodica Stanoiu & Co. au actionat efectiv in sensul spuselor respective - caci numai asa ceva ar putea constitui un fapt penal. In schimb, inregistrarea sau publicarea neautorizata a unor discutii ale unui partid politic ar putea constitui un caz penal, iar “Mihai Eminescu” ar putea ajunge, daca nu chiar in “doua temniti large”, atunci macar intr-una singura. Ipotetic. Dar nu cazul penal e aici important, ci discreditarea politica a PSD-ului si mai ales a lui Adrian Nastase. Iar pentru asta, “Eminescu” pe Internet a navigat manusa.
Asadar, se pare ca “baietii buni” i-au prins la stramtoare pe “baietii rai”: “Aha - le zic ei - vreti scandal la Europa? Va dam noi scandal, sa vada Europa cat de democrati sunteti! Mai bine acceptati in liniste schimbarea presedintilor Camerelor, ca, de nu..., la stenograme!”.
Si chiar daca “Eminescu” nu are nici o legatura cu actuala putere, adevarul este ca schimbarea regulamentelor Camerelor in timpul legislaturii ramane un act dubios constitutional. Oricat nu i-am iubi pe d-nii Nastase si Vacaroiu, trebuie s-o recunoastem. Singurul mod impecabil politic si moral de a-i fi schimbat erau alegerile anticipate. A le fi ratat inseamna, deja, si va insemna tot mai mult infundarea in mlastina imunda a tocmelilor de culise, a santajelor, a scandalurilor de presa, a tergiversarilor, a neputintelor, a compromisurilor nevrednice de o putere care s-a intitulat semet “Dreptate si Adevar”. Mai inseamna si a amplifica sentimentul neplacut ca legile la noi nu au alta finalitate decat sa favorizeze pe cineva si sa dea in branci pe altcineva. Adica a face exact ca “baietii rai”! Ma tem ca, pana la urma, unii il vor cita nu numai pe “Eminescu” (internetistul), ci si pe Eminescu (poetul): “Au de patrie, virtute nu vorbeste liberalul/De ai crede ca viata-i e curata ca cristalul?”.