Epistolarul dezastrului

În fapt, nu-i niciun plan, nicăieri. Sunt numai vise deșarte, orgolii rănite, aroganță, resentimente vechi și noi; vin întovărășite uneori de lipsă de cultură, alteori de lipsă de inteligență, alteori de lipsă de caracter, alteori de lipsă de moderație.

În timp ce Guvernul Ponta modifică la repezeală Legea educației prin ordonanță de urgență, cu sco­pul evident de a promova mediocritatea, ba chiar impostura, sub pretextul populist că se îm­po­tri­vește așa-zisei „jungle“ din învățământ, în timp ce același Guvern Ponta are intenția să mărească impozitele pe proprietate în stil pur socialist, șeful aces­tui guvern, Victor Ponta, rămâne prezi­den­ția­bi­lul cu cele mai mari șanse, în pofida faptului că are atâtea cusururi. Și pe bună dreptate rămâne, dacă ne uităm la ce face așa-zisa „dreaptă“. Ce anu­me?

Luptă? Nu prea. Se unește? Cam șovăitor, parțial și nu foarte convingător. A găsit deja un unic pre­zi­dențiabil cu patru luni înainte de alegeri? Aș! Abundă în candidați: Johannis, Predoiu, ba și An­to­nescu redivivus, Cristian Diaconescu, eternul per­dant, MRU, alt perdant (etern?) și mă tem că am scăpat pe cineva. Da, i-am scăpat pe cei care nu candidează, dar trag sforile: Udrea, Blaga, An­to­nes­cu și supremul necandidat în eternă campanie – Băsescu. Și ce fac unii dintre aceștia? Își scriu scri­sori. Sau pun pe alții să le scrie. Sau răspund scri­sorilor prin alte scrisori ori prin interviuri, sau pu­nându-i pe mărunți amploaiați s-o facă. Ceea ce răzbate din tot acest vacarm epistolar-mediatic e acrimonia, resentimentul și orbirea. Oamenii aceș­tia își aplică lovituri de pedeapsă unii altora, voind să ne arate, fiecare în parte, că au dreptate; în fapt, indiferent de detalii, toți sunt în fals și au ochii legați și urechile astupate: nu văd, nu aud cum trece pe lângă ei istoria. Nu pricep cum, încet-încet, sunt trimiși cu toții în irelevanță și ab­sur­ditate. Marea întrebare a „reginei“: „Oglindă-oglin­joară, cine-i cel mai băsist din țară?“ nu in­te­resează imensa majoritate a electoratului. „Albă-ca-Zăpada“ s-a născut, ce-i drept, dar e pe punctul să expire. Disputa între cei care la ul­ti­me­le alegeri au luat 6% și cei care au luat 2% nu mai are nicio valoare. Și un partid, și celălalt se apropie rapid de statutul insignifianței.

Disputa fundamentală dintre „dreapta-dreaptă“ care a luptat împotriva puciului din 2012 și „dreapta-stângă“ care l-a promovat e acum o ches­tiune de colocviu de politologie și istorie, nu de campanie electorală. Se fac compromisuri? Da, dar trebuie distins între ele: între cel hidos, al PNL cu PSD, și cel onorabil, de acum, al PNL cu PDL. Cei care nu văd asta, radicalii, să predice de la amvon, nu să dea direcții politice. Pe de altă parte, a-i cere lui Băsescu „să nu facă nimic“, cum s-a ex­primat MRU, reprezintă o mare inabilitate. A-l de­clara pe Blaga „geambaș“, fiindcă ar fi con­vo­cat, chipurile, în 2012 Senatul în sesiunea care l-a destituit pe el însuși, cum a declarat Băsescu, e o manipulare grosieră. Așadar, punând totul cap-la-cap, ce aflăm din corespondența încrucișată din ul­ti­mul timp? Că Blaga e „geambaș“, MRU „frip­tu­rist“, Udrea „face liste generoase de trădători“ etc. Iar puțin mai departe, Johannis și An­to­nescu se pre­gă­tesc, deocamdată fără co­res­pon­dență, să se cani­ba­li­ze­ze reciproc, de­oa­rece al doilea nu se poate con­so­la cu un rol secund. Și Băsescu? Băsescu s-a gândit, pro­babil, că e cazul să inoveze în vechiul și bine­cu­­nos­cutul dicton roman „divide et im­pera“. Nu mai divide ca să învingă, ci ca să piardă – să se piardă pe el însuși și pe noi cu el, prăpădindu-și propria moștenire politică.

Unii, în încercarea de a explica inexplicabilul, s-au gândit chiar la o conspirație: Băsescu e în alianță se­cretă cu Ponta, pentru a distruge „fuziunea“ drep­tei, astfel încât, după alegeri, să preia conducerea opoziției. Aiu­reli! În fapt, nu-i niciun plan, nicăieri. Sunt numai vise deșarte, orgolii rănite, aroganță, resentimente vechi și noi; vin întovărășite uneori de lipsă de cultură, alteori de lipsă de inteligență, alteori de lipsă de caracter, alteori de lipsă de mo­de­rație. Iar acolo unde mai lucește o rază de rațio­na­li­ta­te, precum în proiectul unirii PNL-PDL, se fac efor­turi, din interior sau exterior, pentru a o stinge.

Iar Ponta plagiatorul, care numește „lege a junglei“ o biată tentativă de a da calitate în educație, ne va fi pe cinci ani președinte. //