De același autor
Credeam ca aveam chiar si cheia portii in cauza!
Lumea era simpla si avea desenate contururi clare: "ei" reprezentau raul, erau neocomunisti, securisti, antireformisti; "noi" formam trupul inca plapand al democratiei. "Ei" urau economia de piata, mimau privatizarea, noi o doream (fara s-o pricepem, dar cu atat mai mult o doream). "Ei" formau "patrulaterul rosu", stateau in banca si in guvern cu extremistii, nationalistii, antimaghiarii, antisemitii; "noi" stateam in picioare, dar de partea noastra erau Occidentul, drepturile omului, economia de piata, ungurii, evreii, societatea civila, presa independenta si neaparat Dumnezeu.
De fapt, problema e ca, de o buna bucata de vreme, nici "noi", nici "ei" nu mai existam.
Astfel, cand, dupa ezitari si nenumarate lasitati, CNA decide in fine, aplicand legea care interzice propaganda sovina, extremista, antisemita, sa retraga licenta postului OTV, se gasesc voci energice de la "noi" care sa protesteze, sa ia apararea lui Dan Diaconescu in direct, sa invoce libertatea de expresie, drepturile omului, democratia etc. Caci nu ma refer, bineinteles, la supararea lui Adrian Paunescu, bardul ceausist, devenit, in democratie si prin noul PSD, presedintele Comisiei de cultura a Senatului, pentru care odata cu inchiderea OTV "s-a stins o lumina"; nu am in vedere nici indignarea histrionica a lui George Pruteanu. Si, bineinteles, in mod normal n-as sti cum sa rad mai bine cand aflu ca, urmare a tragicului eveniment, PRM a introdus motiunea Democratia in pericol. Dar azi nici sa razi nu-ti mai vine ca altadata!
Caci am ajuns sa vedem (la Marius Tuca Show) combatand laolalta contra CNA-ului "vandut puterii" si a guvernului ticalos si tiranic atat pe reprezentantele organizatiilor pentru apararea drepturilor omului (d-na Manuela Stefanescu de la Comitetul Helsinki, si d-na Avadanei de la Centrul pentru Jurnalism Independent), cat si pe senatorul Paunescu Adrian si pe senatorul Dragomir Dumitru, fostul patron al lui Atac la persoana.
Argumente juridice otioase, supozitii, comunicate de presa, paralogisme ale aparatorilor naturali ai democratiei liberale sustineau vorbirea incoerenta, rastita, brutala a cunoscutului "om de fotbal". Pe scurt, APADOR-CH si "Corleone" - iata primii doi cavaleri ai libertatii de expresie in Romania! Nu va pare ceva nepotrivit, ceva chiar indecent aici?
Dar - se va spune - drepturile omului trebuie respectate, indiferent de subiectul lor. Nu ne plac OTV, Dan Diaconescu, Vadim etc., de acord, totusi libertatea lor de expresie nu intra in discutie! Ba intra, caci legea interzice abuzul de ea. Nu stiu ca organizatiile pentru apararea drepturilor omului si ca atatia alti democrati priceputi sa fi protestat mai viguros fata de continutul declaratiilor, al articolelor defaimatoare din Romania Mare sau de la OTV, pentru a nu mai vorbi despre alte publicatii. Nu-mi amintesc de indignarea lor dinaintea maldarelor de carti rasiste si antisemite de pe tarabele bulevardelor bucurestene.
Nu stiu sa fi protestat la aparitia, sub egida unei institutii a Academiei Romane, a volumului Nationalistul. Nu-mi amintesc sa fi luat apararea oamenilor batjocoriti prin OTV, fie ei politicieni sau nu, si sa fi criticat CNA-ul ca sta pasiv. Si mai ales nu inteleg de ce acum, cand "s-a stins lumina OTV", declama numai ca asa o grozavie "nu s-a mai intamplat decat in Rusia"!
Desigur ca nu s-a intamplat! Si asta nu fiindca Romania ar fi deja "o tiranie ca-n Rusia", ci fiindca limbajul otevist nu s-ar putea exprima nici un minut, la nici un post TV, in Europa Occidentala. In materie de vocabular, nimeni, nici macar Jean-Marie le Pen (pentru ca sa nu mai vorbim despre Haider) nu-i ajunge lui Vadim Tudor nici pana la genunchi. Dar oare sa nu fi stiut viguroasele noastre ONG-uri ca in Germania si Franta este interzisa prin lege pana si punerea publica in discutie a Holocaustului? Oare de ce Roger Garaudy si-a publicat nestingherit cartea in Romania, dupa ce ea fusese interzisa in Franta?
Iar apoi "pe acolo" exista acea frana postmoderna, pe care intelectualul roman o detesta din rarunchi: "corectitudinea politica". Nu-i ignor primejdiile si exagerarile, dar la noi ea este nonsalant dispretuita chiar si in sensul ei minimal: ca nu ai voie sa te legi de rasa, religia, sexul, orientarea sexuala a adversarului. Or, in Romania, se considera ca audienta buna sau satisfacatoare justifica in mod democratic orice ignominie, orice sudalma, orice defulare care batjocoreste pe cineva pentru rasa, sex, orientare sexuala sau pentru vreun defect fizic. Ba chiar unii numesc asta "adevar"! Sa facem bascalie impreuna sau sa injuram impreuna - cam intre aceste repere alearga libertatea cuvantului la noi la TV in anumite emisiuni "populare"! Cum sa-i refuzam plebei "circenses", cand in loc de "panem" nu avem decat "cornul cu laptele" pentru scolarii mici?
Dar daca - se intreaba ingrijorati unii - decizia CNA a fost inspirata politic? Ei si ce daca a fost inspirata politic? Oare o democratie nu are dreptul sa se apere impotriva celor ce o contesta si cer pe fata o "dictatura sanatoasa"? Trebuie sa fim toleranti cu cei intoleranti? Precum capitalistii lui Lenin, ne vom face singuri latul cu care inamicii libertatii ne vor spanzura? Sa ne pierdem in delicatese de jurisprudenta media cu cei care in mod evident nu le vor respecta niciodata, daca vor avea puterea? Se poate practica jocul delicat al democratiei liberale cu cel care respecta regulile numai cand castiga? Vorba apologului budist: cand un om e ranit de o sageata, nu te intrebi care a fost casta arcasului, ci extragi sageata!
In fine, am am auzit-o si pe asta: "s-a creat un precedent periculos"! Dar daca CNA nu actiona, nu se crea - mai exact, nu se repeta a n-a oara - un alt precedent periculos: a nu face nimic, a legitima prin inactiune extremismul si ura, a consimti la incalcarea legilor, a Constitutiei, a fi complice la insultarea unui ambasador al Statelor Unite? Cel mult, intr-o dezbatere rezonabila, se puteau pune fata in fata cele doua precedente si cantarita greutatea lor relativa; dar nu s-a facut aproape nimic de acest fel. In schimb, cele cateva voci lucide (Cornel Nistorescu, Gabriela Adamesteanu, Mircea Vasilescu) au fost ingropate sub vacarmul protestelor organizatiilor pentru apararea drepturilor omului. Sa nu mai vorbim despre indiferenta, generalizata aproape, a intelectualului roman, care inca mai crede ca nu-i de "bon ton" sa iei apararea unei masuri, oricare ar fi ea, a guvernarii lui Ion Iliescu, pe care el l-a huiduit cu nesat, in "epoca de argint", in Piata Universitatii.
Asa ca acum, cand se va discuta motiunea Democratia in pericol, PRM va avea o legitimitate democratica beton la care nici nu putea indrazni sa viseze: comunicatele APADOR-CH si ale altor organizatii cu profil similar. Ce lovitura de imagine! Ce succes mediatic! Si cine va mai putea indrazni sa sustina ca PRM nu-i un colos al democratiei?
Traim, intr-adevar, intr-o lume ciudata in care nimic nu mai e cum a fost - nici "noi", nici "ei". Noile aliante: "Corleone" si APADOR-CH. Adrian Paunescu si Radu F. Alexandru. Vadim si drepturile omului. Si de partea cealalta, Iliescu (care "a invatat la rusi") si NATO.
Apropo: cine ar fi zis, de pilda ca, la ora intrarii noastre in NATO, vor fi jurnalisti importanti care vor marai si vor compara SUA cu URSS? Dar e chiar atat de neobisnuita o astfel de comparatie in Romania, cand chiar in Germania, ministrul Justitiei il alatura pe Hitler nu lui Saddam Husein sau mollahului Omar, ci lui George Bush! Doamna ministru si-a dat demisia, ce-i drept, dar partidul ei (Verzii) a revenit in tromba la guvernare! Cu adevarat, suntem in epoca "de bronz", ori "de tinichea", ori de ce-o mai fi...
