De același autor
Așa va să zică: au și antivacciniștii martirul lor – sau aproape, Hristosul lor – sau aproape, Spartacusul lor – sau aproape – care luptă pentru „libertatea popoarelor mici”, împotriva imperialismului celor mari, fie și situați la antipozi: e, desigur, vorba despre campionul de tenis sârb Novak Djokovici, dacă e să-l vedem așa cum ni l-au prezentat familia și apropiații săi. Până una alta, a stat într-un hotel pentru imigranți și a mâncat din strachina cu care aceștia sunt serviți. Câtă dramă! În final, justiția a vorbit: judecătorul australian a decis în favoarea lui Djokovici (considerând valabile actele sale medicale care arătau că acesta a avut de curând Covid). Caz închis? Vom vedea.
Întrebarea nu este dacă „Nole” a fost, sau nu, trecut recent prin boală (are acte), dacă e sau nu antivaccinist (așa cum e evident că este), nici dacă guvernul australian a luat sau nu măsuri excesiv de restrictive (poate că a luat, dar nu sunt în măsură să judec), ci numai atât: are un mare campion drepturi speciale? Unii așa cred și au cerut imperios să se facă o excepție. De exemplu, Mihai Neamțu, care întreba retoric deunăzi: „Sau vi se pare că orice lege «este obligatorie» doar pentru că e tipărită pe o bucată de hârtie?”. Dacă ai îndrăzni să-l contrazici pe cunoscutul publicist și teolog, spunând că da și că, din întâmplare, orice lege a fost și este tipărită pe o bucată de hârtie, te plesnește argumentul „forte”: „Înlănțuirea sclavilor aborigeni de către australieni n-a fost și ea «imperativă»? Aoleo! Djokovici – sclav înlănțuit sau aproape? Trăim în era comparațiilor nepotrivite, absurde.
Or, dacă pentru un as al tenisului se face o excepție, de ce nu și pentru un mare fotbalist? De ce nu și pentru un boxer de mare clasă? De ce nu și pentru un cântăreț celebru? Ce să mai vorbim despre oamenii foarte bogați sau politicienii de frunte! Și așa, din excepție în excepție, e ușor de desființat legea, care, cu adevărat, nu va mai avea decât valoarea hârtiei pe care e tipărită. Pentru că virusul, din păcate, e foarte democratic și infectează în mod egal pe toți – celebri sau obscuri, bogați sau săraci, patrioți sau globaliști – nici măsurile nu pot admite excepții în care să conteze celebritatea sau valoarea. Iar a acuza Australia de mârșăvie, de invidie ascunsă, a traduce întâmplarea în culori biblice sau ideologice, de „luptă pentru libertate” e o enormitate.
Dar pasul către enormități se face ușor în zilele noastre, când antivacciniștii de pretutindeni se pare că au descoperit că îndemnând oamenii să nu se vaccineze anti-Covid și prostindu-i cu tot felul de spaime ridicole, în fapt luptă pentru libertate, drepturi și democrație, împotriva noii terori medicalo-liberalo-globaliste. //
