Exagerarea fara limite

O foarte veche, si adesea eficienta strategie de polemica intelectuala este exagerarea fara limite: intr-o lume unde predomina griurile, este satisfacator, esteticeste vorbind, sa spargi obisnuintele prin cateva culori tipatoare.  Apoi, la intelectuali, dintotdeauna obsedati de sistem si de "ideile clare si distincte", au trecere formulele radicale, contrastele puternice, caracterizarile fara echivoc. Da, echivocul, "grisaille"-ul, nuanta, iata lucrurile de care intelectualii se tem mai mult decat de Diavol, deoarece ele nu se supun sistematizarii, asa cum, dimpotriva, ei indragesc contestatia radicala, batjocura aruncata semet oamenilor practici! Macar insa, in trecut, asemenea gusturi prea "tari" se plateau: Socrate a fost servit cu cucuta, Spinoza a fost excomunicat si a supravietuit numai prin bunavointa unui carmuitor luminat, Descartes a trebuit sa fuga din Franta, Soljenitin a fost exilat din URSS, ba chiar autorul nostru, Tamás Gáspár Miklós Gáspár Miklós, a trebuit sa paraseasca România lui Ceausescu. Astazi insa, chiar si in Europa noastra de Est, constestatia a devenit permisa, ba chiar trendy, ceea ce nu-i tocmai rau. Insa noua impunitate costa si riscul ei nu poate fi compensat decat prin recursul cat mai strict la adevar. Altminteri, cand proclama un "j’accuse", in care nici el nu mai crede in fapt, intelectualul transforma si libertatea, si adevarul, si pe sine insusi intr-un mare moft.

Neadevarul - iata ce caracterizeaza in mare articolul lui Tamás Gáspár Miklós Gáspár Miklós - adica dispretul total pentru capacitatea cititorului sau din România, Ungaria, Polonia etc. de a confrunta spusele sale cu faptele, un refuz sfidator de a trata lucrurile in teritoriul macar al plauzibilului si al rezonabilului. Dar pentru unii "maitres penseurs", rezonabilul a devenit o gafa etica, daca nu cel putin stilistica! Ce altceva poti spune, daca, chiar in deschiderea unui pamflet intitulat la modul academic, Noua criza a Europei de Est, citesti ca "s-a reusit eviscerarea economiei Europei de Est", anume, de marele si rapacele capital occidental? Cand afli ca liberalizarea si deregularizarea n-au produs decat un camp de "ruine", unde abunda mizeria, somajul si toate "eternele racile" ale capitalismului monopolist, "denuntate" pe rand de Lenin, Stalin, Mao, Trotki si Dumitru Popescu etc.? Unde suntem, si mai ales in ce moment? In 1984, 1994 sau in 2007? Ce fel de economie, in fond, a fost "eviscerata"? Una de mare succes, prospera, eficienta, "o versiune a statului bunastarii in extrem de multe privinte", cum sustine autorul nostru, fost dizident? Sa fim seriosi! Abia daca fanaticii ceausisti ai lui C.V. Tudor mai bocesc dupa "marile realizari" ale fostului regim!

Si apoi unde am ajuns? Intr-o catastrofa - clameaza Tamás Gáspár Miklós nestingherit de fapte: asistam la "excluderea celor distrusi prin demolarea sistemului institutiilor sociale (Sozialabbau) ale statului national, unicul garant al solidaritatii si al coeziunii nationale"; apoi la boala, scurtarea sperantei de viata, declin demografic, emigrare, secte religioase, atitudine de refuz a noilor generatii etc. Inclin sa cred, cel putin in ceea ce priveste România, ca Tamás Gáspár Miklós Gáspár Miklós nu face decat sa studieze discursurile PRM si ca isi completeaza informatiile de la Dan Diaconescu in Direct!

Cum altminteri poate el sa ignore o realitate care ii contrazice afirmatiile la aproape fiecare pas: de unde vine cresterea economica puternica in intreaga Europa de Est, inclusiv in România? Din "eviscerarea" comunismului si din libera initiativa, spunem noi, dar nu si filosoful nostru, ajuns la stanga stangii. Speranta de viata e in scadere? In România cel putin, dupa o scadere semnificativa in anii ‘90, acum e in crestere. Ce e cu bolile? Desigur morbiditatea e la un nivel ridicat fata de Occident, dar cum explicam cresterea vertiginoasa a numarului de farmacii in orase, daca nu prin faptul ca tot mai multi oameni isi ingrijesc mai bine sanatatea decat pe vremea cand "pantecul comunismului" era intact? Declin demografic? O caracteristica a intregii Europe Occidentale. Somajul - in majoritatea Europei de Est - redus la un minimum, creand mari incurcaturi intreprinzatorilor. Emigratia in Europa de Vest? Desigur, are si parti negative, dar aici se cer facute mai multe amendamente: departe de a fi catastrofa pe care o anunta Tamás Gáspár Miklós si inca cativa, emigratia deocamdata a adus multi bani in tara, a stimulat masiv construirea de locuinte in zonele rurale, adica cresterea economica, a incurajat cresterea productivitatii (forta de munca disponibila fiind "rara", se cere mai eficient folosita), a ridicat nivelul de civilizatie al unei anumite populatii rurale, a redus ponderea acesteia in viata politica interna, slabind stanga postcomunista care e PSD.

In plus, cum poti sa sustii institutiile liberale si sa fii un partizan al libertatii, precum pretinde ca e autorul maghiar, criticand in acelasi timp atat de vehement emigratia? Ce ar trebui sa faca autoritatile române, daca l-ar lua pe Tamás Gáspár Miklós Gáspár Miklós drept expert? Fie sa ridice imediat salariile cu 70-100%, ceea ce, economic, e imposibil, fie sa reintroduca restrictiile fostului regim la obtinerea pasaportului, iesind din UE. Din nou, PRM ar cadea de acord, poate, cu "liberalul" autor!

Tot de acord ar fi PRM si atunci cand Tamás Gáspár Miklós critica institutiile internationale - Banca Mondiala, Uniunea Europeana etc. - considerand, in spiritul celui mai obtuz "antiglobalism", ca aceasta evolutie e parte a "asaltului impotriva institutiilor democratice"? Poate in Marea Britanie sau in Olanda sa aiba o urma de adevar teza, dar la noi, in Bulgaria, in Ungaria? Sa fim seriosi: ce ar fi fost celebrele in toata lumea democratii româneasca, ungureasca sau bulgareasca fara institutiile europene care sa ceara de-a lungul anilor reforme, sa le supravegheze, sa oblige guvernele sa se conformeze unor standarde internationale?

De fapt, daca ma refer numai la România, niciodata in istoria moderna a tarii nu ne-am aflat intr-o situatie mai buna, din aproape toate punctele de vedere. Niciodata, repet, niciodata (nici in interbelic, nici in secolul XIX) dezvoltarea vizibila si solida a economiei, cresterea masiva a investitiilor, ridicarea treptata, dar vizibila a nivelului de trai nu au fost, ca in acesti ani, insotite de lagirea continua si sistematica a libertatilor, dar si de o securitate externa aproape fara cusur; niciodata nu am mai avut de a face cu o integrare europeana de care sa profite, in diferite moduri, o mai mare parte a populatiei. Nu inseamna deloc ca suntem in Paradis: dimpotriva, marile probleme - coruptia, incompetentele clasei politice, inegalitatile, poluarea, cultura derizoriului, dificultatile tinerelor generatii, urbanizarea haotica etc. - raman provocari de seama si anevoie de solutionat. Dar nici apocalipsa nu e pentru maine. Totusi "gata, s-a terminat - exclama nervos Tamás Gáspár Miklós - se pot trage obloanele", sugerand ca urmeaza o mare revolta. Unde anume? Caci sigur nu in România, unde hipermarketurile (al caror numar creste necontenit) dau pe dinafara de cumparatori si produse, unde numarul de masini in crestere ametitoare gatuie circulatia, unde isteria plecarii si a sosirii din concedii a ajuns o obsesie - consumista, vai!

"Asaltul impotriva democratiei parlamentare" ar avea, asadar, ca prim pilon institutiile europene si birocratia europeana. Cel de-al doilea, inca si mai sinistru, dupa Tamás Gáspár Miklós, se numeste, in România, Traian Basescu si un grup de intelectuali care il sustin: "Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Mircea Cartarescu - tind spre crearea unei majoritati prezidentiale transpartinice si a unei miscari corporatiste situate deasupra partidelor (aliindu-si aici fenomenul «dictaturii regale» transpartinice a lui Carol al II-lea, frontul renasterii nationale si «cercurile civile» din Ungaria, care de altfel, la noi, au cam sucombat, de ani de zile nu se mai aude de ele), sustin ideea unei noi republici si a unei noi constituante, iar in privinta noii Constitutii necesitatea referendumului (ceea ce ne duce cu gândul la gemenii Kaczynski, la «descalecatorii» de extrema dreapta din Piata Kossuth si la metodele plebiscitaro-populiste ale lui Hugo Chavez, in acelasi timp)."

Aiureli sau eventual, propaganda pesedista reciclata si revanduta credulilor din strainatate! Daca la referendum a existat o majoritate "transpartinica", ea nu a fost decat expresia unui larg sentiment de indignare impotriva unei coalitii abnorme, PRM, PSD, UDMR si PNL. De unde "Carol al II-lea", de unde "frontul renasterii nationale" si corporatism azi, in Romania? Prin ce seamana "intelectualii lui Basescu" cu huliganii de extrema dreapta din Budapesta? Ce fel de afirmatii antidemocratice li se pot atribui cu adevarat? N-am auzit ca manualul lui Mihail Manoilescu sa serveasca drept ghid Comisiei Europene si lui Franco Frattini! Seamana Basescu cu Chavez, prietenul lui Putin, Ahmadinejad si Castro, care nu mai respecta demult nici o Constitutie?

Cat despre discutiile intelectualilor despre "o noua republica", ce au ele nedemocratic? Ca se doreste o clarificare in prerogativele Executivului? Ca "republica a II-a", opera lui Iliescu si Iorgovan, e imprecisa, permite abuzuri, creeaza incertitudini si dificultati majore, nu o contesta azi, pe fata, aproape nimeni. "Necesitatea referendumului" e o aventura autoritara? Tamás Gáspár Miklós vorbeste, fara sa stie ca aceasta necesitate e prevazuta chiar in Constitutia actuala, in cateva cazuri bine precizate si altele mai vagi. "Agitatia impotriva «partidelor» si a «parlamentului culpabil» este asurzitoare" - mai scrie filosoful nostru. Unde surzim, la Antenele lui Voiculescu? La TVR1, controlat de PNL si PSD? Poate la Realitatea cu 5% audienta - adica agitatia e abia mai audibila decat o soapta de amor!

In fine - mai zice Tamás Gáspár Miklós - daca reactiunea aceasta contra democratiei are niste nasi sus-pusi, acestia sunt neaparat dreapta europeana de azi, adica "monstrul intunecatei reactiuni, Nicolas Sarkozy, si aparent agreabila nulitate politica, Angela Merkel... care sunt niste politicieni de dreapta... si reprezinta autoritatea impotriva libertatii, iar asta este o cumpana a apelor, decisiva de vreo patru sute de ani, punct." Nici tovarasul Jdanov nu s-ar fi exprimat mai plastic, mai elocvent! Trebuie sa intelegem de aici, implicit, ca tovarasul mai sus amintit, ori unii insi celebri, pe nume Robespierre, Lenin, Walter Ulbricht ori Brejnev au reprezentat "libertatea contra autoritatii", deoarece erau de partea cealalta a "cumpenei apelor"?

Ce sa mai spunem de povestea cu "evreul sefard, Sarkozy, de origine jumatate maghiara, jumatate albaneza" care, chipurile, nu ar fi ajuns presedintele republicii, daca nu ar fi fost "mai ‘68"! Cata nerecunostinta pe Sarko! Cum sa trimiti tu, fiu de imigrant, trupele de politie impotriva altor fii de imigranti, care din intamplare incendiaza euforici masini si scoli la periferiile Parisului, atunci cand printre raniti sau arestati s-ar putea afla insusi viitorul presedinte al republicii? Sau viitorul Mare Muftiu al Parisului? Sau viitorul calif? Progresul omenirii la discretia batausilor lui Sarkozy? Jos cu el!

…Pe de alta parte, "evreul askenaz", Léon Blum, a fost presedintele Consiliului de ministri al Frantei cu mult inainte de "mai ‘68" - asta ca sa reamintim istoria cui o uita de buna voie, punct. Fara "de la capat".