De același autor
Oamenii politici sunt obsedați de sondajele de opinie, până la punctul în care ajung să decidă prea des în funcție de ce le spun ele, ba chiar în funcție de ce se așteaptă să le spună. În loc de instrumente de cunoaștere, sondajele devin adeseori un fel de oracole. În acest fel, politicienii își abandonează rolul lor de a ghida și de a inspira societatea. Dimpotrivă, capriciile de moment ale societății sau ale unei părți a acesteia ajung să-i ghideze pe politicieni. Ei acționează într-un sens sau în altul nu în funcție de ceea ce cred în mod rezonabil și informat că este interesul public general, ci în funcție de ceea ce le spun sondajele de opinie la un moment dat că doresc anumite grupuri. Și încă le-am mai afla o scuză omenească, când faptul de a lua sondajele drept ghid aproape unic are loc cu relativ puțin timp înaintea alegerilor. Căci alegerile fiind o competiție în care câștigă de multe ori nu cine are mai multă dreptate, ci cine știe să pară că este mai pe placul majorităților, a abandona orice preocupare pentru temele populare, dar false, poate deveni o politică sinucigașă. Și totuși să stai cu ochii ațintiți la sondaje, chiar și atunci când mai ai peste trei ani până la alegeri și nici măcar nu sunt plauzibile alegeri anticipate, nu-i asta o eroare, ba mai rău, o demisie jalnică de la datoria de a ghida societatea?
E cazul politicienilor români de la putere azi. (Ceea ce nu înseamnă că cei dinainte procedau diferit.) Și mă refer în mod special la campania de vaccinare anti-Covid.
Totul indică faptul că aceasta merge anevoie și nu atât din motive organizatorice sau birocratice, ci pur și simplu fiindcă o mare parte a populației României fie nu vrea să se vaccineze, fie ezită sau are greutăți în a ajunge la centrele de vaccinare. Este vorba mai ales despre o parte însemnată a populației rurale, dar chiar și în orașele mari campania bate pasul pe loc. Zilele acestea, numărul celor care primesc o doză nouă de vaccin nu depășește 25.000 pe zi și tinde să scadă. De fapt, cei care au dorit să se vaccineze, cei care au înțeles binefacerile vaccinării s-au vaccinat deja sau sunt pe cale s-o facă. Numărul de 5 milioane de vaccinați până la 1 iunie n-a putut fi atins nici pe departe, iar celelalte termene estimate pentru mai târziu sunt și mai discutabile. Îngrijorător e și faptul că, după declarațiile ministrului educației, abia 60% din personalul din Educație s-a vaccinat, că în rândul personalului medical sunt numeroase persoane care se opun deschis vaccinării, că medicii de familie au un aport foarte limitat la efortul de vaccinare, deși rolul lor ar fi fost esențial mai ales pentru persoanele cu risc mai mare de complicații. Acest evident eșec nu pare să-l determine pe premier să abandoneze tonul triumfalist care dă senzația că lucrurile merg bine și după plan.
E adevărat că cifrele pandemiei de Covid-19 în România (numărul infectărilor zilnice, numărul deceselor zilnice, numărul pacienților la ATI, rata de pozitivare, incidența cumulată la 1.000 de locuitori) sunt tot mai bune de câteva săptămâni, dar acest evident regres al îmbolnăvirilor e datorat, probabil, numai parțial vaccinărilor. Acalmia s-ar putea să nu dureze și în orice caz n-avem nicio garanție că „relaxarea” generală (combinată cu importul de noi „tulpini”) nu va crea noi focare de Covid-19 în câteva săptămâni. Mă tem că, dacă până la sfârșitul verii nu vom reuși să ajungem măcar spre 50% din populație vaccinată, ne va lovi o revenire puternică a infectărilor în toamnă și poate chiar mai devreme.
Ce ar trebui deci guvernul să facă? Simplu, să nu mai vrea să fie popular cu tot dinadinsul. Să nu se mai ghideze după sondajele de opinie – un timp. Practic, să creeze dezavantaje nete celor care refuză vaccinarea, chiar dacă nu o face formal obligatorie, mai ales când acești refuznici au contacte zilnice cu un număr mare de oameni. Justificare morală și legală există: nu numai că aceștia se pun pe ei la risc, dar ei sunt un factor de disipare a maladiei, sunt agenți conștienți sau inconștienți ai unor noi infectări, poate foarte periculoase pentru anumite categorii. E inacceptabil, după părerea mea, să existe medici, asistente, infirmiere care, în continuare, să nu fie vaccinați în spitale, cabinete și policlinici și care să refuze vaccinarea, riscând să-i îmbolnăvească pe pacienți, în plus „îmbolnăvindu-i” cu virusul neîncrederii și diseminând știri false. E anormal ca personalul didactic, dar și cei care lucrează cu publicul în administrația locală să nu fie imunizați în acest moment, iar unii să refuze s-o facă, fără motive întemeiate. Vânzătorii din magazine, șoferii de autobuze și microbuze ar trebui să fie vaccinați și ei. Iar dacă refuză, tuturor acestora li se poate oferi drept alternativă, de exemplu, să se testeze săptămânal de Covid pe banii lor. Și, între timp, campania împotriva personajelor și curentelor antivacciniste s-ar cuveni să fie mai ofensivă și mai profesionistă. Sigur, asemenea măsuri nu vor fi populare în anumite cercuri. Vor fi scăderi în sondaje, da. Unii (asociați cu AUR sau chiar cu PSD) vor striga ca din gură de șarpe că se instaurează dictatura. Să strige, dar să se vaccineze sau să se testeze regulat. Să înjure, dar să se vaccineze! Să protesteze, dar în final, riscând penalizări și sancțiuni, să se vaccineze majoritatea. În caz contrar, să-și caute profesii unde nu se intră în contact fizic cu publicul.
Și revin: din fericire, n-avem alegeri nici anul acesta, nici la anul, nici peste doi ani. Putem scăpa de pandemie în câteva luni, cu condiția unei vaccinări intense. Guvernul poate lua măsuri diverse, astfel încât refuzul vaccinării să devină costisitor pentru cel care îl asumă fără temei medical solid și care nu dorește să înțeleagă că îi periclitează și pe alții, nu numai pe sine. Dar pentru așa ceva e nevoie ca guvernul să renunțe la falsul triumfalism, să recunoască public realitatea că România este mult sub rata vaccinării din UE și, în esență, să aibă curajul de a ghida națiunea cu calm și profesionalism, nu să se lase el ghidat de umorile de atâtea ori arbitrare ale publicului, pe care le descifrează în sondajele de opinie. Dacă va face așa, cred că după un timp va culege roadele acestei atitudini curajoase și responsabile. //
