De același autor
D-l Bogdan Olteanu face parte dintre acei politicieni relativ tineri despre care s-a crezut ca, odata ajunsi in demnitati importante ale statului, vor face diferenta. Si au facut diferenta. In rau. In raport cu d-l Olteanu, Nicolae Vacaroiu, de pilda, presedintele Senatului, e un model de corectitudine, tact si prudenta. Dar chiar si Adrian Nastase, al carui loc de presedinte al Camerei l-a luat d-l Olteanu, pare acum, prin contrast, un personaj serios si responsabil.
Tinerii sunt o sansa, deoarece nu fusesera corupti de regimul comunist - s-a spus. Adevarat. Dar au fost corupti de baronii postcomunisti. Au avut alte orizonturi - am crezut noi, naivii - definite de modelele unui mare partid istoric al Romaniei. Adevarat, numai ca orizontul Bratianu si I.G. Duca a fost uitat din pricina seductiilor lui alde Patriciu, Fenechiu & Co. Sunt oameni cu carte, care au avut burse in strainatate - ne-am amagit, cand am votat pentru ei. Da, numai ca stralucirea demnitatilor publice, banii, masinile scumpe, expunerea mediatica le-au sucit mintile, atatea cate le aveau. In mod surprinzator, acesti oameni tineri - mult mai repede decat predecesorii lor - au uitat cine erau si de unde plecasera. Aceia purtau totusi povara unui trecut discutabil, chiar suspect. Trebuiau mereu sa se scuze si sa se justifice, chiar daca o faceau fara convingere interioara. Acestia - tinerii - nu mai au pentru ce sa dea justificari, nici pentru ce sa fie prudenti. Aceia erau inca duplicitari. Acestia sunt cinici. Aceia evitau coliziunile inutile. Acestia n-au retineri sau ezitari. Un ministru de Externe sau un presedinte de Camera pesedist risca, daca se rastea la ambasadorul Statelor Unite, cum a facut-o d-l Olteanu, sa i se strige ca e "neocomunist" si ca face jocul lui Putin. Domnul Olteanu, in schimb, e senin. Nu intelege nimic din politica internationala, asa cum nu intelege nici seful lui, primul ministru. E tanar si, in el, "o lume isi face incercarea". A lui e una a nesimtirii. Asadar, suntem in NATO, suntem in UE si putem sa scoatem limba la oricine, daca asa simtim! Ca e insultator, ca ambasadorul avea dreptate, ca nu serveste intereselor Romaniei - ce conteaza? Totul e sa simtim romaneste, nu?
Faptul ca politica externa a Romaniei a mai primit un soc nu pare sa-l priveasca pe d-l Olteanu. Incet-incet, alteram relatiile cu toata lumea: cu Rusia, cu Moldova in mod traditional avem probleme, cu Italia le-am capatat recent, cu America - acum, maine cine va mai veni la rand? Comisia Europeana, oricum, nu are de ce sa ne indrageasca, deoarece suntem corijenti la cam toate capitolele integrarii. Probabil ca, pentru o mai buna echilibrare, ar trebui sa ne imprietenim cu Iranul lui Ahmadinejad ori cu Venezuela lui Chavez. De ce nu? D-l Cioroianu ar trebui sa studieze chestiunea, dupa ce a "studiat-o" pe cea cu desertul destinat deportarii infractorilor. Dar, bineinteles, dupa ce se va consulta cu petrolistul Patriciu. Tinerii au idei inovatoare. Am dori sa le auzim!
Cum de s-a ajuns la atata iresponsabilitate printre acesti oameni tineri, asa cum s-a vazut la d-nii Olteanu sau Cioroianu? Cum de s-a ajuns la atata insolenta, precum s-a vazut la domnii Olteanu si Chiuariu? Cum de s-a ajuns la atata concentrare de incompetenta si cinism pe metru patrat de guvern liberal? Cum de s-a ajuns ca, in functii importante de stat, sa apara in ultimul timp atatia tineri incapabili, cinici, adesea inferiori celor mai varstnici nu numai in experienta, dar si in pricepere, manuind o limba de lemn inca mai noduroasa decat aceia - masti depersonalizate si ridicole, lei cu subordonatii, taratoare cu sefii, gume de mestecat pentru straini?
Cine e de vina? Nasul e de vina. Nasii. Finii. Finii nasilor. Nasii finilor. Nasii nasilor si finii nasii nasilor, ai verilor, ai cumetrilor, matusilor - si completati lista cum doriti. Pe scurt, de vina e prosperitatea caracatitei clientelare, formata din clanuri cu implantare familiala largita si organizare locala si regionala. Bogdan Olteanu e fin. Asta e o profesie in Romania. Liberala. E finul nasului sau, Calin Popescu Tariceanu. Iata tot ce este, a fost si va fi. Astfel a vrut el sa iasa din "preagolul de fiinta", cum ar fi spus Noica, pe care propriile lui insusiri nu-l puteau inlatura singure. In mintea unora, pesemne ca a si reusit. Asa s-a intamplat cu multi altii, mai mari ori mai mici. Selectia dupa competenta e o vorba de campanie electorala, iar cand un om cinstit si competent are sansa sa ajunga intr-o functie importanta, o coalitie de fini si nasi il trantesc la pamant neintarziat.
Tinerii respectivi au promovat pentru ca sunt fini sau au comportament de fini. Si-au slujit nasii. Cum sa slujeasca ei atunci statul, sau interesul public, sau ministerul etc.? Nu poti sa ai doi "nasi", nu-i asa? Cum sa fie ei dezavuati de marii nasi, cand calca in strachini? Nu pentru asta sunt nasii, anume ca sa puna protectie finilor ascultatori? Ca junii fini au dus cu ei, acolo sus, neantul lor, asta e altceva. Ca s-au facut de ras ne priveste pe noi, nu pe ei. Iar ca pun interesele nationale in joc, de ce s-ar sinchisi nasii, atata vreme cat nu le pun in joc pe ale lor?
Vorbim mereu despre reforma clasei politice si, dupa cat se vede, speranta ca ea va fi realizata de tineri s-a ofilit de-a binelea. Reformulez, asadar: vom avea reforma clasei politice, atunci cand in Romania a fi fin si a fi nas vor inceta sa mai fie profesii - liberale sau nu. Pana atunci, ramanem numai cu circul, indignarea si pagubele - colaterale sau nu!
