Greața

Când suntem pe cale să predăm către PSD toată țara, cu președinte, prim-ministru, parlament, justiție cu tot, se mai stă la îndoială asupra urgenței de a realiza unitatea opoziției, indiferent de erorile din trecut?

M-am săturat. Nu mai vreau să-i văd zbor­șindu-se unii la alții și acuzându-se reciproc. Sunt obosit să le ascult pre­tențiile orgolioase de a reprezenta „ade­vărata dreaptă“ și „adevărata opo­zi­ție“. Sunt dezgustat de toți sau aproa­pe. Am început să închid televizorul când îi văd. Nu mă mai interesează aproa­pe de­loc nici panglicile retorice ale lui An­to­nescu, nici excogitațiile lui Bă­sescu și cu atât mai puțin sunt captivat de adân­cimile gândirii politice a lui Udrea, Pre­doiu, Blaga, MRU, Neamțu etc. O imensă greață a început să mă cu­prindă de fie­care dată când aceștia și alții apar la te­levizor; iar faptul că numai aparițiile lui Ponta mai reușesc să de­pășească în in­tensitate această greață nu e deloc în fa­voarea lor. Oamenii aceștia, auto­inti­tu­lați „dreapta“ și „opoziția“, pare că nu știu altceva decât să se acuze de trădări istorice, de incapacități structurale, de complicități inavuabile. Foștii prieteni și camarazi și-au descoperit vicii ascunse peste noapte, iar meritele, elogiate altă­dată, au devenit brusc defecte. Cutare per­­sonalitate și-a găsit un loc foarte bun pe lista unui partid care, acum ceva vre­me, a umilit-o și respins-o; este în schimb tăvălită în noroi de cei care altă­dată îi erau cei mai apropiați. Prietenia n-a exis­tat niciodată, iar camaraderia și buna cre­dință s-au topit brusc.

Nu vreau să știu de strategii directe sau ascunse. Nu mai suport să le aud pro­misiunile vide și argumentațiile scă­lâm­be. Mi se apleacă să-i aud repetând ne­încetat că după europarlamentare vor ac­ționa pentru unitatea dreptei. Mă tem că nu vor acționa defel. Suspectez că scan­dalul va continua și că lăncile nu vor fi depuse în magazie, ci înfipte tot în carne vie, ca și până acum. Iar ei știu bine că noi știm asta, dar puțin le pasă. După alegeri va fi la fel ca înainte. Ba chiar mai rău. Unii se vor făli cu două pro­cente pe care le vor obține peste rivali, alții vor arăta că au făcut campanie în con­diții dezavantajoase, alții vor spune te miri ce; orice ar fi, liderii se vor fe­licita pe ei înșiși și vor primi omagiul res­pectuos al trupei. Vor trage cele mai opu­se concluzii din analiza votului; iar dacă vor admite vreun eșec personal, se vor gră­bi să arate că rivalii stau chiar mai rău. În general, domnește lipsa de idei și de inspirație; asta s-ar mai putea totuși suporta. Domnește însă neglijarea pe față a interesului public, iar asta e intolerabil.

Cum? Când suntem pe cale să predăm către PSD toată țara, cu pre­ședinte, prim-ministru, par­la­ment, justiție cu tot, se mai stă la îndoială asupra urgenței de a realiza unitatea opoziției, indiferent de erorile din trecut? Sau măcar o unitate parțială, între PDL, PMP, FC etc., dacă se ad­mite că „împăcarea“ cu liberalii lui Antonescu e deocamdată greu de di­gerat de electorat. Când știm care es­te calitatea morală și intelectuală a lui Victor Ponta, posibilul viitor pre­ședinte, se mai comit strategii oți­oase în care nu crede nimeni? Când vedem care este nivelul politicienilor PSD, care le sunt interesele, care le sunt tropismele, mai avem vreo ilu­zie despre genul de politică spre care ne îndreptăm, atunci când vor avea întreaga putere? Sau cumva crede ci­neva, care nu e obnubilat mental, că turul al doilea al prezidențialelor va realiza o minune? Dacă e așa, stăm bine: atunci când ne gândim la mi­nuni, înseamnă că ne-am pierdut ori­ce speranță!

Iar această întoarcere cu spatele la in­teresul public din partea opoziției vi­ne într-un moment internațional ten­sionat, cu criza din Ucraina, cu noi pro­bleme puse înaintea NATO și a UE. Îi vedeți pe Ponta, Dragnea &Co conducând competent politica in­ter­națională a României, în acest mo­ment de cumpănă? Alternând ochia­dele făcute șmecherește ba Chinei, ba Rusiei și plecăciunile ipocrite adre­sate aliaților occidentali? Vă place, vă simțiți bine cu perspectiva asta ce amenință să fie de durată, dragi po­liticieni de dreapta? Sau, de fapt, sin­gurul lucru de care vă pasă e să tra­geți cu tunurile unul într-altul și să vă ascundeți gunoiul propriu, actual sau istoric, sub preș? Însă, fiindcă pre­șul e găurit tot, măcar atât faceți: nu ne mai irosiți timpul cerându-ne să vă luăm în serios! //