Grindeanu–Dragnea: tandem sau „coabitare“?

E tot mai evident că strategia de comunicare a PSD în particular și a puterii actuale în general se dis­tri­buie pe două paliere: mai întâi e palierul „li­be­ral“ sau „occidental“, unde se manifestă pre­mie­rul Grindeanu. Acesta merge la Bruxelles, dă asi­gu­rări liderilor europeni despre angajamentul ferm al guvernului pentru continuarea luptei an­ti­corupție, recunoaște, în media ostile puterii (dar cu un moderator cooperant), că au fost erori în emi­terea OUG 13. Mai mult, laudă „civismul“ ma­nifestațiilor recente, spune că „a auzit mesajul“ lor și că, drept consecință, pentru a evita „di­vi­za­rea societății“, a emis OUG 14. Declară – ce-i drept, fără a promite – că noul ministru al Jus­ti­ției ar putea fi nemembru de partid și face mare paradă de disponibilitatea sa și a guvernului său pentru dialog cu societatea (ceea ce nu prea s-a vă­zut până acum). Desigur, nu merge până la a ca­lifica nu doar comunicarea, ci și esența OUG 13 drept defectuoasă – ceea ce e o nuanță de reținut. Compară relația sa cu Liviu Dragnea cu o „coa­bitare“ – ceea ce, având în vedere exemplele pre­cedente, conflictuale, în care a fost utilizat ter­menul (Băsescu-Ponta) ar sugera apariția unor anu­mite deosebiri de păreri.

Pe de altă parte, există palierul „național“, re­pre­zentat de Dragnea și de alți lideri ai PSD-ALDE. Declarațiile lor privitoare la ordonanțele 13 și 14 și legile respective rămân neclare și unele chiar con­tradictorii. Dragnea spune că ordonanțele vor fi votate așa cum a cerut guvernul, Șerban Ni­co­lae afirmă că „totul se poate discuta“, Tăriceanu își continuă cruciada antiliberală. Dizidenții PSD (primarul Chirica și eurodeputatul Ivan, care nu au afirmat în esență altceva decât ce spune acum premierul) sunt amenințați cu excluderea din partid. Continuă restaurația în educație (rein­sta­larea directorilor interimari care pierduseră con­cursurile pe post) și sănătate, prin numiri nea­ve­nite – cum ar fi numirea partenerei de viață a lui Sorin Oprescu drept manager la Spitalul Mu­ni­ci­pal. Nu lipsesc intimidările la adresa unora dintre manifestanți: Protecția Copilului, aflată în subor­dinea fostei peremiste Olguța Vasilescu, se acti­vea­ză brusc împotriva celor care și-au adus copiii la manifestații, printr-o interpretare tendențioasă a unei legi. Interesul pentru modificarea „cu de­di­cație“ a unor legi ale justiției rămâne acut (căci libertatea lui Dragnea însuși e în discuție), iar pretextele (golul legislativ, deciziile CCR ori aglo­me­rarea din închisori) continuă să fie folosite abil de propagandă. În sfârșit, merg înainte campaniile de denigrare a societății civile pe posturile prietene puterii, se emit pe mai departe scenarii apocaliptice, șovine și conspiraționiste. Dragnea însuși con­ti­nuă să vadă în manifestații complotul mul­tinaționalelor. Continuă, de asemenea, să se repete teza că, de vreme ce PSD a câș­ti­gat masiv recentele alegeri, are dreptul ne­știrbit de a guverna, fără însă a se men­țio­na imediat că acest drept devine ilegitim dacă el guvernează oricum, și anume în interesul propriu al unei oligarhii penale și prin cumpărarea susținerii prin pro­mi­siuni demagogice. Pentru toți aceștia, lo­zinca Pieței „noaptea, ca hoții“ rămâne va­lidă.

La toate astea trebuie să adăugăm că pro­tes­tele de stradă – așa cum e și de așteptat – se sting încet-încet după victoria, fie și de etapă, dar importantă, obținută; totuși, starea de vigilență, neîncredere funciară în putere și nervozitate rămân latente și, probabil, gata să se manifeste din nou activ, la nevoie.

Întrebarea care se pune este, desigur, dacă cele două paliere ale acțiunii PSD vor ră­mâne mai mult sau mai puțin con­cor­dante, reprezentând doar două „variante“ tactice sau „interfețe“ ale aceleiași viziuni. Abandonând „tandemul“ cu șeful de par­tid, va deveni premierul Grindeanu auto­nom în fapt, și nu doar în aparență? Tu­tela pe care Dragnea o exercită asupra lui va slăbi sau chiar va dispărea nu numai pen­tru interviuri și discuții cu oficialii eu­ropeni, ci și în realitate? Confruntat cu di­ficultățile guvernării (fie și numai ches­tiunea spinoasă a realizării bugetului), cu re­lația cu președintele Iohannis, cu po­sibilitatea revenirii protestelor civice, va încerca premierul să câștige putere reală în partid? Faptul că nu încetează să repete că e membru PSD de 20 de ani (adică de mai mult timp decât Liviu Dragnea, care, pâ­nă în 2000, fusese membru PD), su­ge­rează că aspiră la mult mai multă in­flu­ență în PSD decât are în prezent. Iar po­zi­ția puternică în stat de premier i-ar pu­tea-o asigura, dacă va manevra abil. Ceea ce deocamdată pare a fi mai mult o tactică de comunicare și de ieșire din criză ar pu­tea deveni, deci, o realitate, ducând la slă­birea PSD, la parțiala blocare a unor ten­dințe restauraționiste și chiar la pierderea puterii din partea acestui lider funest care e Liviu Dragnea. Nu în ultimul rând, mult depinde și de rezistența și unitatea alia­ți­lor occidentali în fața tentativelor de sub­mi­nare din partea Rusiei. Din acest punct de vedere, demisia cu scandal a lui Mi­chael Flynn, consilierul de securitate al lui Donald Trump, cu care d-l Dragnea abia se fotografiase la Washington D.C., e un semn rău pentru liderul PSD.

Deocamdată, însă, trebuie să rămânem pru­denți și chiar sceptici: percep în pre­mierul Grindeanu un simț dezvoltat al opor­tunismului. Pe de altă parte, jocul pe ce­le două „paliere“ și, în general, du­pl­i­citatea rămân o tradițională specialitate a PSD, iar pentru un membru atât de vechi, precum premierul, ele ar putea reprezenta o a doua natură.