De același autor
Prima si cea de-a doua afirmatie constituie forme de negationism al Holocaustului prin relativizare, ceea ce Michael Shafir a denumit "trivializarea Holocaustului prin comparatie". Iar "trivializarea prin comparatie" disimuleaza adesea o specie de discurs antisemit. Polonezii, cehii, francezii etc. nu au murit "in acelasi fel" cu evreii in timpul celui de-al doilea razboi mondial, chiar daca au fost inchisi in lagare de germani sau torturati. Ei au murit luptand fie pe front, ori au fost executati pentru ca au rezistat, sau pentru ca s-au opus ocupatiei naziste (uneori cu arma in mana, ca in timpul insurectiei poloneze), ori chiar pentru ca au indraznit sa ascunda evrei. Nu au fost gazati in masa in calitate de polonezi, cehi sau francezi, pentru ca ar fi apartinut (fie si printr-un singur bunic din patru) unei "rase" considerate, prin definitie, nedemne de a exista, indiferent de faptele sau meritele indivizilor care o compuneau. Nu a existat in cazul polonezilor, cehilor etc. o "solutie finala", un plan de exterminare sistematica, deliberata, completa, cuprinzand toata populatia desemnata ca atare - barbati, femei, copii, evrei botezati, ortodocsi, ori asimilati.
Pe de-alta parte, comunistii din Romania de dinainte de 23 august 1944 - atatia putini cati erau (1.200) - daca au fost inchisi, au fost tratati ca detinuti politici "normali" intr-un stat de dictatura militara, angajat in razboi impotriva URSS. Prin comparatie cu sutele de mii de detinuti politici de dupa 1948 care au fost inchisi, torturati, batuti, obligati la munca fortata inumana si supusi unui regim de exterminare sistematic, detinutii comunisti au fost supusi unui tratament relativ moderat. In cartea sa, Ceausescu - anii numaratorii inverse, Pavel Campeanu, fost detinut politic la Caransebes impreuna cu Gheorghe Gheorghiu-Dej si N. Ceausescu, arata cum, din inchisoare, grupul de comunisti condus de Dej a reusit sa organizeze asasinarea lui Stefan Foris, secretarul general al PCR, care era in libertate. Cine din Gulagul comunist ar fi putut visa macar sa realizeze o performanta echivalenta?
Pe de-alta parte, evreii din Basarabia si Bucovina reocupate de armata romana erau deportati in Transnistria, unde peste 150.000 din ei au murit in conditii teribile. Au fost oare comunistii ilegalisti inghesuiti in trenurile mortii si plimbati cu ele pana s-au sufocat si si-au baut urina? Ca Antonescu i-a masacrat pe evrei, adesea sub pretextul ca ar fi fost comunisti e una, si realitatea ca cei inchisi pentru conspiratie comunista autentica nu au fost deloc masacrati, ba chiar s-au intors acasa - e cu totul alta. E o ironie ca, dupa ce s-a discutat la noi cu atata vehementa si resentimente de o parte si de alta, despre posibilitatea comparatiei Holocaust = Gulag (comparatie care, orice s-ar spune, sta pe un teren comun ferm: dimensiunea fara margini a ororii in ambele situatii), fostul comunist Ion Iliescu echivaleaza suferintele comunistilor inchisi de regimul Antonescu cu Holocaustul. Consecinta neexprimata este ca aceste suferinte relativ moderate devin comparabile si cu suferintele Gulagului, daca Gulagul este comparabil cu Holocaustul! Prin aceasta, Ion Iliescu ii sfideaza nu numai, direct, pe evreii romani, ci si, indirect, pe toti cei care au pierit sau au suferit in inchisorile comuniste.
In sfarsit, cea de-a treia afirmatie a presedintelui Ion Iliescu sugereaza unul din locurile comune ale antisemitismului etern: evreii ii "jupoaie" pe crestini. Nu contest ca restituirea tuturor proprietatilor comunitatii evreiesti pune probleme practice complicate si ca un compromis trebuie gasit, deopotriva pentru a face dreptate celor spoliati candva, dar si pentru a mentine activitatea economica, sociala sau educationala din unele localitati, in conditiile in care Romania este departe de bogatia Germaniei sau a Elvetiei, pentru a putea plati despagubiri corespunzatoare. Dar macar principiul restituirii si al responsabilitatii partiale a statului roman pentru nationalizarea acestor proprietati - ca si pentru preluarea proprietatilor bisericii greco-catolice de catre biserica ortodoxa - trebuia asumat deschis. Este presedintele Iliescu, autorul unor astfel de afirmatii ce pot fi interpretate lesne in cheie antisemita - asa cum au observat si ziarele israeliene care l-au plasat pe seful statului roman alaturi de Jörg Haider - el insusi un antisemit? Nu cred deloc aceasta. Dar nici nu cred ca spusele sale reprezinta doar "o scapare", asa cum a afirmat Gheorghi Prisacaru, presedintele pesedist al comisiei de politica externa a Senatului (Ev.Z., 29.07). Presedintele Iliescu este un om de stat experimentat despre care este greu sa credem ca n-a stiut ce declara ziaristului israelian. Si atunci, de ce a declansat Ion Iliescu o furtuna diplomatica, de ce a riscat el sa invenineze relatiile foarte utile dintre Romania si Israel?
Putem numai specula. In ceea ce ma priveste, cred ca Ion Iliescu a creat deliberat scandalul, pentru a aparea ca un "roman verde" inaintea unui anumit electorat de "romani verzi" pe care vrea sa-l atraga sau sa-l tina de partea PSD in perspectiva alegerilor. A mizat pe scandal, pentru ca sa fie apreciat de acestia. Apoi, a dat un pas sau chiar doi inapoi: s-au facut declaratii ca n-a fost bine inteles, s-au facut declaratii ca Romania recunoaste unicitatea Holocaustului etc. Presedintele mizeaza pe faptul ca furtuna diplomatica se va linisti: israelienii vor accepta in final explicatiile, deoarece au cu totul alte prioritati - "foaia de parcurs" pentru pacea cu palestinenii - americanii sunt inglodati in pacificarea dificila a Irakului, iar UE pare sa nu acorde mare importanta in negocierile sale cu Romania nici macar chestiunii restituirii proprietatilor comunitare. Cat despre "romanii verzi", dupa ce il vor fi aplaudat pe Iliescu, se vor enerva, poate, din pricina replierii sale tactice si se vor lamenta ca "mafia evreiasca" a avut din nou castig de cauza. Dar - spera pesemne Ion Iliescu - gestul sau va conta si voturile lor vor veni asupra PSD-ului!
Oricare ar fi adevarul, declaratiile raman. Si ele nu fac onoare nici unui presedinte care a incercat sa-si confectioneze, pentru cel de-al doilea mandat, o imagine de democrat si de european; pe deasupra, inevitabil, dureros si mai ales profund nedrept, ele aduc discreditul asupra Romaniei. Oricat ar fi politica de cinica (sau "realista"), cred ca exista limite. Iar Ion Iliescu, acum, le-a depasit!
